Insulina si Magneziul, cum poate un remediu atat de ieftin sa tina romanii departe de doctori si farmacisti.

Magneziul este necesar pentru eficienta insulinei dar si pentru producerea ei.

Magneziul este una din caramizile de baza ale corpului uman. Fara insulina insa, magneziul nu poate fi transportat din sange in celule. Acolo este nevoie de el de fapt. Cand Dr Jerry Nadler de la Gonda Diabetes Center at the City of Hope Medical Center in Duarte, California, si colegii sai au luat 16 persoane sanatoase si i-a pus pe o dieta deficitara in magneziu, insulina a devenit mai putin eficienta in a transporta glucoza din sange in celule. In alte cuvinte au devenit rezistenti la insulina. Si acesta este primul pas  pe drumul care duce inspre diabet si inspre bolile cardiovasculare.

Insulina este un numitor comun un factor esential pentru viata la fel ca si magneziul. Rolul insulinei este acela de a stoca exccesele nutritionale. Acest sistem ne asigura supravietuirea. Salvam energia si necesitatile nutritionale din orele de abundenta alimentara, pentru a supravietui perioadelor de foamete. Insulina nu este doar ea responsabila pentru regularizarea zaharului din sange si introducerea lui in celule ci si magneziul are un rol foarte important in acest proces. Este interesant de stiut ca rinichii au un rol complementar.  Ei elimina excesul nutrientiilor din sange, nutrienti de care corpul nu are nevoie sau pe care nu ii poate procesa pentru moment. Deci nu suntem doar ceea ce mancam si ceea ce absorbim la nivel intestinal, suntem si ceea ce reusim sa bagam in celule. Asa-i ca lucrurile se complica putin? In acest articol vom intelege de ce magneziul este cel mai important mineral pentru viata.

Insulina are mult mai multe functii decat acela de a controla nivelul de zahar din sange. Ea are un rol esential in depozitarea magneziului in celule. Dar daca celulele devin rezistente la insulina, sau daca nu producem destula insulina, atunci avem o problema in a stoca magneziul in celule, iar acesta va fi excretat in urina. 

Exista o legatura puternica intre magneziu si actiunea insulinei. Magneziul este important pentru eficienta insulinei. Orice diminuare a magneziului intracelular mareste rezistenta la insulina a celulelor noastre, duce la o slaba toleranta a glucozei si carbohidratilor dar si la o scadere a secretiei de insulina in pancreas.

Magneziul imbunatateste sensibilitatea la insulina prin scaderea rezistentei la insulina. Magneziul si insulina au nevoie unul de celalalt. Fara magnesiu, pancreasul nostru nu va putea produce destula insulina sau insulina produsa nu va fi destul de eficienta pentru a controla nivelul de zahar din sange.

Magneziul in celule le ajuta pe acestea sa se relaxeze. Cand nu vom putea depozita magneziul in celule deoarece acestea sunt "rezistente la insulina" il vom eliminam prin urina. Ca urmare, vasele de sange devin rigide si mai inguste . Se contracta datorita excesului de calciu, pierzandu-si elasticitatea. Calciul contracta iar magneziul decontracta. Aceasta rigiditate vasculara afectand nivelele de energie prin reducerea oxigenarii celulare. Va creste tensiunea arteriala. Si incet incepem sa intelegem legatura stransa intre diabet (prediabet) si bolile de inima atunci cand punem lupa pe adevarata cauza a lor. Deficienta magneziului celular care duce la ineficienta insulinei, aceasta cauzeaza si o mai mare deficienta a magneziului celular pentru ca el nu mai poate ajunge in celule chiar daca suplimentam.  Inima care este un muschi, nemaiavand magneziu nu se mai poate decontracta eficient si natural si va incerca sa foloseasca calciul pt relaxare (decontractie.) Arterele si venele se vor calcifia in timp, si tot asa pana la stopul cardiorespirator. (vezi aici și articolul despre vitamina C care ar trebui sa producă colagenul din vasele de sange)

Daca ar fi sa vorbim despre clorofila si mai apoi de insulina trebuie sa punem magneziul in mijloc. Mergand mai departe vom gasi conexiuni intre hormonul DHEA si magneziu, intre ADN si magneziu si nu in ultimul rand intre colesterol si magenziu. Fiecare celula din corpul nostru este indragostita de acest mineral, exceptie facand medicina alopata care nu il poate accepta pentru ca nu se prea poate face profit din ceva atat de comun. (Sare nigari- clorura de magneziu care costa 7ron 500gr)

Intr-un studiu in Taiwan, riscul de am muri de diabet e invers proportional cu nivelul magneziului din apa de baut. Dr. Jerry L. Nadler

Insulina regleaza nivelul colesterolului. Exista o legatura directa intre nivelul colesterolului si nivelul insulinei.

