Insulina si Magneziul, cum poate un remediu atat de ieftin sa tina romanii departe de doctori si farmacisti.

Magneziul este necesar pentru eficienta insulinei dar si pentru producerea ei.

Magneziul este una din caramizile de baza ale corpului uman. Fara insulina insa, magneziul nu poate fi transportat din sange in celule. Acolo este nevoie de el de fapt. Cand Dr Jerry Nadler de la Gonda Diabetes Center at the City of Hope Medical Center in Duarte, California, si colegii sai au luat 16 persoane sanatoase si i-a pus pe o dieta deficitara in magneziu, insulina a devenit mai putin eficienta in a transporta glucoza din sange in celule. In alte cuvinte au devenit rezistenti la insulina. Si acesta este primul pas  pe drumul care duce inspre diabet si inspre bolile cardiovasculare.

Insulina este un numitor comun un factor esential pentru viata la fel ca si magneziul. Rolul insulinei este acela de a stoca exccesele nutritionale. Acest sistem ne asigura supravietuirea. Salvam energia si necesitatile nutritionale din orele de abundenta alimentara, pentru a supravietui perioadelor de foamete. Insulina nu este doar ea responsabila pentru regularizarea zaharului din sange si introducerea lui in celule ci si magneziul are un rol foarte important in acest proces. Este interesant de stiut ca rinichii au un rol complementar.  Ei elimina excesul nutrientiilor din sange, nutrienti de care corpul nu are nevoie sau pe care nu ii poate procesa pentru moment. Deci nu suntem doar ceea ce mancam si ceea ce absorbim la nivel intestinal, suntem si ceea ce reusim sa bagam in celule. Asa-i ca lucrurile se complica putin? In acest articol vom intelege de ce magneziul este cel mai important mineral pentru viata.

Insulina are mult mai multe functii decat acela de a controla nivelul de zahar din sange. Ea are un rol esential in depozitarea magneziului in celule. Dar daca celulele devin rezistente la insulina, sau daca nu producem destula insulina, atunci avem o problema in a stoca magneziul in celule, iar acesta va fi excretat in urina. 

Exista o legatura puternica intre magneziu si actiunea insulinei. Magneziul este important pentru eficienta insulinei. Orice diminuare a magneziului intracelular mareste rezistenta la insulina a celulelor noastre, duce la o slaba toleranta a glucozei si carbohidratilor dar si la o scadere a secretiei de insulina in pancreas.

Magneziul imbunatateste sensibilitatea la insulina prin scaderea rezistentei la insulina. Magneziul si insulina au nevoie unul de celalalt. Fara magnesiu, pancreasul nostru nu va putea produce destula insulina sau insulina produsa nu va fi destul de eficienta pentru a controla nivelul de zahar din sange.

Magneziul in celule le ajuta pe acestea sa se relaxeze. Cand nu vom putea depozita magneziul in celule deoarece acestea sunt "rezistente la insulina" il vom eliminam prin urina. Ca urmare, vasele de sange devin rigide si mai inguste . Se contracta datorita excesului de calciu, pierzandu-si elasticitatea. Calciul contracta iar magneziul decontracta. Aceasta rigiditate vasculara afectand nivelele de energie prin reducerea oxigenarii celulare. Va creste tensiunea arteriala. Si incet incepem sa intelegem legatura stransa intre diabet (prediabet) si bolile de inima atunci cand punem lupa pe adevarata cauza a lor. Deficienta magneziului celular care duce la ineficienta insulinei, aceasta cauzeaza si o mai mare deficienta a magneziului celular pentru ca el nu mai poate ajunge in celule chiar daca suplimentam.  Inima care este un muschi, nemaiavand magneziu nu se mai poate decontracta eficient si natural si va incerca sa foloseasca calciul pt relaxare (decontractie.) Arterele si venele se vor calcifia in timp, si tot asa pana la stopul cardiorespirator. (vezi aici și articolul despre vitamina C care ar trebui sa producă colagenul din vasele de sange)

Daca ar fi sa vorbim despre clorofila si mai apoi de insulina trebuie sa punem magneziul in mijloc. Mergand mai departe vom gasi conexiuni intre hormonul DHEA si magneziu, intre ADN si magneziu si nu in ultimul rand intre colesterol si magenziu. Fiecare celula din corpul nostru este indragostita de acest mineral, exceptie facand medicina alopata care nu il poate accepta pentru ca nu se prea poate face profit din ceva atat de comun. (Sare nigari- clorura de magneziu care costa 7ron 500gr)

Intr-un studiu in Taiwan, riscul de am muri de diabet e invers proportional cu nivelul magneziului din apa de baut. Dr. Jerry L. Nadler

Insulina regleaza nivelul colesterolului. Exista o legatura directa intre nivelul colesterolului si nivelul insulinei.

