De ce trosnesc oasele

Oasele trosnesc numai atunci cand se rup! Altfel.. slabe sanse. Aceasta este doar o expresie din popor pentru zgomotul pe care il fac uneori (sau deseori!) inchieieturile. 

La unele persoane, articulatiile de la maini, picioare, coloana vertebrala, gat, spate, solduri sunt foarte galagioase! Ele fac o multime de zgomote: pocnesc, trosnesc, “se rod” sau chiar “scartaie. Evident, primul gand este: “Imbatranesc! Oare o sa fac artrita??”

In 2009, un medic american a castigat Premiul Nobel pentru Parodie (acordat in lumea de stiinta acelor cercetatori care “mai intai fac oamenii sa rada, apoi le dau de gandit”) pentru ca a demonstrat, intr-un mod comic, ca trosnitul incheiturilor nu cauzeaza artrita. Donald Unger si-a trosnit, in fiecare zi, timp de 60 de ani, incheieturile de la mana stanga (dar niciodata pe cele de la mana dreapta!). La sfarsitul experimentului, nu avea artrita la niciuna dintre maini, si nicio alta afectiune a articulatiilor.

Cand o usa scartaie, o ungem cu vaselina iar zgomotul inceteaza. La fel, articulatiile sunt “unse” in interior de lichidul sinovial, care actioneaza asemeni unui lubrifiant. Acest lichid contine substante gazoase (oxigen, nitrogen si dioxidul de carbon). Articulatiile sunt “captusite” de o capsula articulara (joint capsule) destul de dura, avand in vedere ca este alcatuita din fibre de colagen si elastina, dar si din vase de sange si nervi. Cand ne trosnim incheietura, “intindem”, de fapt, aceasta capsula, iar substantele gazoase sunt

eliminate din lichidul sinovial, sub forma unor bule (precum dioxidul de carbon din apa minerala), care se sparg rapid, rezultatul fiind un sunet asemanator unui pocnet. Dupa un timp de cateva secunde sau ore, aceste gaze sunt reabsorbite de lichidul sinovial si jocul reincepe. De aceea, daca incercam sa ne trosnim aceeasi articulatie de doua ori, una dupa cealalta, nu reusim. Trebuie sa asteptam pana cand substantele gazoase se intorc “acasa”, in lichidul sinovial.

O alta cauza este intinderea rapida a ligamentelor. Ori de cate ori ne intindem sau facem anumite miscari mai “sportive”, cu care nu suntem obisnuiti, tendoanele isi schimba pozitia, deplasandu-se in afara locului. Cand tendonul revine in pozitia initiala, auzim un fel de scrasnire.

Cea mai delicata cauza ar fi scaderea consistentei sau ruperea cartilajului, care protejeaza articulatia de frecarea “os pe os”. Cand cartilajul “se roade”, se deformeaza in unele zone, iar inegalitatea si duritatea suprafetei “de priza” poate scoate astfel de zgomote in timpul miscarii. Insa, aceasta situatie trebuie luata in considerare numai atunci cand “scartaiturile” sunt insotite de durere.

Studiile cu privire la sanatatea articulatiilor care trosnesc sunt insotite de controverse. Totusi, credinta comuna, cum ca daca ne trosnim des articulatiile vom suferi de artrita, este nefondata. Un studiu recent a examinat radiografiile a 215 persoane cu varste intre 50 si 89 de ani, comparand aspectul articulatiilor celor care isi trosneau des inchieturile, cu al celor celor care nu erau “dependenti” de acest obicei. S-a ajuns la concluzia ca nu exista nicio legatura intre osteoartita mainii la cei care isi troneau articulatiile, indiferent de cat de des  faceau acest gest sau pe cati ani s-a intins aceasta “placere”!

De ce simtim nevoia sa mancam sarat

Ghici ghicitoarea mea: "Sare sarea si iar sare dintr-o solnita prea mare!".
Mai tineti minte povestea "Sarea in bucate"? Sa fie oare basmul din copilarie de vina pentru abuzul de sare in perioada adulta?!

Multi dintre noi ne turnam (fiindca "presarat" ar fi putin spus!) atat de multa sare in mancare, incat ma intreb daca nu cumva mancam "sare cu mancare", si nu "mancare cu sare". Dar inainte de a intra in "painea" acestui subiect, as avea o intrebare. De ce oare simtim nevoia sa adaugam potentatori de gust la pregatirea hranei? 

Multe persoane se lauda ca “gatesc” bine pentru ca supa lor are un gust deosebit. Nu ma indoiesc, atata timp cat ingredientul secret este vegeta, toata lumea se descurca de minune in bucatarie, ba chiar mai primeste si laude!

Din pacate, astazi este "la comun acceptat" faptul ca, cu cat gatesti mai simplu  (adica mai aproape de gustul autentic al alimentelor), cu atat gatesti mai .. prost! Sau, mai bine zis, nu gatesti! Doar fierbi, coci, parlesti, prajesti, ornezi si alte astfel de activitati gastronomice! Pentru ca “mancarea fara sare e mancare de spital”, credem multi. Nu e surprinzator ca lucrurile simple si-au pierdut valoarea, inclusiv mancarea. Este “universal valabil” ca, daca mancam simplu, fara “exces de sare, zahar sau grasimi”, inseamna ca suferim  cu siguranta de vreo boala si suntem la regim!

Dar ma intreb. De unde aceasta necesitate de a “camufla” gustul de baza  al alimentului si a-i da mancarii gustul “general valabil” de sare, condiment x, acid y sau indulcitor z? De ce nu mai suntem multumiti cu gustul simplu al alimentului?