Complicatiile diabetice metabolice cum ar fi bolile vasculare, osteoporoza sunt asociate cu deficienta magneziului. Rezistenta la insulina si deficienta de magneziu creeaza un cerc vicios care accentueaza si mai mult rezistenta la insulina si descresterea magneziului intracelular. Tot mai multa insulina este produsa dar tot mai ineficienta si acest exces duce la o inflamatie permanenta. Dar si limiteaza rolul magneziului in procesele intracelulalre (respiratia celulalra, producerea ATP-ului pentru mitocondrii, introducerea bicarbonatului in mitocondrii asigurand alcalinizarea lor)

Magneziul imbunatateste si corecteaza rezistenta la insulina, care este cauza principala in prediabet, sindrom metabolic, diabet si boli cardiovasculare. Exista o enzima in interiorul celulei care se numeste tyrosine kinase. Aceasta are nevoie de magneziu pentru a da voie insulinei sa isi exercite effectele de reducere a zaharului din sange. In cateva studi, suplimentarea orala cu magneziu a imbunatatit sesibilitatea la insulina cu 10% si a redus nivelul de zahar din singe cu 37%. Magneziul de asemenea ajuta la corectia functionarii lipoproteineleor (care peticesc practic peretii vasculari) Membrana globulelor rosi din sangele nostru daca are magneziu va putea sa isi schimbe forma si astfel vor putea patrunde si in articulatii si oase refacandu-le, vor putea ajunge sa hraneasca orice organ chiar daca vasele de singe sunt obturate de depuneri si calcifieri.

O sensivitate imbunatatita la insulina determinata de suplimentarea magneziului poate reduce nivelele trigliceridelor. VLDL (very low density lipoprotein) si LDL (low density lipoprotein) ambele contribuind decisiv la declansarea bolilor de inima.

Magneziul este un element esential pentru toate organismele vi, atat animale cat si plante. Clorofila este structurata imprejurul unui atom de magneziu, in timp ce la animale, magneziul este o componenta esentiala a celulelor, oaselor si tesuturilor. Doar 1% din magneziu este gasit extracelular. Viata inpacheteaza magneziul cu gelozie in interiorul celulelor. Fiecare picatura fiind extrem de pretioasa. Din cauza aceasta analizele normale de singe nu sunt concludente in determinarea nivelului de magneziu. 

Insulina este un hormon. Si ca multi alti hormoni, insulina este o proteina secretata in pancreas in niste celule specializate. Ea este mult mai importanta decat se credea pana acuma si indeplineste mult mai multe functii decat stiam. Ea regularizeaza:

-longevitatea  Nivele scazute de insulina inseamna viata mai lunga (cu magneziu insulina este mult mai eficienta in cantitati mult mai mici)

-nivelul de zahar din sange

-grasimile din sange

-excesul nutrientilor (glucoza in exces este transformata in grasime)

-cresterea musculara

-stocheaza proteinele

-nivelul magneziului in corp

-nivelul calciului in corp

-diviziunea celulara

-hormonii de crestere

-functiile ficatului

-colesterolul 

Cand nivelul magneziului scade hipersecretia de adrenalina si insulina tind sa compenseze. Secretia crescuta a acestor hormoni tind sa mentina nivelele de magneziu intracelular in tesuturile moi. Nivelele din plasma si intracelulare a concentratiei de magneziu sunt regularizate de insulina. In vitro si in vivo studiile au demonstrat ca insulina moduleaza tranzitia magneziului din mediul extracelular in cel intracelular.

Dr Ron Rosedale spune ca : Insulina care pluteste prin sange aiurea cauzeaza depunerile arteriale. Inca nu isi pot explica procesul, dar stim ca insulina cauzeaza proliferarea endotheliului. Umplu corpul de placi arterosclerotice, stimuleaza sistemul nervos simpatetic, creste gradul de lipire a plachetelor.