Complicatiile diabetice metabolice cum ar fi bolile vasculare, osteoporoza sunt asociate cu deficienta magneziului. Rezistenta la insulina si deficienta de magneziu creeaza un cerc vicios care accentueaza si mai mult rezistenta la insulina si descresterea magneziului intracelular. Tot mai multa insulina este produsa dar tot mai ineficienta si acest exces duce la o inflamatie permanenta. Dar si limiteaza rolul magneziului in procesele intracelulalre (respiratia celulalra, producerea ATP-ului pentru mitocondrii, introducerea bicarbonatului in mitocondrii asigurand alcalinizarea lor)

Magneziul imbunatateste si corecteaza rezistenta la insulina, care este cauza principala in prediabet, sindrom metabolic, diabet si boli cardiovasculare. Exista o enzima in interiorul celulei care se numeste tyrosine kinase. Aceasta are nevoie de magneziu pentru a da voie insulinei sa isi exercite effectele de reducere a zaharului din sange. In cateva studi, suplimentarea orala cu magneziu a imbunatatit sesibilitatea la insulina cu 10% si a redus nivelul de zahar din singe cu 37%. Magneziul de asemenea ajuta la corectia functionarii lipoproteineleor (care peticesc practic peretii vasculari) Membrana globulelor rosi din sangele nostru daca are magneziu va putea sa isi schimbe forma si astfel vor putea patrunde si in articulatii si oase refacandu-le, vor putea ajunge sa hraneasca orice organ chiar daca vasele de singe sunt obturate de depuneri si calcifieri.

O sensivitate imbunatatita la insulina determinata de suplimentarea magneziului poate reduce nivelele trigliceridelor. VLDL (very low density lipoprotein) si LDL (low density lipoprotein) ambele contribuind decisiv la declansarea bolilor de inima.

Magneziul este un element esential pentru toate organismele vi, atat animale cat si plante. Clorofila este structurata imprejurul unui atom de magneziu, in timp ce la animale, magneziul este o componenta esentiala a celulelor, oaselor si tesuturilor. Doar 1% din magneziu este gasit extracelular. Viata inpacheteaza magneziul cu gelozie in interiorul celulelor. Fiecare picatura fiind extrem de pretioasa. Din cauza aceasta analizele normale de singe nu sunt concludente in determinarea nivelului de magneziu. 

Insulina este un hormon. Si ca multi alti hormoni, insulina este o proteina secretata in pancreas in niste celule specializate. Ea este mult mai importanta decat se credea pana acuma si indeplineste mult mai multe functii decat stiam. Ea regularizeaza:

-longevitatea  Nivele scazute de insulina inseamna viata mai lunga (cu magneziu insulina este mult mai eficienta in cantitati mult mai mici)

-nivelul de zahar din sange

-grasimile din sange

-excesul nutrientilor (glucoza in exces este transformata in grasime)

-cresterea musculara

-stocheaza proteinele

-nivelul magneziului in corp

-nivelul calciului in corp

-diviziunea celulara

-hormonii de crestere

-functiile ficatului

-colesterolul 

Cand nivelul magneziului scade hipersecretia de adrenalina si insulina tind sa compenseze. Secretia crescuta a acestor hormoni tind sa mentina nivelele de magneziu intracelular in tesuturile moi. Nivelele din plasma si intracelulare a concentratiei de magneziu sunt regularizate de insulina. In vitro si in vivo studiile au demonstrat ca insulina moduleaza tranzitia magneziului din mediul extracelular in cel intracelular.