O prima varianta ar fi faptul ca "nimic nu mai are gust", pentru ca nu mai sunt nutrienti in sol, pentru ca “deasupra” solului se folosesc prea multe pesticide, care strica povestea lui “ce gust avea odata rosia..”! Acum, cica, rosiile sunt rosii “de carton” cu gust “de sera”, ardeiul are gust de motorina, usturoiul, de sapun iar castravetele e “apa chioara”. De aceea, trebuie sa le saram ca sa “prinda gust”. Intr-adevar, varianta se poate aplica pentru alimentele crescute in sere, in extrasezon. Dar cele de sezon isi pastreaza totusi gustul autentic. Portocala e portocala, rosia e rosie, gutuia e gutuie, varza e varza, si tot asa. Deci fructele si legumele au gust. In sezon, e adevarat!Si totusi.. multi dintre noi continuam sa adaugam extra sare peste mancarea. De ce?!

Sa fie vorba despre o chestiune de obisnuinta? Din moment ce ne-am “antrenat” papilele gustative cu

gusturi foarte intense (multe dintre ele “foarte” artificiale!), acestea  nu se mai multumesc cu “putin”, iar gustul normal al alimentului devine prea..saracacios. Daca, de exemplu, ne stimulam muschii cu greutati mari, greutatile mici devin “floare la ureche”. La fel, daca ne-am stimulat simtul gustativ o viata intreaga cu mancaruri sarate, dulci, aromate, grase,  gustul de baza isi pierde savoarea, iar noi condimentam exagerat de mult mancarea!

Insa, o alta alternativa ar fi faptul ca organismul simte nevoia de sare. Pentru a suplini o deficienta, corpul ne cere acest gust, si nu mai conteaza daca e vorba de otravuri precum vegeta sau monoglutamatul de sodiu.

Asadar, sindromul zgaltairii “solnitei de sare” poate ascunde: 

-        -  Deficit de magneziu , mineral care se pierde foarte usor pe fond de stres, solicitare fizica si intelectuala, afectiuni ale inimii sau perioade de stres cardiac, consum de dulciuri si alti carbohidrati simpli rafinati.

-       -   Oboseala adenalelor, care poate aparea  in perioade de stres, ingrijorare sau in urma unor eforturi epuizante de orice natura. Un hormon numit aldosteron ajuta organismul sa reabsoarba sodiul si clorul, la fel, regleaza nivelul de sodiu, clor, magneziu si potasiu din corp. Cand glandele adrenale sunt epuizate, nu mai secreta destul aldosteron, iar mineralele precum sodiu si clor nu mai sunt reabsorbite si refolosite, iar cererea corpului pentru acestea este mai mare.

-        -  Deshidratare severa, cum este cea din  timpul verii sau cand rinichii nu functioneaza corect si pierdem o cantitate mare de lichid si saruri minerale prin urina.

-         - Diabet. Se pare ca persoanele cu niveluri ridicate de glicemie in sange au nu doar o preferinta pentru gustul dulce, ci si pentru cel sarat.

-        -  Deficit de secretii gastrice. Compozitia sucul gastric este clorura de sodiu, clorura de potasiu si acid

clorhidric. Pentru a face suc gastric, avem nevoie de sodiu, alte minerale si apa. Daca sucul gastric nu este destul de concentrat, enzima care digera proteinele si le “rupe” n aminoacizi, nu se activeaza, iar acestea nu poate fi complet digerate si asimilate in corp.
Nu este de mirare ca cei care tanjesc dupa sare sunt si cei care au cele mai multe intolerante ascunse la alimentele bogate in proteine (lapte, oua, leguminoase, unele tipuri de carne)sau la gluten (proteina din cereale).

Cum sa faci acasa Vitamina C incapsulata liposomal

VitaminaC este cel mai utilizat supliment din lume. Si este asa pentru ca eficienta ei este dovedita si practic si teoretic.  Dr Svent Gyorgi si Dr Linus Paling au efectuat nenumarate experimente care au dovedit ca oamenii, spre deosebire de animale, sunt dependenti de Vitamina C pentru a supravietuii. Noi , porcusorii de guineea, primatele si o specie de lilieci nu ne-o putem produce in ficat si in rinichi din glucoza. De decenii ne-am bazat pe diferite formule de suplimentare, dar in ultimul timp studiile asupra ''liposomilor''(molecule de grasmii speciale) demonstreaza ca daca o substanta este incapsulata in aceste grasimi, ea poate penetra membrana celulelor noastre si livra nutrientul direct in celula.
In acest fel, ajunge in celula fara nici un alt consum de energie. Nu prea putem transporta nici un lucru, nicaieri, fara energie. Dar in cazul liposomilor, nutrientii sunt livrati in celula fara nici un alt cost energetic din partea corpului. Administrata in alta forma( chiar si cea intravenoasa) ea va avea nevoie de insulina (transportatorul) care o va duce in celula. Ea seamana aproape identic cu molecula de glucoza, de altfel este facuta din glucoza in ficat si rinichi de catre majoritatea speciilor de animale. Oamenii , maimutele, porcusorii de guineea si o specie de lilieci nu poat sa o produca intrucat le lipseste una din cele 4 enzime necesare pentru ca ciclul sa se definitiveze.

O doza mult mai mica de Vitamina C incapsulata liposomal, poate avea efecte terapeutice egale sau chiar mai mare decat doze mult mai mari de vitamina C administrate intravenos. Pentru ca moleculele microscopice de ''liposfere'' de grasime pot penetra cu usurinta membrana celulara.

Creste absorbtia dramatic- In mod normal vitamina C este absorbita aproximativ 19% ceea ce ramane in tractul gastrointestinal este eliminat, atrage apa si inmoie fecalele(deci e bun pentru constipatie totusi)  Nanotehnologia liposomilor, incapsuleaza moleculele de vitamina C si in felul acesta ea este absorbita in proportie de 93%, masurabila in sange. 390% crestere in absorbtie! E la fel de eficienta ca si cea intravenoasa. Dar nu doar atat, chiar daca reusim sa o avem in sange, nu e destul.