Si acuma o reteta simpla. Ingredientul principal il gasiti aici  iar reteta in videoul de mai jos

Personal, am pus 400gr de sare si 50 gr de bicarbonat de sodiu  intr-o sticla de 700mll. Apoi am umplut-o cu apa si am incercat sa dizolv sarea. Evident nu am reusit sa dizolv tot, ceea ce inseamana ca solutia e saturata la maxim cu magneziu. Inainte de dusul de seara cu 10 minute imi aplic pe tot corpul cam 50 mll din acea solutie si las putin sa se absoarba. Simplu, ieftin si eficient. Ca sa beneficiatii de tratamentul acesta, va trebui sa aplicati solutia pentru cel putin 2 saptamani si sa aveti o dieta alcalina sau sa consumati apa cu bicarbonat de sodiu si lamaie zilnic. Explicatia e foarte lunga insa Mg are nevoie si de bicarbonat sa intre in celula iar apoi bicarbonatul are nevoie de magneziu ca sa intre in mitocondrii.  

Astept sa imi spuneti ce efecte a avut la voi.

---

[1] Paolisso G, Scheen A, D’Onofrio F, Lefebvre P: Magnesium and glucose homeostasis. Diabetologia 33:511–514, 1990[Medline]

[2] Nadler JL, Buchanan T, Natarajan R, Antonipillai I, Bergman R, Rude R: Magnesium deficiency produces insulin resistance and increased thromboxane synthesis. Hypertension 21:1024–1029, 1993

[3]Ma J, Folsom AR, Melnick SL, Eckfeldt JH, Sharrett AR, Nabulsi AA, Hutchinson RG, Metcalf PA: Associations of serum and dietary magnesium with cardiovascular disease, hypertension, diabetes, insulin, and carotid wall thickness: the ARIC study. J Clin Epidemiol 48:927–940, 1985

[4] Rosolova H, Mayer O Jr, Reaven GM: Insulin-mediated glucose disposal is decreased in normal subjects with relatively low plasma magnesium concentrations. Metabolism 49:418–420, 2000[Medline]

[5] Resnick LM, Gupta RK, Gruenspan H, Alderman MH, Laragh JH: Hypertension and peripheral insulin resistance: possible mediating role of intracellular free magnesium. Am J Hypertens 3:373–379, 1990[Medline]

[6] http://www.mgwater.com/diabetes.shtml

[7] Magnesium transport induced ex vivo by a pharmacological dose of insulin is impaired in non-insulin-dependent diabetes mellitus. Hua, H : Gonzales, J : Rude, R K Magnes-Res. 1995 Dec; 8(4): 359-66

[8] Lopez-Ridaura R, Willett WC, Rimm EB, Liu S, Stampfer MJ, Manson JE, Hu FB: Magnesium intake and risk of type 2 diabetes in men and women. Diabetes Care 27:134–140, 2004

[9] Kao WH, Folsom AR, Nieto FJ, Mo JP, Watson RL, Brancati FL: Serum and dietary magnesium and the risk for type 2 diabetes mellitus: the Atherosclerosis Risk in Communities Study. Arch Intern Med 159:2151, 1999

[10] Mol Aspects Med. 2003 Feb-Jun;24(1-3):39-52. Role of magnesium in insulin action, diabetes and cardio-metabolic syndrome X.Barbagallo M, Dominguez LJ, Galioto A, Ferlisi A, Cani C, Malfa L, Pineo A, Busardo’ A, Paolisso G. Institute of Internal Medicine and Geriatrics, University of Palermo, Via F Scaduto 6/C, Palermo, Italy. mabar@unipa.it

[11] Guerrero-Romero F, Tamez-Perez HE, Gonzalez-Gonzalez G et al. Oral magnesium supplementation improves insulin sensitivity in non-diabetic subjects with insulin resistance. A double-blind placebo-controlled randomized trial. Diabetes Metab. 2004 Jun;30(3):253-8.

[12] Rodriguez-Moran M and Guerrero-Romero F. Oral magnesium supplementation improves insulin sensitivity and metabolic control in type 2 diabetic subjects: a randomized double-blind controlled trial. Diabetes Care. 2003 Apr;26(4):1147-52.

[13] Yokota K, Kato M, Lister F, et al. Clinical efficacy of magnesium supplementation in patients with type 2 diabetes. J Am Coll Nutr. 2004 Oct;23(5):506S-9S.

[14] Rasmussen HS, Aurup P, Goldstein K, et al. Influence of magnesium substitution therapy on blood lipid composition in patients with ischemic heart disease. A double-blind, placebo controlled study. Arch Intern Med. 1989 May;149(5):1050-3.