Dr Ron Rosedale spune ca : Insulina care pluteste prin sange aiurea cauzeaza depunerile arteriale. Inca nu isi pot explica procesul, dar stim ca insulina cauzeaza proliferarea endotheliului. Umplu corpul de placi arterosclerotice, stimuleaza sistemul nervos simpatetic, creste gradul de lipire a plachetelor.

Si acuma o reteta simpla. Ingredientul principal il gasiti aici  iar reteta in videoul de mai jos

Personal, am pus 400gr de sare si 50 gr de bicarbonat de sodiu  intr-o sticla de 700mll. Apoi am umplut-o cu apa si am incercat sa dizolv sarea. Evident nu am reusit sa dizolv tot, ceea ce inseamana ca solutia e saturata la maxim cu magneziu. Inainte de dusul de seara cu 10 minute imi aplic pe tot corpul cam 50 mll din acea solutie si las putin sa se absoarba. Simplu, ieftin si eficient. Ca sa beneficiatii de tratamentul acesta, va trebui sa aplicati solutia pentru cel putin 2 saptamani si sa aveti o dieta alcalina sau sa consumati apa cu bicarbonat de sodiu si lamaie zilnic. Explicatia e foarte lunga insa Mg are nevoie si de bicarbonat sa intre in celula iar apoi bicarbonatul are nevoie de magneziu ca sa intre in mitocondrii.  

Astept sa imi spuneti ce efecte a avut la voi.

---

[1] Paolisso G, Scheen A, D’Onofrio F, Lefebvre P: Magnesium and glucose homeostasis. Diabetologia 33:511–514, 1990[Medline]

[2] Nadler JL, Buchanan T, Natarajan R, Antonipillai I, Bergman R, Rude R: Magnesium deficiency produces insulin resistance and increased thromboxane synthesis. Hypertension 21:1024–1029, 1993

[3]Ma J, Folsom AR, Melnick SL, Eckfeldt JH, Sharrett AR, Nabulsi AA, Hutchinson RG, Metcalf PA: Associations of serum and dietary magnesium with cardiovascular disease, hypertension, diabetes, insulin, and carotid wall thickness: the ARIC study. J Clin Epidemiol 48:927–940, 1985

[4] Rosolova H, Mayer O Jr, Reaven GM: Insulin-mediated glucose disposal is decreased in normal subjects with relatively low plasma magnesium concentrations. Metabolism 49:418–420, 2000[Medline]

[5] Resnick LM, Gupta RK, Gruenspan H, Alderman MH, Laragh JH: Hypertension and peripheral insulin resistance: possible mediating role of intracellular free magnesium. Am J Hypertens 3:373–379, 1990[Medline]

[6] http://www.mgwater.com/diabetes.shtml

[7] Magnesium transport induced ex vivo by a pharmacological dose of insulin is impaired in non-insulin-dependent diabetes mellitus. Hua, H : Gonzales, J : Rude, R K Magnes-Res. 1995 Dec; 8(4): 359-66

[8] Lopez-Ridaura R, Willett WC, Rimm EB, Liu S, Stampfer MJ, Manson JE, Hu FB: Magnesium intake and risk of type 2 diabetes in men and women. Diabetes Care 27:134–140, 2004

[9] Kao WH, Folsom AR, Nieto FJ, Mo JP, Watson RL, Brancati FL: Serum and dietary magnesium and the risk for type 2 diabetes mellitus: the Atherosclerosis Risk in Communities Study. Arch Intern Med 159:2151, 1999

[10] Mol Aspects Med. 2003 Feb-Jun;24(1-3):39-52. Role of magnesium in insulin action, diabetes and cardio-metabolic syndrome X.Barbagallo M, Dominguez LJ, Galioto A, Ferlisi A, Cani C, Malfa L, Pineo A, Busardo’ A, Paolisso G. Institute of Internal Medicine and Geriatrics, University of Palermo, Via F Scaduto 6/C, Palermo, Italy. mabar@unipa.it

[11] Guerrero-Romero F, Tamez-Perez HE, Gonzalez-Gonzalez G et al. Oral magnesium supplementation improves insulin sensitivity in non-diabetic subjects with insulin resistance. A double-blind placebo-controlled randomized trial. Diabetes Metab. 2004 Jun;30(3):253-8.

[12] Rodriguez-Moran M and Guerrero-Romero F. Oral magnesium supplementation improves insulin sensitivity and metabolic control in type 2 diabetic subjects: a randomized double-blind controlled trial. Diabetes Care. 2003 Apr;26(4):1147-52.