 Deci o vrem incapsulata in ceva ce poate trece prin membrana celulara. Livreaza moleculele de vitamina C direct in mitocondrii, nucleu, ribozomi, chiar si in ADN. Iar in cazul in care retrovirusii sunt ascunsi acolo, vitamina C poate sa ii neutralizeze. In cazul asazisului virus HIV care se pare ca e localizat in ADN globulelor albe. Dupa durata medie de viata a celulelor albe(aproximativ 6 luni) cand celula se reconstruieste, informatia din ADN trece in celula noua, vitamina C daca e prezenta in nucleu distruge retrovirusul. In felul acesta noua celula alba (soldatii nostrii in lupta cu virusii) este sanatoasa. Din acest motiv nici o alta substanta nu functioneaza in aceasta ''maladie'' Pentru ca nici una nu este selectiva(adica distruge virusii si hraneste celelalte componente ale celulei) Celula nu da voie nici unei alte molecule straine sau sintetice sa ajunga atat de aproape de ADN.

1. Incalzeste o cana de 250mll de apa distilata, intr-o oala din otel inoxidabil, pana aproape aproape de fierbere.
2. Toarna apoi apa intr-un blender impreuna cu 3 linguri rase de lecitina granulata de soia(sau si mai bine, de floarare soarelui, daca gasiti)  Eu mi-am luat lecitina ultima data de la magazinele DM. cu 30 de Ron cutia. Blenduiti bine pana la omogenizare
3. In aceeasi cantitate de apa distilata (250 mll), dar la temperatura camerei , de data asta, dizolvati o lingura rasa de vitamina C pulbere( Tot la magazinele DM am gasit si vitamina C la 100de grame, 10 RON). Amestecati bine, pana se dizolva complet, Foarte important!
4. Cele doua le adaugati impreuna in blender ( solutia de vitamina C si cea de lecitina granulata) In blender cele doua se amesteca si chiar incep sa se incapsuleze cat de cat.
5. Ultimul pas , care de fapt incapsuleaza liposomal, este curatatorul cu ultrasunete. Acest dispozitiv sparge moleculele de vitamina C la nivel de microni si le incapsuleaza in colina din lecitina si alte fosfolipide. Se va amesteca cu o lingura in continuu pana dispareTOATA spuma.  Repet! Continuati sa amestecati pana dispare TOATA spuma. Se va amesteca cam intre 25 si 30 de minute. Iar aparatul se va repornii daca este nevoie pe aceea durata. Cand ati terminat, veti avea un amestec de culoarea maro deschis( depinde de ce lecitina folositi) si veti mai avea mici depuneri, cam 5% in amestec.
6.  Turnati amestecul intr-un borcan inchis ermetic si il tineti in frigider. Se vor administra cate o lingura de trei ori pe zi, inaintea meselor. In caz de infectii cu tulpini de virusi rezistenti sau intoxicatii cu monoxid de carbon doza se mareste. 

Aceasta reteta este intre 7 si 7,5 dupa masuratorile Ph-ului deci nu exista risc de acidoza a sangelui nici chiar in doze mari. Ph-ul  sangelui este de 7,35 si se mentine in limite foarte stricte in jurul acestei valori. Puteti face un ph identic daca adaugati bicarbonat de sodiu in solutie. Cei 250mll in care initial ati dizolvat vitamina C, ii veti imparti in doua. In jumatate dizolvati o lingura cu varf de bicarbonat de sodiu (fara aluminiu) si turnati foarte incet in solutia cu vitamina C sa nu dea pe afara. Amestecul rezultat il introduceti in curatatorul cu ultrasunete si urmati pasii de mai sus. In felul acesta solutia obtinuta va avea exact Ph-ul corpului uman.

Solutia finala are un termen de valabilitate de 3-4 zile. Refrigerata dureaza mult mai mult.

Cititi mai multe despre dovezi stiitifice vitamina C, prelungirea vietii si tratarea bolilor precum cancer , diabet si alte boli cronice si degenerative:

http://tomlevymd.com/downloads/VC.NZ.Sept.2010.pdf

 la fel si pulberea de vitamina C
https://www.youtube.com/watch?v=GpptUsJFCEY

http://injectablevitaminc.com/images/Ch28.pdf

Lecitina granulata de soia la magazine naturiste sau plafaruri

Vitamina K2- mult mai importanta decat credeam

Ca sa intelegem cum functioneaza si de ce este atat de vitala pentru organism, va trebuii sa intelegem ce sunt proteinele si de ce forma lor este atat de importanta. 

Proteinele au in primul rand un rol structural(materiale de constructie, niste caramizi de forme diferite care construiesc celule diferite)

Forma acestor proteine este deosebit de importanta pentru ca forma le determina functia. Aceasta  o mai numim  relatie ’’structural-functionala''. Aceasta relatie ne va ajuta sa intelegem multitudinea de roluri pe care le indeplinesc proteinele pentru mentinerea biochimiei optime in corpul uman. Si ce putem face pentru a ajuta cumva acest echilibru delicat, numit SANATATE OPTIMA.

Voi vorbi in cele ce urmeaza despre niste proteine de o anumita forma, care indeplinesc un rol specific in corpul uman. Acestea fac musculatura sa se contracte, muschii inimii sa functioneze optim, activeaza celulele nervoase(impulsurile nervoase). Alt fel de proteine indeplinesc alte functii  (ne ajuta sa activam sistemul imunitar si sa digeram mancarea,  altele formeaza articulatiile altele mielina, etc) fiecare grup are o alta structura si forma.

