Zaharul duce la dementa

       

Nu mai este un secret. S-a demonstrat stiintific ca zaharul este la fel de periculos ca si cocaina.

Astazi, din ce in ce mai multe studii atesta faptul ca zaharul distruge creierul. Aceasta informatie nu mai poate fi combatuta de catre cei cu interese mari. Exista oameni de stiinta care se autointituleaza “anti-zahar” (antisugar) si care, poate cu pretul vietii, au ales sa isi dedice intreaga viata cercetarii efectelor zaharului asupra corpului si mintii umane.

Se pare ca nivelul ridicat de zahar in sange este asociat cu un risc crescut de dementa, chiar in randul celor “clinic sanatosi” ce nu au fost diagnosticati, in prealabil, cu diabet. Prin urmare, nu trebuie sa asteptam ca nivelul glucozei din sange sa atinga praguri “ de boala” pentru a lua masuri. O glicemie cuprinsa intre 100-120 mg/dl (prediabet) ne expune unor riscuri imense, chiar daca aceste valori par inofensive iar doctorii nici nu le iau in seama.

Aceasta informatie a fost precizata in urma unui studiu inceput in 1994 si finalizat 19 ani mai tarziu, in 2013 (“Adult changesin Thought”/ ACT), o colaborare intre Group Health si Universitatea Washington. Studiul s-a intins pe mai multi ani, timp in care cei 2000 de participantii (barbati si femei, selectati “random”) vizitau clinica de cercetare la fiecare 2 ani, pentru examinare fizica si cognitiva.

Lucrurile se complica daca avem o alimentatie bogata in zahar rafinat si suntem sedentari:

“Corpul transforma mancarea in glucoza, deci nivelul de glucoza din sange depinde nu numai de ceea ce mancam, dar si de cat de eficient lucreaza corpul nostru”, precizeaza cercetatorul Paul Crane, unul dintre cei care sustin legatura dintre consumul de zahar si dementa.

In acest sens, Paul Crane sustine mersul pe jos cativa kilometrii zilnic. Aceasta este cea mai buna activitate fizice ce poate reduce riscul de dementa si Alzheimer, pentru ca intensifica metabolismul individual in ritm lent,  fara a suprasolicita alte functii in corp.

De ce este zaharul atat de daunator pentru creier?

1. Zaharul formeaza radicali liber in membrana creierului si impiedica abilitatea de comunicare a celulelor nervoase. Ca urmare, memoria slabeste, capacitatea de invatare scade, procesam din ce in ce mai greu informatiile si ne stapanim slab emotiile, ceea ce duce la schimbari dese de dispozitie.

2. Zaharul scade productia unei substante chimice din creier (BDNF) fara de care creierul nu poate invata lucruri noi si nu poate stoca amintiri. Se pare ca cei care au probleme in metabolismul glucozei – diabeticii si prediabeticii – au un nivel scazut al BDNF in creier. La fel, cu cat BDNF descreste, cu atat se agraveaza metabolismul glucozei, ceea ce creste rezistenta la insulina. Nivelul scazut de BDNF in creier este asociat cu afectiuni precum Alzheimer, depresie si dementa.

3. Cercetarile au demonstrat ca un consum zilnic de zahar afecteaza neurotransmitatorii de satietate din creier. Odata ce mecanismul s-a defectat, “alarma rosie” nu mai functioneaza si deodata “intra” si mai multa mancare! Nu mai simtim cand “pofta s-a incheiat” si nu mai suntem in stare sa realizam ca suntem deja prea plini. Acest lucru este intocmai dorit de producatorii si comerciantii de dulciuri carora, sa fim seriosi!, nici ca le pasa de sanatatea noastra.

Acesta este unul dintre mecanismele subtile prin care zaharul ne face dependenti de el.

 Cum ne protejam de bolile psihice?

1. Renuntam total definitiv la zahar.

2. Adaugam in alimentatie mai multe grasimi Omega 3, care protejeaza creierul si celulele nervoase, in timp ce reducem grasimile trans si cele saturate.

Grasimi trans si saturate care trebuie evitate 100%: margarina, prajelile de orice fel, grasimea animala, produsele de patiserie, sosurile din comert, popcornul (in special cel semipreparat, care se gateste la microunde), dulciurile de orice fel (inghetata, prajituri, biscuiti, covrigi), produsele fast-food (sadvisuri, shaorma, kebab, pizza), crantanelele, lactatele cum sunt laptele, branza topita si cea grasa.

Grasimi saturate care pot fi consumate cu moderatie: unt, oua, carne slaba sau muschi, fructe de mare, nuci, lactatele de tipul iaurt, chefir si branza slaba (doar daca nu exista intoleranta la lactoza).

Grasimile nesaturate (polinesaturate si mononesaturate) trebuie sa reprezinte baza alimentatiei: uleiurile de plante si seminte (uleiul de canepa, uleiul de in, masline, nuci, mac, migdale etc), uleiul de peste, pestele, Avocado, nuci si seminte hidratate sau incoltite.

3. In loc de zahar, consumam fructe bogate in antioxidanti, pentru a minimaliza “stricaciunile” produse de zahar la nivelul membranei creierului. Cele mai sanatoase fructe sunt fructele de padure, urmeaza merele (si oricare alt fruct autohton), citricele (bogate in antioxidantul vitamina C), fructele uscate (curmale, merisor, afine, prune, smochine etc), strugurii “de tara” (nu cei imensi, din supermarketuri) si ciresele.

