Suntem “educati”
ca zaharul e bun, si incurajati sa
il consumam inca de mici. Cum asa?
Sa ne reamintim!
Suntem
rasplatiti cu “ceva bun” ori de cate ori suntem cuminti.
Abia ne asteptam
musafirii, pentru ca stim ca ei ne aduc.. ciocolata!
Daca am mancat
tot din farfurie, primim ..desert!
De ziua de
nastere, fiecare are.. tort!
Devenim adulti
si o “bomboana in buzunar” nu strica niciodata. Cine stie.. daca ne scade
glicemia?!
Daca pastram
traditiile, duminica in familie facem o prajitura, iar de sarbatori gatim
cozonaci. "Nu am simti Craciunul sau Pastele fara un cozonac pe masa", gandim.
Acum
imaginati-va ca, dupa o viata traita astfel, vine cineva si ne spune: “Zaharul
e un drog. Nu trebuie consumat niciodata. Oamenii nu sunt facuti sa consume
zahar.” “Serios?! Ia auzi, Ioane. Nu stiu astia ce sa ma inventeze, domn’e. Acum zaharu-i de vina?!”

Nu
realizam ca zaharul este un drog decat atunci cand incercam sa “ne lasam” de el.
Altfel nu am
crede ca ceva atat de bun la gust, extras din plante si dedicat, in primul
rand, copiilor, ne-ar
putea imbolnavi de
dementa, facandu-ne astfel destul de rapid dependenti de ceilalti.
Un studiu
realizat pe soareci si prezentat in documentarul “The secrets of sugar” (“Secretul pe care il ascunde zaharul”) o
productie a televiziunii canadiene CBC, demonstreaza clar ca cum zaharul ataca
creierul si produce imbolnavirea neuronilor. Fortati sa inoate intr-un bazin,
soarecii sanatosi sunt agili, se concentreaza bine si gasesc rapid punctul de
salvare. In schimb, soarecii hraniti cu o alimentatie bogata in zahar, similara
celei pe care o consumam noi zi de zi, sunt greoi in miscare, debusolati, nu se
pot concentra, toate acestea ingreunand gasirea punctului de salvare.
Marturie, Ana T.
“ Personal, la
cateva minute dupa ce consum zahar, simt o stare de agitatie nervoasa in tot
corpul, o
senzatie de presiune undeva in crestetul capului si, de multe ori, ma
dor globii oculari. Daca trebuie sa iau o anumita decizie imediat dupa ce am
mancat zahar, mai mult ca sigur acea decizie e una gresita, pentru ca gandesc
prost si nu ma pot concentra, nu pot analiza solutiile, si nici nu pot simti
nimic concret la nivel emotional. Daca consum zahar cateva zile la rand, ca de
exemplu in perioada sarbatorilor, atunci lucrurile se cam complica, si apar
mult mai multe simptome decat cele “de moment”; si anume, am o lipsa constanta
de energie de parca orice lucru ar fi prea obositor pentru mine, ma adaptez cu
greu la stres si orice mica problema capata dimensiuni uriase, am stari de
anxietate si depresie, ma zvarcolesc mult in pat inainte sa adorm, am o
senzatie de slabiciune in muschi, lene si gasesc dificila orice actiune.
Practic, ma simt ca o batrana de 80 de ani. De multe ori am mers la medic pentru starile astea, si mereu mi se spunea ca e o "cadere de calciu" sau o scadere a nivelului de calciu din sange. Surprinzator, aceste stari dispar
ca prin farmec cand renunt la zahar. Deci nu este numai o ..scadere a nivelului de calciu, ci o crestere a celui de glucoza! Oricine din anturajul meu poate confirma transformarile
pe care eu le simt in corpul si mintea mea.“
Ana T.
Daca in acest
caz nu este deja vorba de diabet sau
prediabet, cu siguranta e cazul unei rezistente
la insulina, de care nici un consumator de zahar nu este ferit in decursul
vietii. Aceasta poate ataca diferite organe: muschi (diabet), ficat (ficat gras), vase de sange (arterioscleroza si
bolide inima), creier (dementa, schizofrenie), orice organ (cancer). Tumorile
canceroase au receptori de insulina, pentru ca folosesc glucoza ca si “carburant”
ca sa se dezvolte.
Zaharul
este un drog, la fel ca nicotina si alcoolul. Pentru fostii
alcoolici sau fumatori este de ajuns un singur pahar de alcool sau o singura
tigara pentru a cadea din nou “in pacat”. La fel, pentru cei dependenti de
zahar. Daca te-ai lasat, e bine sa fie pentru totdeauna. Ideea este ca, atunci
cand ajungem intr-un punct in care ne simtim bine, sanatosi, uitam de suferinte
si incepem sa ne permitem “mici placeri dulci”. Dar cum placerea in sine
creeaza dependenta, o mica placere va lua in greutate si se va “rotunji”
devenind din ce in ce mai gabaritica, pana cand ne va domina.
Cum renuntam la
zahar?
Se spune ca, pentru a renunta la o placere mare, trebuie
sa o inlocuim cu o placere si mai mare sau sa o asociem cu cel mai mare rau
care ni s-ar putea intampla. Dar despre aceasta, mai multe in curand!
Si totusi avem o dorinta innascuta pentru dulce. De ce?
RăspundețiȘtergereHai sa ne gandim. In urma cu mii de ani nu existau fructe hibridizate(foarte dulci). Gusta un mar paduret si ma vei intelege ce vreau sa spun. Inaintasii nostri gaseau fructe de padure si din ele isi luau vitaminele.
RăspundețiȘtergereCand mancau fructe, aveau de mers cativa kilometrii sa le adune, deci faceau miscare. Nu aveau supermaketuri ca noi. Si in natura nu se prea gaseste zaharul combinat cu oua, faina, coloranti. Apoi amestecate si bagate in cuptor la 180 de grade. Daca natura vroia asa ceva atunci, prajiturile si torturile ar creste in copaci.
Agricultura aceasta este o pacoste pentru omenire. Grecii stiau din vechime de boala celaica si intolerantele la cerealele cu spic. Atunci nu erau hibridizate si totusi creeau probleme.
Avem nevoie de carbohidrati, insa de polizaharide din frunze verzi si radacinoase. Inca un argument. Creierul scaneaza permanent doi aminoacizi in sange. Cand ii gaseste crede ca e vara in savana si e relaxat . Cand dieta noastra e saraca in proteine, el declanseaza si mai mare pofta pe zahar pentru a stoca rezerve. Cu alte cuvinte ca sa invingem poftele de dulce avem nevoie de acizi grasi esentiali si proteine usor asimilabile( oua, nuci seminte, peste, zer , organe de animale)
Repet. Pentru cei care vor sa scape de pofta de zahar si nu au vointa.
RăspundețiȘtergereZer sau izolat proteic de zer fara indulcitori, si ulei de peste sau de in.....