[13] Yokota K, Kato M, Lister F, et al. Clinical efficacy of magnesium supplementation in patients with type 2 diabetes. J Am Coll Nutr. 2004 Oct;23(5):506S-9S.

[14] Rasmussen HS, Aurup P, Goldstein K, et al. Influence of magnesium substitution therapy on blood lipid composition in patients with ischemic heart disease. A double-blind, placebo controlled study. Arch Intern Med. 1989 May;149(5):1050-3.

[15] Am J Hypertens (2002) 15, 104A–104A; doi:S0895-7061(02)02558-X
P-207: Insulin regulates human erythrocyte Na+/Mg2+ exchange. Ana Ferreira1, Jose R. Romero1 and Alicia Rivera. Pathology, Harvard Medical School; Medicine, Harvard Medical School, Boston, MA, United States

[16] Paolisso G, Scheen A, D’Onofrio F, Lefebvre P: Magnesium and glucose homeostasis. Diabetologia 33:511–514, 1990[Medline]

[17] Kandeel FR, Balon E, Scott S, Nadler JL: Magnesium deficiency and glucose metabolism in rat adipocytes. Metabolism 45:838–843, 1996[Medline]

[18] Tongyai S, Rayssiguier Y, Motta C, Gueux E, Maurois P, Heaton FW: Mechanism of increased erythrocyte membrane fluidity during magnesium deficiency in weanling rats. Am J Physiol 257:C270–C276, 1989

[19] Suarez A, Pulido N, Casla A, Casanova B, Arrieta FJ, Rovira A: Impaired tyrosine-kinase activity of C

Zaharul duce la dementa

       

Nu mai este un secret. S-a demonstrat stiintific ca zaharul este la fel de periculos ca si cocaina.

Astazi, din ce in ce mai multe studii atesta faptul ca zaharul distruge creierul. Aceasta informatie nu mai poate fi combatuta de catre cei cu interese mari. Exista oameni de stiinta care se autointituleaza “anti-zahar” (antisugar) si care, poate cu pretul vietii, au ales sa isi dedice intreaga viata cercetarii efectelor zaharului asupra corpului si mintii umane.

Se pare ca nivelul ridicat de zahar in sange este asociat cu un risc crescut de dementa, chiar in randul celor “clinic sanatosi” ce nu au fost diagnosticati, in prealabil, cu diabet. Prin urmare, nu trebuie sa asteptam ca nivelul glucozei din sange sa atinga praguri “ de boala” pentru a lua masuri. O glicemie cuprinsa intre 100-120 mg/dl (prediabet) ne expune unor riscuri imense, chiar daca aceste valori par inofensive iar doctorii nici nu le iau in seama.

Aceasta informatie a fost precizata in urma unui studiu inceput in 1994 si finalizat 19 ani mai tarziu, in 2013 (“Adult changesin Thought”/ ACT), o colaborare intre Group Health si Universitatea Washington. Studiul s-a intins pe mai multi ani, timp in care cei 2000 de participantii (barbati si femei, selectati “random”) vizitau clinica de cercetare la fiecare 2 ani, pentru examinare fizica si cognitiva.

Lucrurile se complica daca avem o alimentatie bogata in zahar rafinat si suntem sedentari:

“Corpul transforma mancarea in glucoza, deci nivelul de glucoza din sange depinde nu numai de ceea ce mancam, dar si de cat de eficient lucreaza corpul nostru”, precizeaza cercetatorul Paul Crane, unul dintre cei care sustin legatura dintre consumul de zahar si dementa.

In acest sens, Paul Crane sustine mersul pe jos cativa kilometrii zilnic. Aceasta este cea mai buna activitate fizice ce poate reduce riscul de dementa si Alzheimer, pentru ca intensifica metabolismul individual in ritm lent,  fara a suprasolicita alte functii in corp.

De ce este zaharul atat de daunator pentru creier?

1. Zaharul formeaza radicali liber in membrana creierului si impiedica abilitatea de comunicare a celulelor nervoase. Ca urmare, memoria slabeste, capacitatea de invatare scade, procesam din ce in ce mai greu informatiile si ne stapanim slab emotiile, ceea ce duce la schimbari dese de dispozitie.