[15] Am J Hypertens (2002) 15, 104A–104A; doi:S0895-7061(02)02558-X
P-207: Insulin regulates human erythrocyte Na+/Mg2+ exchange. Ana Ferreira1, Jose R. Romero1 and Alicia Rivera. Pathology, Harvard Medical School; Medicine, Harvard Medical School, Boston, MA, United States

[16] Paolisso G, Scheen A, D’Onofrio F, Lefebvre P: Magnesium and glucose homeostasis. Diabetologia 33:511–514, 1990[Medline]

[17] Kandeel FR, Balon E, Scott S, Nadler JL: Magnesium deficiency and glucose metabolism in rat adipocytes. Metabolism 45:838–843, 1996[Medline]

[18] Tongyai S, Rayssiguier Y, Motta C, Gueux E, Maurois P, Heaton FW: Mechanism of increased erythrocyte membrane fluidity during magnesium deficiency in weanling rats. Am J Physiol 257:C270–C276, 1989

[19] Suarez A, Pulido N, Casla A, Casanova B, Arrieta FJ, Rovira A: Impaired tyrosine-kinase activity of C

Inflamatia, insulina si colesterolul

Poate va intrebati ce legatura au toate aceste trei si de ce sunt puse in acelasi titlu? In corpul uman toate sunt interconectate. Iar cand intelegem cum functioneaza aceste interconexiuni, realizam unde am gresit pana acuma si cum am impiedicat corpul sa declanseze procesele de vindecare.

Toxinele pe care le ingeram, le respiram sau le punem pe piele ajung mai devreme sau mai tarziu in sangele nostru. Imaginati-va sangele ca o retea de autostrazi! De indata ce chimicalele ajung in sange, incep sa deterioreze peretele arterial. Cand acest lucru se intampla, sistemul imunitar se activeaza  si provoaca inflamatia.

Inflamatia este un proces prin care virusul este distrus,sau toxina care a cauzat ulceratia, eliminata. In urma sa rezultand radicali liberi. Acesti radicali liberi trebuie sa fie la randul lor eliminati din tesutul lezat, pentru a face loc procesului reparator. Astfel, dupa ce inflamatia si-a indeplinit rolul, indepartand agentul patogen si curatatind "campul de lupta" de radicalii liberi, este inlocuita de un al doilea proces, procesul de vindecare (regenerare).

Inflamatia si regenerarea sunt cei doi parteneri care lucreaza impreuna. Regenerarea produce noi celule, fibre de colagen si alte materiale care vindeca si restaureaza celulele si tesuturile afectate. Cand aceste doua procese se suprapun (inflamatia cu regenerarea) apar probleme care sunt agravate chiar de factorii care ar trebui sa le amelioreze.

  Acesti carbohidrati procesati cresc nivelul zaharului din sange foarte rapid. Insa nivelul zaharului trebuie pastrat tot timpul in parametrii foarte stricti. Prea mult sau prea putin poate ucide si de aceea corpul are mecanisme foarte puternice care mentin acest nivel in limite stricte. Insulina este unul din aceste mecanisme. Sa presupunem ca am consumat cereale la micul dejun, apoi o bucata de ciocolata si un sandwich la amiaza. Mai apoi o prajitura si ceva bautura carbogazoasa mai tarziu...Ce credeti ca se va intampla cu nivelul zaharului din sangele nostru? Va fi elevat tot timpul!

Ca sa intelegem cum se intampla acest lucru, trebuie sa privim din nou la mancarea noastra de toate zilele. Daca animalele in salbaticie si-au pastrat aceeasi hrana, noi oamenii ne-am schimbat-o radical  in ultimii zeci de ani. Nu am mai consumat alimente naturale. Nu mai avem timp sa gatim. Am inceput sa consumam cantitati mari de alimente procesate, in special carbohidrati (zahar, faina si alte cereale procesate).

In aceasta situatie corpul produce cantitati mari de insulina pentru a se ocupa de excesul glicemic. Deci cantitatile de insulina din sange sunt marite si ele tot timpul. Insulina este si un agent proinflamator in corp. Orice inflamatie naturala initiaza corpul, ea nu mai poate fi oprita in prezenta unor cantitati mari de insulina in sange. Acum, daca avem acea rana in peretele arterial si inflamatia este lansata pentru a curata si distruge sursa, ar fi normal ca ea sa se opreasca la un moment dat si sa faca loc regenerarii si vindecarii. Pentru ca avem niveluri mari de insulina insa, procesul inflamator nu va mai putea fi oprit. Reparatia incepe totusi sa produca noi celule si colagen, sa le fixeze in tesuturile deteriorate, dar inflamatia este in continuare activa si distruge oarecum si acele celule (colesterolul , trigliceridele si colagenul). Competitia aceasta intre cele doua procese duce la placile ateroslerotice. Cumulata  cu deficienta de vitamina K2 si D3 placile se mai si cimenteaza cu calciul din fluxul sanguin iar ulceratia devine permanenta.