Toate aceste functii pe care proteinele le indeplinesc depind de structura(forma) pe care proteinele o au. Forma este data de cum sunt aranjati aminoacizii in acea proteina, la fel cum putem aranja aceleasi piese de lego in mai multe moduri.

Ne intoarcem acuma la primele proteine cu care am inceput, cele care fac musculatura sa se contracte, rol in functionarea inimii, si in declansarea impulsurile nervoase. Acele proteine se pare ca sunt dependente de Calciu. Deci le vom numii Proteine Dependente deCalciu (PDC).

Aceste proteine pe langa forma lor foarte interesanta pe care o au, mai au ceva molecule biochimice pe suprafata lor. Ele sunt niste ’’carlige’’ . Cu ajutorul acestor carlige biochimice, proteinele ’’pecuiesc’’ practic Calciul din sange. Haideti sa incercam sa vizualizam aceste carlige si sa ne dam seama mai bine ce inseamna forma diferitelor molecule. 

Proteina respectiva, se va comporta asemenea unei undite , care nu are carlig atasat la capatul din apa. Iar  pescarul se asteapta sa mai si prinda peste. Intorcandu-ne la proteine, fara acele carlige de pescuit Calciul, ele sunt inutile in rolul pe care sunt destinate sa il indeplineasca. Sau daca sunt prea putine carlige, va prinde prea putin calciu. Prea putin calciu – muschii nu se vor contracta eficient, inima nu va bate cum trebuie, sangele nu se va coagula, impulsurile nervoase slabe

De fapt aproape tot ce face o celula este legat cumva de de aceste proteine si carligele lor biochimice , de abilitatea lor de a ’’ prinde’’ calciul.

Fara aceste carlinge nu mai conteaza atat de mult ce alceva faci pentru sanatatea ta: suplimentare, antrenamente fizice, nutritie sanatoasa, riscul la boli degenerative si imbatranirea prematura se vor mentine destul de ridicate.

Unul dintre rolurile majore ale ’’Proteinelor undita’’ este acela de a regulariza (mentine in limite normale) nivelul Calciului. Elimina excesul de Ca , care altfel s-ar acumula in sange si de aici in tesuturi si organe. Creierul , inima si rinichii sunt considerate organele predispuse cand vine vorba de calcifierie. Deci, aceste carlige, cu adevarat sunt foarte importante.

 Cu singuranta, exista ceva ce putem face pentru a ajuta corpul sa construiasca aceste carlige , ca sa poate prinde Calciul si astfel ele sa poata muncii (coagula sangele, contracta muschii si inima, stimula sistemul nervos)

Acest ’’ceva’’ se numeste Vitamina K. Un cofactor care este direct implicat in producerea acestor carlige. De fapt ea produce acele chimicale din care se formeaza carligele. Carlige care se incarca cu Calciu, astfel proteinele activate sunt gata sa reconstruiasca si sa isi indeplineasca rolul.

In absenta Vitaminei K2, producerea de chimicale este redusa, astfel Calciul incepe sa se acumuleze in sange, pentru ca nu exista destule’’ proteine undita’’ care sa adune acel exces de calciu. Aceasta duce la calcifierea tesuturilor si a organelor. Vasele de sange sunt primele care se calcifica si se intaresc,  rezulta o slaba vascularizare si deci  o alimentare precara cu nutrienti a celulelor(tesuturilor, organelor) dar si la o slaba contractie musculara, activitate proasta cardiaca, sistem nervos salabit si un sange care nu se mai coaguleaza.

Combinatia de:

-Vascularizare deficitara

-Calcifiere vasculara

-Activare deficitara a ‚’’proteinelor undita’’

Duce in mod inevitabil la o imbatranire prematura si la moarte.

Ce putem face pentru a preveni calcifierea si pentru a imbunatatii functionarea si activarea ’’proteinlor undita’’?

Folositi Vitamina K2. Cea mai buna sursa se gaseste in soia fermentata (natto) . Alte surse sunt : Alimentele fermentate, uleiul de canepa,organele animale, in special ficatul si untul. Si desigur mai exista suplimentele. K este disponibila in doua forme: K1 si K2. Ultima fiind mult mai potenta si cu proprietati anticalcifiere mai bune decat K1. Nu este toxica indiferent de cantitate.

La fel ca celelalte vitamina solubile in grasimi (A,D, E) si vit K se stocheaza foarte bine in tesuturile grase, deci nu e necesara suplimentarea sa zilnica asemenea celorlalte vitamine solubile in apa (B, C,).

FOARTE IMPORTANT!!!! Livrarea acestei vitamine organelor si celulelor corpului depinde de ‚
’’transportator’’ de autobuzul numit LDL (Colesterolul care circula dinspre ficat inspre celule) Care este incorect numit ‚’’rau’’

Nu numai ca LDL nu este ’’rau’’ el nici macar nu este colesterol. 

Este o lipoproteina, un transportator al colesterolului(grasimilor) . Ca sa intelegem vizual: E ca si cand ,eu LDL, ca sa transport nutrienti si grasimi (materie prima) la celule, am nevoie de aceste materiale cu care ma incarc(colesterol,materia prima) sa ma ajute sa plutesc prin sange pana la celule sa le repar sau sa le furnizez cele necesare pt a traii.  Apoi sa le preiau excesul de materie prima sau ramasitele si sa le duc la ficat pentru a se le’’recicla’’

Din cauza aceasta Vitamina K2 are nevoie de LDL. Si cand exista niveluri de LDL foarte mari, acest lucru nu trebuieste ''corectat'' cu medicamente(statine) de reducere a ’’Colesterolului’’ care de fapt reduc transportatorul, LDL. 