2. Zaharul scade productia unei substante chimice din creier (BDNF) fara de care creierul nu poate invata lucruri noi si nu poate stoca amintiri. Se pare ca cei care au probleme in metabolismul glucozei – diabeticii si prediabeticii – au un nivel scazut al BDNF in creier. La fel, cu cat BDNF descreste, cu atat se agraveaza metabolismul glucozei, ceea ce creste rezistenta la insulina. Nivelul scazut de BDNF in creier este asociat cu afectiuni precum Alzheimer, depresie si dementa.

3. Cercetarile au demonstrat ca un consum zilnic de zahar afecteaza neurotransmitatorii de satietate din creier. Odata ce mecanismul s-a defectat, “alarma rosie” nu mai functioneaza si deodata “intra” si mai multa mancare! Nu mai simtim cand “pofta s-a incheiat” si nu mai suntem in stare sa realizam ca suntem deja prea plini. Acest lucru este intocmai dorit de producatorii si comerciantii de dulciuri carora, sa fim seriosi!, nici ca le pasa de sanatatea noastra.

Acesta este unul dintre mecanismele subtile prin care zaharul ne face dependenti de el.

 Cum ne protejam de bolile psihice?

1. Renuntam total definitiv la zahar.

2. Adaugam in alimentatie mai multe grasimi Omega 3, care protejeaza creierul si celulele nervoase, in timp ce reducem grasimile trans si cele saturate.

Grasimi trans si saturate care trebuie evitate 100%: margarina, prajelile de orice fel, grasimea animala, produsele de patiserie, sosurile din comert, popcornul (in special cel semipreparat, care se gateste la microunde), dulciurile de orice fel (inghetata, prajituri, biscuiti, covrigi), produsele fast-food (sadvisuri, shaorma, kebab, pizza), crantanelele, lactatele cum sunt laptele, branza topita si cea grasa.

Grasimi saturate care pot fi consumate cu moderatie: unt, oua, carne slaba sau muschi, fructe de mare, nuci, lactatele de tipul iaurt, chefir si branza slaba (doar daca nu exista intoleranta la lactoza).

Grasimile nesaturate (polinesaturate si mononesaturate) trebuie sa reprezinte baza alimentatiei: uleiurile de plante si seminte (uleiul de canepa, uleiul de in, masline, nuci, mac, migdale etc), uleiul de peste, pestele, Avocado, nuci si seminte hidratate sau incoltite.

3. In loc de zahar, consumam fructe bogate in antioxidanti, pentru a minimaliza “stricaciunile” produse de zahar la nivelul membranei creierului. Cele mai sanatoase fructe sunt fructele de padure, urmeaza merele (si oricare alt fruct autohton), citricele (bogate in antioxidantul vitamina C), fructele uscate (curmale, merisor, afine, prune, smochine etc), strugurii “de tara” (nu cei imensi, din supermarketuri) si ciresele.

Zaharul, un drog in sangele fiecaruia dintre noi

Suntem “educati” ca zaharul e bun, si incurajati sa il consumam inca de mici. Cum asa?

Sa ne reamintim!

Suntem rasplatiti cu “ceva bun” ori de cate ori suntem cuminti.

Abia ne asteptam musafirii, pentru ca stim ca ei ne aduc.. ciocolata!

Daca am mancat tot din farfurie, primim ..desert!

De ziua de nastere, fiecare are.. tort!

Devenim adulti si o “bomboana in buzunar” nu strica niciodata. Cine stie.. daca ne scade glicemia?!

Daca pastram traditiile, duminica in familie facem o prajitura, iar de sarbatori gatim cozonaci. "Nu am simti Craciunul sau Pastele fara un cozonac pe masa", gandim.

Acum imaginati-va ca, dupa o viata traita astfel, vine cineva si ne spune: “Zaharul e un drog. Nu trebuie consumat niciodata. Oamenii nu sunt facuti sa consume zahar.” “Serios?! Ia auzi, Ioane. Nu stiu astia ce sa ma inventeze, domn’e. Acum zaharu-i de vina?!”