 Pacile aterosclerotice se dezvolta mai repede atunci cand exista deficiente de magneziu.Pentru procesarea  unei singure molecule de zahar, corpul are nevoie de 56 molecule de magneziu. Il ia din oase, din creier, de oriunde il gaseste. Cand o persoana devine deficienta in magneziu apare tensiunea arteriala ca un prim efect. Arterele au nevoie de calciu pentru a se contracta si de magneziu pentru a se relaxa. Lipsa magneziului le va face sa compenseze cu mai mult calciu. Regularizatorul de calciu (vitamina K2), comanda unde sa fie depozitat acest calciu. Fara K2 calciul va intra in tesuturi moi si vase de sange in loc sa fie depozitat in oase si dint. Contractia si relaxarea arterelor si venelor este vitala pentru impingerea sangelui prin cei 60 de km de "autostrazi". Fara magneziu, cu vene si artere calcificate si rigidizate, tensiunea (presiunea) din ele creste pentru ca corpul trebuie sa furnizeze aceeasi cantitate de oxigen la celule iar inima lucreaza mult mai greu.

Situatia aceasta va continua pana cand ne schimbam total stilul de viata si nu mai consumam carbohidrati procesati. Insulina se normalizeaza, inflamatia prelungita se opreste, regenerarea poate sa isi faca treaba si depunerile vor putea fi dizolvate de nutrientii din hrana neprocesata (vitC, K2, D3, vitA, vitE, Mg). In felul acesta 80% din bolile cardiovasculare sunt produse de cereale, zahar, uleiuri si bauturi acidulate. Grasimile au fost considerate ca vinovate, atatia zeci de ani, doar pentru ca ele au fost singurele gasite la "locul faptei". Ori nu este normal sa invinovatim pompierii de producerea unui incendiu, doar pentru ca ei sunt prezenti tot timpul la incendii. Insulina este cea care mentine inflamatia iar ea este elevata din cauza amilopectinei A, o substanta care se gaseste in toate cereale crescand zaharul in sange mai tare decat orice altceva.

Bolile de inima, cancerul, atacurile cerebrale, diabetul, alzheimer-ul, bolile mentale, toate apar atunci cand corpul nu poate repara la timp tesuturile si organele afectate de toxine. Vasele de sange sunt prea afectate de placile ateroslerotice ca sa mai hraneasca celulele acelor organe cu nutrienti si oxigen. Ficatul nu mai poate produce destule materiale de reparatie pentru ca este suprasolicitat de alte sarcini, iar noi nu il ajutam deloc prin dietele "fara colesterol" si "fara grasimi"

In concluzie, nu putem privi si intelege corpul uman separat. Din cauza aceastei complexitati a lui, medicina il "diseca" si isi specializeaza doctorii doar intr-un domeniu. Oase, inima, digestie, sistem nervos, si multe altele. Nu poti sa scoti filtrul de ulei al unui automobil pentru ca acesta "doare" si sa te astepti ca motorul sa functioneze la fel de mult. Dar vad ca se poate scoate fierea pentru acelasi motiv , apendicele sau amigdalele. Sunt totusi cazuri cand inflamatiile din aceste organe au ajuns la asemenea nivele incat nu se mai poate face altceva. Dar de ce sa ajungi acolo? "Masinaria" umana e facuta sa functioneze cu combustibili naturali facuti de Dumnezeu, nu cu alimente procesate de om. E chiar atat de simplu. Uleiul este procesat de om, grasimile animale, nucile si semintele nu sunt. Dulciuri, sucurile, torturile?  Sau mierea si fructele de sezon? Sanatatea si boala sunt cumulative si scadenta vine dupa ani de zile poate. Atat de tarziu pentru unii incat vor considera ca sunt simptome normale de batranete. Ei bine NU SUNT! Sunt doar consecintele actiunilor lor din trecut.

O singura solutie la toate problemele de sanatate

Daca v-ati afla in fata unui seif care contine o mare comoara si nu ati sti combinatia, puteti  invinovatiti seiful sau proiectantul sau pentru acest lucru?