Transportator , ficatul il produce in cantitatile alea, tocmai pentru ca are de trimis multe materiale de reparatie la celulele( artere calcificate sau cu microfisuri care trebuiesc ’’peticite’’sau inflamtii care trebuiesc lubrefiate bine)  Vitamina K2 , trebuie sa ajunga la celulele epiteliale pentru a ’’pescuii’’ excesul de calciu pentru a nu se ajunge la calcifiere. De fapt hipercalcifierea care se intampla la doze mari de vitamina D3, este din cauza carentei de K2 si din cauza adminstrarii suplimentelor de calciu care nu este extras din surse biodisponibile.

Ironic, aceste pastile de reducere a colesterolului (statine) Au un efect bumerang si agraveaza bolile pe care se sustine ca vrea sa le trateze. Au un oarecare rezultat pe termen scurt, insa pe termen lung calcifierea se accelereaza intrucat excesul de Calciu nu mai este adunat si incarcat de ‚’’proteine undita’’, deoarece materialele din care s-ar face ‚’’carligele’’ nu mai au transportatorul LDL.

 Explicatiile de mai sus si asocierile vizuale si comparatiile sunt mult mai complexe si medicii care au studiat anatomie si fiziologie ar putea rade de ele, insa cam asta e principiul de functionare.

 Cand intelegem cum functioneaza orice masinarie, si corpul uman este cea mai complexa masinarie care exista in universul acesta, vom sti ce pargii sa actionam pentru a obtine rezultatele care le dorim.

 Legea cauza –efect functioneza si aici. Este normal sa merg la cauza primordiala ca sa obtin o ’’vindecare’’ definitiva. Daca actionez la penultima cauza si dupa ea vine ‚’’efectul’’ durerea sau colesterolul marit, trebuie sa actionez permenent asupra acelei asa zise cauze, cu substante sintetice.  ’. Ca sa sti care este cauza primordiala trebuie mers inapoi si pusa intrebarea:  Efectul acesta ce cauza are? Cauza care declanseaza efectul acesta nedorit, oare nu are si ea o cauza la randul ei?

Sursa: http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2012/12/16/vitamin-k2.aspx

Uleiul de canepa ne ajuta sa captam energia solara

Cu numai cateva zile in urma am descoperit un ulei de care nu am mai auzit pana acum. Norocul a fost ca l-am putut chiar gusta! Si de indata am facut ochii mari, si am exclamat: "Wooow! Asta e cel mai tare ulei pe care l-am gustat pana acum." E o chestiune de gust, binenteles, insa m-am surprins cand am vazut ca nu mai dezlipeam nasul de pe sticla (merita incercat!). Nici ca am mai pomenit un ulei al caruit miros sa imi placa atat de tare! Intrucat mi-a starnit interesul, evident ca urmatorul pas a fost sa ma documentez asupra lui. Nu e de mirare ca am si inceput sa il folosesc! Am sa revin curand cu detalii despre experienta personala in acest sens, cand voi avea mai multe de spus despre asta, insa, pana atunci, am sa va ofer si voua cateva dintre informatiile care pe mine m-au convins.

Ne-am nascut pe pamant, si suntem facuti sa traim aici, folosindu-ne de tot ce ne ofera acesta pentru a ne dezvolta in deplina sanatate. De aceea, corpul uman este facut sa iubeasca soarele, care incalzeste si trezeste la viata tot ceea ce respira pe pamant. Tesuturile noastre sunt astfel construite incat, la nivel biologic, sa rezoneze cu energia solara. Atunci cand nu mai putem tolera caldura sau cand soarele incepe sa ne faca rau, se naste un semn de intrebare. Ceva natural s-a “stricat” in corpul nostru. Ce sa fie oare?

Soarele stimuleaza activitatea si secretiile anumitor organe: ficat, vezica biliara, pancreas, vezica urinara si glande salivare. Cand substantele “din umbra”, care ajuta la formarea acestor secretii, lipsesc, sub influenta soarelui aceste organe “se usuca”! Aceste substante “cheie” sunt acizii grasi esentiali.

Nu este de mirare ca functionam atat de bine pe o dieta bogata in vegetale, care absorb si inamagazineaza energia de la soare, in special frunze verzi – datorita pigmentului numit clorofila. De aceea, se recomanda ca, ori de cate ori consumam o radacinoasa (sfecla rosie sau morcov, de exemplu), sa nu uitam de partile sale aeriene, pe care le putem stoarce cu ajutorul unui storcator. Sucul verde il amestecam cu apa, si castigam astfel un plus de energie, direct de la soare! Animalele stiu instinctiv cat de sanatoase sunt frunzele verzi si le prefera in defavoarea radacinii. Din pacate, noua, oamenilor, odata cu abundenta de hrana din jur, ni s-au cam “atrofiat” instinctele.

Daca ne este incomod sa folosim frunzele verzi, exista o solutie: uleiurile din seminte. Iar uleiul de canepa – planta intru totul verde! - este regele uleiurilor, si vom vedea mai jos de ce.

Dr. Johana Budwig, nominalizata de 7 ori pentru premiul Nobel, a avut un succes imens in tratarea afectiunilor civilizatiei (artrita, infarct, cancer si altele) folosind doze masive de acizi grasi esentiali (EFAs). Dr. Budwig a demonstrat ca multe dintre aceste boli au la baza, de fapt, alimentatia “de azi”, bogata in grasimi saturate si grasimi de tip trans (uleiuri vegetale hidrogenate, margarina, folosite in produsele de tip fast-food, snack, in prepararea majoritatii tipurilor de dulciuri, prajituri, biscuiti, ciocolata, produse de patiserie etc). Aceste grasimi “zapacesc” electronii grasimilor nesaturate care alcatuiesc membranele celulelor noastre. Mai exact, grasimile “rele” din dieta descresc abilitatea celulelor de a primi si stoca electronii receptionati de la soare. Si pentru ca nu mai putem beneficia de energia si efectul curativ al soarelui, traim “pe pamant” ca si cand am fi inchisi intr-o cusca.