Zaharul, un drog in sangele fiecaruia dintre noi

Suntem “educati” ca zaharul e bun, si incurajati sa il consumam inca de mici. Cum asa?

Sa ne reamintim!

Suntem rasplatiti cu “ceva bun” ori de cate ori suntem cuminti.

Abia ne asteptam musafirii, pentru ca stim ca ei ne aduc.. ciocolata!

Daca am mancat tot din farfurie, primim ..desert!

De ziua de nastere, fiecare are.. tort!

Devenim adulti si o “bomboana in buzunar” nu strica niciodata. Cine stie.. daca ne scade glicemia?!

Daca pastram traditiile, duminica in familie facem o prajitura, iar de sarbatori gatim cozonaci. "Nu am simti Craciunul sau Pastele fara un cozonac pe masa", gandim.

Acum imaginati-va ca, dupa o viata traita astfel, vine cineva si ne spune: “Zaharul e un drog. Nu trebuie consumat niciodata. Oamenii nu sunt facuti sa consume zahar.” “Serios?! Ia auzi, Ioane. Nu stiu astia ce sa ma inventeze, domn’e. Acum zaharu-i de vina?!”

In general, atunci cand “ni se pune pata” pe un lucru, tindem sa ii vedem doar latura pozitiva. La fel si in cazul zaharului. Sa renunti definitiv la zaharul rafinat si la toate delicioasele produse care il contin... Ce nebunie! Am trait s-o aud si p-asta! Cine si de ce ar face un asemenea gest nebunesc?

Nu realizam ca zaharul este un drog decat atunci cand incercam sa “ne lasam” de el.

Altfel nu am crede ca ceva atat de bun la gust, extras din plante si dedicat, in primul rand, copiilor, ne-ar

putea imbolnavi de dementa, facandu-ne astfel destul de rapid dependenti de ceilalti.

Un studiu realizat pe soareci si prezentat in documentarul “The secrets of sugar” (“Secretul pe care il ascunde zaharul”) o productie a televiziunii canadiene CBC, demonstreaza clar ca cum zaharul ataca creierul si produce imbolnavirea neuronilor. Fortati sa inoate intr-un bazin, soarecii sanatosi sunt agili, se concentreaza bine si gasesc rapid punctul de salvare. In schimb, soarecii hraniti cu o alimentatie bogata in zahar, similara celei pe care o consumam noi zi de zi, sunt greoi in miscare, debusolati, nu se pot concentra, toate acestea ingreunand gasirea punctului de salvare.

Marturie, Ana T.

         “ Personal, la cateva minute dupa ce consum zahar, simt o stare de agitatie nervoasa in tot corpul, o

senzatie de presiune undeva in crestetul capului si, de multe ori, ma dor globii oculari. Daca trebuie sa iau o anumita decizie imediat dupa ce am mancat zahar, mai mult ca sigur acea decizie e una gresita, pentru ca gandesc prost si nu ma pot concentra, nu pot analiza solutiile, si nici nu pot simti nimic concret la nivel emotional. Daca consum zahar cateva zile la rand, ca de exemplu in perioada sarbatorilor, atunci lucrurile se cam complica, si apar mult mai multe simptome decat cele “de moment”; si anume, am o lipsa constanta de energie de parca orice lucru ar fi prea obositor pentru mine, ma adaptez cu greu la stres si orice mica problema capata dimensiuni uriase, am stari de anxietate si depresie, ma zvarcolesc mult in pat inainte sa adorm, am o senzatie de slabiciune in muschi, lene si gasesc dificila orice actiune. Practic, ma simt ca o batrana de 80 de ani. De multe ori am mers la medic pentru starile astea, si mereu mi se spunea ca e o "cadere de calciu" sau o scadere a nivelului de calciu din sange. Surprinzator, aceste stari dispar ca prin farmec cand renunt la zahar. Deci nu este numai o ..scadere a nivelului de calciu, ci o crestere a celui de glucoza! Oricine din anturajul meu poate confirma transformarile pe care eu le simt in corpul si mintea mea.“

                                                                                                                                    Ana T.

Daca in acest caz nu este deja vorba de diabet sau prediabet, cu siguranta e cazul unei rezistente la insulina, de care nici un consumator de zahar nu este ferit in decursul vietii. Aceasta poate ataca diferite organe: muschi (diabet), ficat (ficat gras), vase de sange (arterioscleroza si bolide inima), creier (dementa, schizofrenie), orice organ (cancer). Tumorile canceroase au receptori de insulina, pentru ca folosesc glucoza ca si “carburant” ca sa se dezvolte.

Zaharul este un drog, la fel ca nicotina si alcoolul. Pentru fostii alcoolici sau fumatori este de ajuns un singur pahar de alcool sau o singura tigara pentru a cadea din nou “in pacat”. La fel, pentru cei dependenti de zahar. Daca te-ai lasat, e bine sa fie pentru totdeauna. Ideea este ca, atunci cand ajungem intr-un punct in care ne simtim bine, sanatosi, uitam de suferinte si incepem sa ne permitem “mici placeri dulci”. Dar cum placerea in sine creeaza dependenta, o mica placere va lua in greutate si se va “rotunji” devenind din ce in ce mai gabaritica, pana cand ne va domina.

Cum renuntam la zahar?

Se spune ca, pentru a renunta la o placere mare, trebuie sa o inlocuim cu o placere si mai mare sau sa o asociem cu cel mai mare rau care ni s-ar putea intampla. Dar despre aceasta, mai multe in curand!