Dumnezeu, cand a conceput acest fabulos organism, a randuit si legile dupa care sa functioneze. Din fericire nu este ilegala incalcarea acestor legi, insa se pedepseste cu "moartea" si nu vorbesc aici de moartea naturala, de batranete. Pedeapsa aceasta nu vine imediat, ci "pacatosului" i se da o vreme sa se "pocaiasca". Cam asa functioneaza sanatatea si boala, sunt cumulative cu plata la scadenta. In acest articol vom vorbi despre cel mai important principiu de sanatate. Indata ce  intelegem acest complex mecanism, vom sti fiecare ce avem de facut, si in ce fel am deviat de la legile nescrise ale naturii.

Cheia longevitatii si sanatatii este insulina si procesele metabolice pe care le declanseaza acest hormon. Un roman normal consuma aproape 90 de kilograme de zahar pe an. Zahar ascuns in bauturile acidulate si mancarea procesata. Practic orice produs ambalat intr-o punga sau intr-un carton frumos colorat, contine zahar. Asta in timp ce, daca suntem sanatosi, in fiecare moment sangele nostru contine o singura lingurita de zahar.

 Daca e mai mult de atat avem de a face, la propriu vorbind, cu o situatie exploziva. Zaharul in exces practic explodeaza, generand un fel de foc metabolic. Avem nevoie de zahar in cantitati mici pentru a alimenta celulele, insa excesul forteaza corpul sa initieze niste mecanisme foarte complicate pentru a "stinge" acest foc. Efectele acestor procese sunt vizibile, ba chiar xxl de vizibile, in excesul de grasime corporala, purtata de tot mai multi semeni de-ai nostri. Ca sa intelegem mai bine ce inseamana aceste "rezerve", inchipuiti-va un autocamion cisterna care transporta combustibil. El nu are acces la acea imensa cantitate de carburant.

Organismul se protejeaza asfel stocand grasime. Pentru ca celulele musculare si organele sa nu fie "arse" de excesul de zahar, corpul blocheaza receptorii de insulina de pe aceste celule, insa nu si de pe celulele adipoase. Acest fenomen se numeste rezistenta la insulina. Practic, in diabet nu insulina este cauza, ci sensibilitatea la aceasta insulina sau mai bine zis lipsa de sensibilitate (nesimtitele celule) 

Insulina mai este numit si hormonul imbatranirii. Rolul acesteia de a scoate zaharul din sange si al muta in celule este unul secundar. De fapt, in primul rand ea este  un hormon de crestere, prin urmare stimuleaza dezvoltarea anormala a celulelor, tesuturilor si organelor, "ajutand" celulele sa se divida. Cand consumam mult zahar, insulina este secretata de pancreas pentru a muta zaharul din sange in celule. Dupa o scurta perioada de timp, cand zaharul in sange scade urmare acestui proces, ne simtitm obositi, iar dorinta de a consuma mai mult zahar (carbohidrati) este amplificata. De data asta pancreasul va face mai multa insulina. Procesul se repeta si nivelul de zahar scade iar sub limita normala. In timp, "muntii si vaile" glicemice produc rezistenta la insulina, cantitatile mari produse totusi de pancreas, il epuizeaza  si se ajunge la diabet. Dar pana atunci cantitatile mari de insulina stimuleaza celulele sa creasca si sa se multiplice. Celulele se divid foarte rapid pentru ca insulina este crescuta. 

Ce inseamana acest lucru?

Celulele care se divid accelerat au nevoie de colesterol. Asadar ficatul va trebui sa produca mai mult colesterol. Colesterolul este folosit la producerea acestor celule. Cand insulina este elevata, creste colesterolul dar creste si greutatea. Cei care au probleme cu colesterolul au probleme si cu greutatea. Celulele care se divid accelerat cresc riscul de cancer  (celule anaerobe care se multiplica exponential).

Celulele acelea in cresterea lor au nevoie de mai multi nutrienti si deci de mai mult sange. Prin urmare, va creaste si tensiunea arteriala atunci cand creste insulina. Cand tensiunea arteriala creste, fluxul marit din artere si vene pune inima la o munca foarte solicitanta iar riscurile cardiovasculare sunt si ele marite. Diabetul apare mai tarziu, atunci cand corpul dezvolta rezistenta la insulina. Poti sti ca ai devenit rezistent la insulina cand incepi sa iei in greutate dintr-o data, fara sa iti fi schimbat prea mult stilul de viata.