Atunci cand organismul nostru “se adapteaza” la grasimi rele, si incepe sa le omogenizeze astfel incat sa fie mai usor depozitate in celule, “donam”, fara sa ne dam seama, acizii grasi esentiali pe grasimi saturate!

Budwig a demonstrat ca,  odata ce pacientii sai au inceput sa consume doze masive de acizi grasi esentiali si sa petreasca tot mai mult timp in soare, starea lor de sanatate s-a imbunatatit considerabil. Nu doar ca au inceput sa tolereze iar soarele (in numai 2-3 zile de terapie, dar au inceput sa resimta cu adevarat efectele terapeutice ale sale.

Uleiul de canepa contine acizii grasi esentiali  Omega 3-Omega 6 in raport perfect pentru corpul uman, fiind considerat “uleiul cu cea mai echilibrata balanta de acizi grasi esentiali pentru o nutritie optima”.

Din acest motiv, spre deosebire de alte uleiuri care se consuma sub forma de “cura” (adica numai pe anumite perioade de timp), acesta poate fi folosit zilnic, binenteles, fara a depasi doza recomandata.

Uleiul de canepa este foarte bine tolerat de catre stomac si usor asimilabil, ceea ce inseamna ca substantele nutritive pe care le contine nu se pierd in procesul de digestie, ci sunt absorbite in corp si ajung la organele care au nevoie de ele.

Dar care sunt substantele nutritive pe care le contine uleiul de canepa?

O lingura de ulei de canepa acopera necesarul zilnic de acid linolenic si alpha-linolenic. Dar ce fac acesti acizi? Iata ce se intampla cand corpul primeste, asa cum ar trebui, cantitatea necesara din acesti acizi grasi esentiali:

·      nu mai suferim de stari de oboseala inexplicabila;

·      facem fata mai bine stresului, din punct de vedere psihic si emotional;

·         sistemul nervos nu ne mai creeaza probleme, dispar fluctuatiile de dispozitie, starile de depresie si tristete inexplicabila, anxietate, crampe musculare, tremuraturi, carcei;

·         glandele endocrine incep sa functioneze corect, se regleaza secretia de hormoni;

·         sistemul imunitar devine mai eficient, racim mai rar sau deloc, iar bacteriile si virusii nu-si mai gasesc “casa” in corpul nostru;

·         durerea si inflamatia din artrita se amelioreaza sau dispare, artrita se vindeca;

·         creierul celor mici se dezvolta armonios;

·         creierul este protejat in fata stresului oxidativ;

·         imbatranim mai lent si mai frumos, prostaglandinele ajuta in tratarea afectiunilor degenerative; 

·         calmeaza orice tip de durere cauzata de inflamatie (durere de cap, inflamatia ovarelor, bronsita, amigdalita, inflamatia intestinului si colonului s.a.);

Calitatile sale nutritive sunt atat de puternice, incat ulei de canepa poate fi privit mai mult ca supliment alimentar, decat ca aliment.

Pentru acest tip de ulei nu exista riscul de a dezvolta vreo deficienta sau dezechilibru prin aportul de acizi grasi esentiali care pot aparea in urma consumului altor tipuri de ulei.

·         Contine un compus chimic, care se regaseste si in ardeiul iute, cu importante proprietati antiinflamatoare.

·         THC-ul din canepa aproape lipseste din uleiul de planta, desi se pot regasi totusi in cantitati mici.

Atentie! Este de la sine inteles ca, “prajind” un ulei atat de delicat, nu ii potentam nicidecum efectul, ci il distrugem.

Uleiul de canepa pentru piele

Pentru uz extern, uleiul de canepa se foloseste pe pielea normala sau uscata, pe care o hidrateaza in profunzime. Se poate adauga in uleiurile si lotiunile de corp sau cremele pentru fata spre a le

potenta  efectul. Este cel mai eficient atunci cand este aplicat pe piele imediat dupa baie sau dus, cand porii sunt deschisi. Folosit la masaj, stimuleaza circulatia sanguina in zona si usureaza patrunderea in piele a ingredientelor principale, care se absorb si ajung la celule. Are efect anti-imbatranire. Previne eczema, psoriazis, acnee si pielea uscata.

                                    Uleiul de canepa pentru par

Ingredientul principal din sampoanele si produsele pentru par profesioanle, este uleiul de canepa, chiar daca acest lucru nu se prea zvoneste. Folosirea uleiul de canepa intareste firul de par siprotejeaza

pielea capului impotriva deshidratarii si previne aparitia matretii. Stopeaza caderea parului si previne infectiile la nivelul radacinii firului de par.

Care este cea mai eficienta reteta cu ulei de canepa?

Dr. Budwig recomanda folosirea uleiului de canepa mixat cu pudra de orz verde, dupa urmatoarea reteta: 1 lingurita de ulei de canepa amestecata cu 1 lingurita cu varf de pudra de orz verde, combinate cu jumatate de pahar de apa plata. Acest amestec poate fi consumat o data sau de doua ori pe zi. Pudra de orz verde protejeaza uleiul de canepa de degradare in corp, in timp ce uleiul de canepa, fiind usor asimilabil, potenteaza efectul terapeutic al nutrientilor din orz. In acest fel obtinem si doza dubla de clorofila si energie solara.

Uleiul din samburi de caise, ''terminatorul'' cancerului

Medicamentul la care am facut referire in titlu sunt samburi de caise. Personal imi era greu sa ii consum, datorita gustului si timpului indelungat pe care il petreceam spargand coaja  ca sa ajung la miez. Pana am descoperit uleiul din samburi de caise, si am retrait aminitiri placute din copilarie cand bunicul imi spargea miezuri si stia cum sa ma pacaleasca sa ii consum, pana au ajuns sa imi placa.

