De ce simtim nevoia sa mancam sarat

Ghici ghicitoarea mea: "Sare sarea si iar sare dintr-o solnita prea mare!".
Mai tineti minte povestea "Sarea in bucate"? Sa fie oare basmul din copilarie de vina pentru abuzul de sare in perioada adulta?!

Multi dintre noi ne turnam (fiindca "presarat" ar fi putin spus!) atat de multa sare in mancare, incat ma intreb daca nu cumva mancam "sare cu mancare", si nu "mancare cu sare". Dar inainte de a intra in "painea" acestui subiect, as avea o intrebare. De ce oare simtim nevoia sa adaugam potentatori de gust la pregatirea hranei? 

Multe persoane se lauda ca “gatesc” bine pentru ca supa lor are un gust deosebit. Nu ma indoiesc, atata timp cat ingredientul secret este vegeta, toata lumea se descurca de minune in bucatarie, ba chiar mai primeste si laude!

Din pacate, astazi este "la comun acceptat" faptul ca, cu cat gatesti mai simplu  (adica mai aproape de gustul autentic al alimentelor), cu atat gatesti mai .. prost! Sau, mai bine zis, nu gatesti! Doar fierbi, coci, parlesti, prajesti, ornezi si alte astfel de activitati gastronomice! Pentru ca “mancarea fara sare e mancare de spital”, credem multi. Nu e surprinzator ca lucrurile simple si-au pierdut valoarea, inclusiv mancarea. Este “universal valabil” ca, daca mancam simplu, fara “exces de sare, zahar sau grasimi”, inseamna ca suferim  cu siguranta de vreo boala si suntem la regim!

Dar ma intreb. De unde aceasta necesitate de a “camufla” gustul de baza  al alimentului si a-i da mancarii gustul “general valabil” de sare, condiment x, acid y sau indulcitor z? De ce nu mai suntem multumiti cu gustul simplu al alimentului?

O prima varianta ar fi faptul ca "nimic nu mai are gust", pentru ca nu mai sunt nutrienti in sol, pentru ca “deasupra” solului se folosesc prea multe pesticide, care strica povestea lui “ce gust avea odata rosia..”! Acum, cica, rosiile sunt rosii “de carton” cu gust “de sera”, ardeiul are gust de motorina, usturoiul, de sapun iar castravetele e “apa chioara”. De aceea, trebuie sa le saram ca sa “prinda gust”. Intr-adevar, varianta se poate aplica pentru alimentele crescute in sere, in extrasezon. Dar cele de sezon isi pastreaza totusi gustul autentic. Portocala e portocala, rosia e rosie, gutuia e gutuie, varza e varza, si tot asa. Deci fructele si legumele au gust. In sezon, e adevarat!Si totusi.. multi dintre noi continuam sa adaugam extra sare peste mancarea. De ce?!

Sa fie vorba despre o chestiune de obisnuinta? Din moment ce ne-am “antrenat” papilele gustative cu

gusturi foarte intense (multe dintre ele “foarte” artificiale!), acestea  nu se mai multumesc cu “putin”, iar gustul normal al alimentului devine prea..saracacios. Daca, de exemplu, ne stimulam muschii cu greutati mari, greutatile mici devin “floare la ureche”. La fel, daca ne-am stimulat simtul gustativ o viata intreaga cu mancaruri sarate, dulci, aromate, grase,  gustul de baza isi pierde savoarea, iar noi condimentam exagerat de mult mancarea!

Insa, o alta alternativa ar fi faptul ca organismul simte nevoia de sare. Pentru a suplini o deficienta, corpul ne cere acest gust, si nu mai conteaza daca e vorba de otravuri precum vegeta sau monoglutamatul de sodiu.

Asadar, sindromul zgaltairii “solnitei de sare” poate ascunde: 

-        -  Deficit de magneziu , mineral care se pierde foarte usor pe fond de stres, solicitare fizica si intelectuala, afectiuni ale inimii sau perioade de stres cardiac, consum de dulciuri si alti carbohidrati simpli rafinati.

-       -   Oboseala adenalelor, care poate aparea  in perioade de stres, ingrijorare sau in urma unor eforturi epuizante de orice natura. Un hormon numit aldosteron ajuta organismul sa reabsoarba sodiul si clorul, la fel, regleaza nivelul de sodiu, clor, magneziu si potasiu din corp. Cand glandele adrenale sunt epuizate, nu mai secreta destul aldosteron, iar mineralele precum sodiu si clor nu mai sunt reabsorbite si refolosite, iar cererea corpului pentru acestea este mai mare.

-        -  Deshidratare severa, cum este cea din  timpul verii sau cand rinichii nu functioneaza corect si pierdem o cantitate mare de lichid si saruri minerale prin urina.

-         - Diabet. Se pare ca persoanele cu niveluri ridicate de glicemie in sange au nu doar o preferinta pentru gustul dulce, ci si pentru cel sarat.

-        -  Deficit de secretii gastrice. Compozitia sucul gastric este clorura de sodiu, clorura de potasiu si acid

clorhidric. Pentru a face suc gastric, avem nevoie de sodiu, alte minerale si apa. Daca sucul gastric nu este destul de concentrat, enzima care digera proteinele si le “rupe” n aminoacizi, nu se activeaza, iar acestea nu poate fi complet digerate si asimilate in corp.
Nu este de mirare ca cei care tanjesc dupa sare sunt si cei care au cele mai multe intolerante ascunse la alimentele bogate in proteine (lapte, oua, leguminoase, unele tipuri de carne)sau la gluten (proteina din cereale).