Acum sa enumeram cele mai frecvente boli de care romanii sufera:

   -Obezitate

   -Colesterol

   -Cancer

   -Boli de inima

   -Hipertensiune

   -Diabet 

   

Vedeti legatura, oameni buni? Insulina, aceasta este cheia. Pentru longevitate si sanatate tot ce trebuie facut este sa controlam nivelul insulinei si sa stabilizam glicemia. 

 Nivelul de zahar in sange poate fi in limite la  majoritatea populatiei, insa insulina trebuie masurata si din pacate aceasta nu se prea masoara. Degeaba nivelul zaharului este bun daca insulina este elevata tot timpul.

Cum putem scadea insulina?

Este cel mai simplu lucru din lume de facut. Daca ai oricare dintre simptomele descrise mai sus poti sa faci cateva lucruri:

   -Nu mai consuma paine, paste fainoase, cereale, orice aliment cu indice glicemic mare, intrucat acesta creste insulina dupa ce iti creste glicemia desigur. Poate va gainditi: nu pot face asta, imi plac pastele, painea, gogosile. Nu am destula vointa. Sa va marturisesc ceva! Nici eu nu cred in puterea vointei in cazul acesta. Asadar, cum iti reduci poftele de zahar? Cresti proteinele! Cresti grasimile! Nu e necesar sa rezistati tentatiilor ci mai degraba sa le ghidati. Cand nu va mai luati caloriile din carbohidrati, raman doar proteinele si grasimile. Sursele mele preferate de proteine sunt zerul si ouale crude sau fierte moi. Si mananc in medie 4 pe zi. Grasimi sanatoase: uleiul de peste (omega 3), untul vacilor care manaca iarba, untura de gasca si de rata, untul de cocos, avocado, semintele, nucile, lecitina din floarea soarelui sau din soia chiar si grasimea de porc. Mare grija la grasimea animala. In aceasta se stocheaza toate evetualele pesticide si toxine din hrana pe care a ingerat-o acel animal. E bine sa va procurati grasimile animale din surse sigure. Daca nu puteti, mai bine folositi nuci si seminte.

-Exista nutrienti care pot potenta insulina si o pot face mai eficienta. In special vitaminele din grupul B-urilor, zincul, magneziul, cromul si vanadiumul, iar cea mai buna sursa in care sunt combinate in proportii echilibrate aceste alimente sunt  stridiile si fructele de mare.

Nu pot incheia fara sa ma iau de "ei" din nou. Cei care duc un razboi nevazut cu intreaga omenire. E o lupta impotriva sanatatii si longevitatii noastre. Aceasta se da pe toate caile posibile: vaccinuri, aditivi, alimente modificate genetic, interzicerea unor plante, stabilirea dozelor maximale pentru nutrienti (vitC, VitD3, niacina), frecvente electromagnetice, si multe altele pe care nu mi le amintesc.

Am crescut cu o recomandare atat de cunoscuta. "Pentru sanatatea dumneavoastra evitati excesul de sare zahar si grasimi." Da, zaharul este criminal insa celelalte doua sunt chiar indicate si inca in cantitati destul de mari, atata timp cat nu sunt procesate cu antiaglomeranti, facute de om (grasimi hidrogenate), sau mai cu seama prajite. 

Va urma un articol despre sare, de ce e atat de importanta si cat de legata e de bolile autoimune, de absorbtia nutrientiilor dar mai ales a mineralelor.

   

Zaharul, un drog in sangele fiecaruia dintre noi

Suntem “educati” ca zaharul e bun, si incurajati sa il consumam inca de mici. Cum asa?

Sa ne reamintim!

Suntem rasplatiti cu “ceva bun” ori de cate ori suntem cuminti.

Abia ne asteptam musafirii, pentru ca stim ca ei ne aduc.. ciocolata!

Daca am mancat tot din farfurie, primim ..desert!

De ziua de nastere, fiecare are.. tort!

Devenim adulti si o “bomboana in buzunar” nu strica niciodata. Cine stie.. daca ne scade glicemia?!

Daca pastram traditiile, duminica in familie facem o prajitura, iar de sarbatori gatim cozonaci. "Nu am simti Craciunul sau Pastele fara un cozonac pe masa", gandim.

Acum imaginati-va ca, dupa o viata traita astfel, vine cineva si ne spune: “Zaharul e un drog. Nu trebuie consumat niciodata. Oamenii nu sunt facuti sa consume zahar.” “Serios?! Ia auzi, Ioane. Nu stiu astia ce sa ma inventeze, domn’e. Acum zaharu-i de vina?!”