Aceasta delicatesa are insa si niste proprietati anticancer redutabile. Contine o molecula numita leatril sau amigdalina.  Multi o cunosc sub numele de Vitamina B17. G Eduard Grifin explica in cartea sa ''O lume fara cancer'' ca Vitamina B17 este compusa din doua molecule:
-O aldehida benzoica( benzaldehida)
-Cianura

Fiecare din ele in sine este toxica la ingerare, insa atunci cand se gasesc in componenta Vitaminei B17, ele sunt inofensive, deoarece sunt in forme inactive. Sunt legate chimic. O singura enzima ar putea desface aceasta legatura puternica. Aceasta se numeste: Beta Glucosidaza. Griffin a descoperit ca majoritatea celulelor o contin, insa in cantitati extrem de mici, cu o exceptie. In jurul celulelor canceroase aceasta enzima abunda. B17 se activeaza doar in jurul si pentru celulele canceroase. E ca si cand, in inteligenta sa, Dumnezeu a lasat mecanismul de vindecare acolo ( enzima) ca atunci in cand noi facem ceva ( ingeram aceasta vitamina, B17), Cocktail-ul Molotov pentru celulele canceroase este gata. Moleculele toxice se activeaza, devin toxice doar pentru celulele canceroase, tumorile mor si in locul lor ramane un lichid care este preluat de sistemul limfatic si dus in ficat pentru o ulterioara eliminare prin bila,fiere colon....

Avertisment!!! .  Atunci cand tumora este mare, exista riscul ca prea mlte celule canceroase moarte sa ajunga in ficat pt eliminare. Colonul iritabil si constipatia  par sa ajute la reabsorbirea toxinelor si reintroducerea lor in ficat. Acest lucru poate omori pacientul de ciroza nu de cancer. Deci sunt obligatorii clismele dese cu cafea. Pentru a elimina toxinele prin efectul stimulator pe care cafeaua adiminstrata ca si clisma , il are asupra venelor hemoroidale, care la randul lor largesc ductele biliare. Toxinele sunt evacuate prin bila si fiere in colon, acolo se intalnesc cu cafeaua si sunt eliminate impreuna.

Semintele de caise pot sa fie o povara penntru enzimele pancreasului, acesta chinuindu-se sa le digere. Enzimele in cancer sunt esentiale si nu vrem sa epuizam pancreasul, pe cat posibil. Uleiul din seminte de caise , presat la rece (sub 42 de grade) ar fi cea mai buna solutie. In final, as recomanda sa cereti sfatul medicului inainte sa folositi uleiul din seminte de caise, insa foarte putini sunt cei care stiu ceva despre remediile naturiste anticancer. Majoritatea sunt interesati   doar de ce poate patenta industria farmaceutica si ce se publica si se recomanda in jurnalele medicale.

 Nici un medicament sintetic nu are acces la acel nivel microscopic celular. Acolo doar forta divina si medicamentele lui Dumenzeu (colorantii, fitonutrientii din plante ) mai pot face ceva.

Uleiul de in, aliment sau medicament?

Componentele cheie din uleiul de in, care il fac sa fie atat de benefic in vindecare, sunt acizii grasi esentiali (EFAs), unde termenul “esential” semnifica faptul ca organismul animal, spre deosebire de plante, are nevoie de acesti acizi pentru o functionare sanatoasa, INSA nu ii poate sintetiza, de unul singur, din alti compusi, motiv pentru care trebuie sa ii primeasca prin alimentatie.  Daca nu avem o dieta bogata in acizi grasi esentiali, parul este primul care se resimte, devine uscat, fragil si incepe sa cada; ranile se vindeca mai greu.

Numai doi acizi grasi sunt cunoscuti a fi “esentiali”: acidul alpha-linolenic (un acid gras Omega 3) si acidul linolenic (un acid gras Omega 6).

Acizii grazi esentiali asigura functionarea corecta a membranei celulare, adica o ajuta pe aceasta sa recunoasca substantele sanatoase din mediul extracelular si sa devina destul de permeabila astfel incat sa permita acestora intrarea in celula. De altfel, membrana celulara trebuie sa recunoasca si substantele daunatoare, care imbolnavesc celula, si sa formeze in fata lor o “bariera”, impiedicandu-le accesul in celula.

1. Unul dintre cei mai importanti compusi ai uleiul de in este acidul gras esential alpha-linolenic, pe care corpul il transforma in doua tipuri de acizi grasi Omega 3 (EPA si DHA), care se gasesc in mod natural in grasimea de peste. Din acest motiv, unii cercetatori considera ca prin suplimentarea dietei cu ulei de in putem obtine aceleasi beneficii ca in cazul uleiul de peste, insa la un pret mult mai mic, cu conditia ca organismul nostru sa aiba aceasta capacitate de conversie.

O lingurita de ulei de in contine 2,5 grame de acizi grasi Omega 3, de doua ori mai mult decat majoritatea oamenilor obtin printr-o dieta normala.

Datorita acidului alpha-linolenic, uleiul de in:

ü  este esential in procesul de constructie a membranelor celulelor din creier;

ü  reduce simptomele artritei si imbunatateste mobilitatea articulara;

ü  este de ajutor in tratarea bolilor autoimune, cum sunt lupus, scleroza multipla sau artrita reumatoida;

ü  imbunatateste functia pulmonara fiind de ajutor celor cu astm bronsic;

ü  previne cancerul de san;

ü  previne si trateaza depresia;

ü  reduce tulburarile si durerile menstruale.