In general, atunci cand “ni se pune pata” pe un lucru, tindem sa ii vedem doar latura pozitiva. La fel si in cazul zaharului. Sa renunti definitiv la zaharul rafinat si la toate delicioasele produse care il contin... Ce nebunie! Am trait s-o aud si p-asta! Cine si de ce ar face un asemenea gest nebunesc?

Nu realizam ca zaharul este un drog decat atunci cand incercam sa “ne lasam” de el.

Altfel nu am crede ca ceva atat de bun la gust, extras din plante si dedicat, in primul rand, copiilor, ne-ar

putea imbolnavi de dementa, facandu-ne astfel destul de rapid dependenti de ceilalti.

Un studiu realizat pe soareci si prezentat in documentarul “The secrets of sugar” (“Secretul pe care il ascunde zaharul”) o productie a televiziunii canadiene CBC, demonstreaza clar ca cum zaharul ataca creierul si produce imbolnavirea neuronilor. Fortati sa inoate intr-un bazin, soarecii sanatosi sunt agili, se concentreaza bine si gasesc rapid punctul de salvare. In schimb, soarecii hraniti cu o alimentatie bogata in zahar, similara celei pe care o consumam noi zi de zi, sunt greoi in miscare, debusolati, nu se pot concentra, toate acestea ingreunand gasirea punctului de salvare.

Marturie, Ana T.

         “ Personal, la cateva minute dupa ce consum zahar, simt o stare de agitatie nervoasa in tot corpul, o

senzatie de presiune undeva in crestetul capului si, de multe ori, ma dor globii oculari. Daca trebuie sa iau o anumita decizie imediat dupa ce am mancat zahar, mai mult ca sigur acea decizie e una gresita, pentru ca gandesc prost si nu ma pot concentra, nu pot analiza solutiile, si nici nu pot simti nimic concret la nivel emotional. Daca consum zahar cateva zile la rand, ca de exemplu in perioada sarbatorilor, atunci lucrurile se cam complica, si apar mult mai multe simptome decat cele “de moment”; si anume, am o lipsa constanta de energie de parca orice lucru ar fi prea obositor pentru mine, ma adaptez cu greu la stres si orice mica problema capata dimensiuni uriase, am stari de anxietate si depresie, ma zvarcolesc mult in pat inainte sa adorm, am o senzatie de slabiciune in muschi, lene si gasesc dificila orice actiune. Practic, ma simt ca o batrana de 80 de ani. De multe ori am mers la medic pentru starile astea, si mereu mi se spunea ca e o "cadere de calciu" sau o scadere a nivelului de calciu din sange. Surprinzator, aceste stari dispar ca prin farmec cand renunt la zahar. Deci nu este numai o ..scadere a nivelului de calciu, ci o crestere a celui de glucoza! Oricine din anturajul meu poate confirma transformarile pe care eu le simt in corpul si mintea mea.“

                                                                                                                                    Ana T.

Daca in acest caz nu este deja vorba de diabet sau prediabet, cu siguranta e cazul unei rezistente la insulina, de care nici un consumator de zahar nu este ferit in decursul vietii. Aceasta poate ataca diferite organe: muschi (diabet), ficat (ficat gras), vase de sange (arterioscleroza si bolide inima), creier (dementa, schizofrenie), orice organ (cancer). Tumorile canceroase au receptori de insulina, pentru ca folosesc glucoza ca si “carburant” ca sa se dezvolte.

Zaharul este un drog, la fel ca nicotina si alcoolul. Pentru fostii alcoolici sau fumatori este de ajuns un singur pahar de alcool sau o singura tigara pentru a cadea din nou “in pacat”. La fel, pentru cei dependenti de zahar. Daca te-ai lasat, e bine sa fie pentru totdeauna. Ideea este ca, atunci cand ajungem intr-un punct in care ne simtim bine, sanatosi, uitam de suferinte si incepem sa ne permitem “mici placeri dulci”. Dar cum placerea in sine creeaza dependenta, o mica placere va lua in greutate si se va “rotunji” devenind din ce in ce mai gabaritica, pana cand ne va domina.

Cum renuntam la zahar?

Se spune ca, pentru a renunta la o placere mare, trebuie sa o inlocuim cu o placere si mai mare sau sa o asociem cu cel mai mare rau care ni s-ar putea intampla. Dar despre aceasta, mai multe in curand!