In general, atunci cand “ni se pune pata” pe un lucru, tindem sa ii vedem doar latura pozitiva. La fel si in cazul zaharului. Sa renunti definitiv la zaharul rafinat si la toate delicioasele produse care il contin... Ce nebunie! Am trait s-o aud si p-asta! Cine si de ce ar face un asemenea gest nebunesc?

Nu realizam ca zaharul este un drog decat atunci cand incercam sa “ne lasam” de el.

Altfel nu am crede ca ceva atat de bun la gust, extras din plante si dedicat, in primul rand, copiilor, ne-ar

putea imbolnavi de dementa, facandu-ne astfel destul de rapid dependenti de ceilalti.

Un studiu realizat pe soareci si prezentat in documentarul “The secrets of sugar” (“Secretul pe care il ascunde zaharul”) o productie a televiziunii canadiene CBC, demonstreaza clar ca cum zaharul ataca creierul si produce imbolnavirea neuronilor. Fortati sa inoate intr-un bazin, soarecii sanatosi sunt agili, se concentreaza bine si gasesc rapid punctul de salvare. In schimb, soarecii hraniti cu o alimentatie bogata in zahar, similara celei pe care o consumam noi zi de zi, sunt greoi in miscare, debusolati, nu se pot concentra, toate acestea ingreunand gasirea punctului de salvare.

Marturie, Ana T.

         “ Personal, la cateva minute dupa ce consum zahar, simt o stare de agitatie nervoasa in tot corpul, o

senzatie de presiune undeva in crestetul capului si, de multe ori, ma dor globii oculari. Daca trebuie sa iau o anumita decizie imediat dupa ce am mancat zahar, mai mult ca sigur acea decizie e una gresita, pentru ca gandesc prost si nu ma pot concentra, nu pot analiza solutiile, si nici nu pot simti nimic concret la nivel emotional. Daca consum zahar cateva zile la rand, ca de exemplu in perioada sarbatorilor, atunci lucrurile se cam complica, si apar mult mai multe simptome decat cele “de moment”; si anume, am o lipsa constanta de energie de parca orice lucru ar fi prea obositor pentru mine, ma adaptez cu greu la stres si orice mica problema capata dimensiuni uriase, am stari de anxietate si depresie, ma zvarcolesc mult in pat inainte sa adorm, am o senzatie de slabiciune in muschi, lene si gasesc dificila orice actiune. Practic, ma simt ca o batrana de 80 de ani. De multe ori am mers la medic pentru starile astea, si mereu mi se spunea ca e o "cadere de calciu" sau o scadere a nivelului de calciu din sange. Surprinzator, aceste stari dispar ca prin farmec cand renunt la zahar. Deci nu este numai o ..scadere a nivelului de calciu, ci o crestere a celui de glucoza! Oricine din anturajul meu poate confirma transformarile pe care eu le simt in corpul si mintea mea.“

                                                                                                                                    Ana T.

Daca in acest caz nu este deja vorba de diabet sau prediabet, cu siguranta e cazul unei rezistente la insulina, de care nici un consumator de zahar nu este ferit in decursul vietii. Aceasta poate ataca diferite organe: muschi (diabet), ficat (ficat gras), vase de sange (arterioscleroza si bolide inima), creier (dementa, schizofrenie), orice organ (cancer). Tumorile canceroase au receptori de insulina, pentru ca folosesc glucoza ca si “carburant” ca sa se dezvolte.

Zaharul este un drog, la fel ca nicotina si alcoolul. Pentru fostii alcoolici sau fumatori este de ajuns un singur pahar de alcool sau o singura tigara pentru a cadea din nou “in pacat”. La fel, pentru cei dependenti de zahar. Daca te-ai lasat, e bine sa fie pentru totdeauna. Ideea este ca, atunci cand ajungem intr-un punct in care ne simtim bine, sanatosi, uitam de suferinte si incepem sa ne permitem “mici placeri dulci”. Dar cum placerea in sine creeaza dependenta, o mica placere va lua in greutate si se va “rotunji” devenind din ce in ce mai gabaritica, pana cand ne va domina.

Cum renuntam la zahar?

Se spune ca, pentru a renunta la o placere mare, trebuie sa o inlocuim cu o placere si mai mare sau sa o asociem cu cel mai mare rau care ni s-ar putea intampla. Dar despre aceasta, mai multe in curand!