ü  este util in afectiunile inflamatorii ale intestinului si colonului;

ü  previne si amelioreaza afectiunile cardiace;

ü  reduce tulburarile nervoase cum sunt anxietatea si depresia;

ü  creste rezistenta la stres;

ü  scade nivelul cortizolului din sange;

Studiile medicale demonstreaza faptul ca cei mai multi dintre pacientii cu sindromul colonului iritabil si boala Chron prezinta nivelul scazute de Omega 3 in corp. O dieta bogata in ulei de in ajuta in vindecarea bolii datorita efectului antiinflamator pe care acesta il are. Se considera ca acizii grasi Omega 3 au puterea de a stopa evolutia cancerului de colon.

Acidul alpha-linolenic stimuleaza cresterea colesterolului “bun” (HDL) si reduce nivelul celui “rau” (LDL) si al trigliceridelor. De altfel, scade presiunea arteriala in cazul persoanelor cu hipertensiune.

2. Uleiul de in contine si acizi grasi omega 6 sub forma acidului linoleic. Acesta este important deoarece, la un moment dat in procesul de metabolism, este convertit in acid arahidonic (AA). Acest acid este esential in formarea si buna functionare a membranei celulare, in special a celulelor care alcatuiesc creierul, muschii si ficatul. Acidul arahidonic nu este un acid gras esential, dar poate deveni “esential” in cazul in care nu avem destul acid linoleic in corp din care sa fie sintetizat.

Consumul de ulei de in ajuta la sinteza acidul arahidonic si, prin urmare:

ü  protejeaza creierul de stres oxidativ;

ü  activeaza o proteina care stimuleaza refacerea si dezvoltarea neuronilor;

ü  ajuta la refacerea musculaturii scheletice;

ü  incetineste procesul de deteriorare a creierului in cazul maladiei Alzheimer si reduce simptomele de manifestare a bolii;

ü  este implicat in dezvoltarea neurologica la bebelusi.

Un studiu publicat de U.S NationalInstitute of Child Health and Human Development a demonstrat ca bebelusii de 18 luni, care au primit prin suplimentare acid arahidonic timp de 17 saptamani, au dovedit un nivel crescut al inteligentei.

Alte indicatii terapeutice ale uleiul de in

·         Consumul de ulei de in protejeaza impotriva durerilor din angina pectorala. In urma unui studiu al Colegiului Boston Simmons care s-a intins pe durata a 5 ani, s-a descoperit ca uleiul de in previne un al doilea atac cardiac.

·         Acizii grasi Omega 3 intensifica absorbtia iodului din alimentatie. Iodul este un mineral esential in functionarea glandei tiroide. Din pacate, solul tarii noastre este deficitar in iod, insa printr-un consum zilnic de ulei de in putem preveni afectiunile endocrine cauzate de deficit de iod.

·         Acizii grasi din uleiul contribuie la vindecarea afectiunilor inflamatorii ale pielii cum sunt: eczema, rozaceea, mancarimile si roseata, psoriazis, pielea arsa de soare.

·         Hraneste fibrele nervoase si nervii imbunatatind transmiterea impulsului nervos, fiind esential in alimentatia celor care sufera de tulburari degenerative ale sistemului nervos

·         Previne deterioarea fibrelor nervoase in afectiuni degenerative precum diabetul si scleroza multipla.

·         Acizii grasi esentiali blocheaza productia de prostaglandine – substante similare hormonilor – eliberate in exces in timpul menstruatiei care cauzeaza fluxul sanguin abundent, de multe ori asociat cu afectiunea ginecologica ce poarta denumirea de endometrioza.

·         Ne protejeaza de ateroscleroza prin faptul ca fac trombocitele (plachetele) mai putin lipicioase. Trombocitele lipicioase se lipesc mai repede una de cealalta, ceea ce poate bloca vasele de sange cauzand atac de cord, ruperea  unui vas de sange sau hemoragii cerebrale.

·         consumul de ulei de in imbunatateste vederea si perceptia cromatica;

·         Stimuleaza cresterea parului, reduce incidenta matretii si imbunatateste aspectul firului de par. Observatii clinice demonstreaza ca aceste efect pozitive pot fi observate dupa un timp de 1 an de aport zilnic de 1 lingura de ulei de in.

Spre deosebire de semintele de in mai contin si lignani (fitoestrogeni), care lipsesc din uleiul de in.

Posibile efecte adverse

Se considera ca, atat uleiul, cat si semintele de in, sunt bine tolerate de organism. Insa, anumite categorii de persoane trebuie sa evite uleiul de in, printre acestea numarandu-se:

·         femeile insarcinate (poate cauza o nastere prematura) si femeile care alapteaza (datorita schimbarilor care se produc in metabolism);

·         persoanele care sufera de anumite afectiuni ale sangelui au nevoie, de asemeni, de sfatul medicului, pentru ca uleiul de in poate influenta felul in care se coaguleaza sangele;

·         la persoanele sensibile pot aparea tulburari digestive ca stare de greata, balonare, durere de stomac, constipatie sau diaree;

·         pentru ca uleiul de in scade nivelul glucozei din sange, diabeticii submedicatie trebuie sa manifeste prudenta, pentru ca exista riscul ca nivelul zaharului din sange sa scada brusc si sa apara o criza de hipoglicemie.

Atentie!! Marea majoritate a uleiurilor ''presate la rece'', inseamana o reglare a preselor in asa fel incat sa extraga maximum de ulei. Frecarea intre partiele mecanice si seminte este atat de puternica, incat temperatura ajunge la temperaturi de peste 70 de grade. Acest lucru inseamana ca multi nutrienti nu mai sunt biodisponibili 100% si gustul are si mai mult de suferit. Prea putini producatori isi perimit sa obina cantitati mai mici de ulei de o calitate mare, si sa iasa pe piata cu un pret competitiv. Din cauza aceasta un anumit ulei presat la rece are un pret si un gust, iar altul are alt gust, alte calitati dar si alt pret.