Supa de oase, colagen pentru articulatii

Nu de putine ori am fost atentionata la masa ca manac hrana lui cutu! Prea putin elegant pentru o domnisoara, insa ma trezeam rontaind oasele de gaina pana cand le secam de toata maduva! Sa fie oare vorba despre vreo apucatura barbara? Sau despre o “tendinta de supravietuire” a corpului care ne impinge sa facem uneori lucruri inexplicabile?

Nu multi sunt cei carora le lasa “gura apa” in fata unei supe aburinde de oase! De fapt, nici macar nu cred sa cunosc pe cineva care se rasfata cu o astfel de zeama. Mai facea din cand in cand bunica mea, dar cum nu gaseam carnea prin farfurie, desi o “scotoceam” destul, nu i-am inteles niciodata rostul.

Se pare insa ca supa de oase facuta in casa are multiple calitati terapeutice, fiind mai degraba servita pentru “potentialul ei vindecator”, decat pentru gust. Dupa cum vom vedea, exista chiar si o explicatie pentru care aceasta se serveste cu otet.

Oasele sunt pline de minerale dintre care cele mai abundente sunt calciul si fosforul care sunt “tinute” impreuna in os cu ajutorul colagenului, formand fosfatul de calciu. Pe langa acestea, tesutul osos contine - in proportie mult mai mica - magneziu, sodiu si alte oligoelemente. Cand oasele sunt fierte, mineralele cad pe fundul oalei dar nu se pierd, cu conditia sa nu aruncam prima apa.  Sub aceasta forma, mineralele sunt foarte usor asimilabile. Daca oasele contin si partile flexibile, de legatura (ligamente, cartilaj si tendoane) atunci in fiertura sunt eliberate si alte substante precum glucozamina si condroitina. Sulfatul de condroitina este cel mai popular supliment in tratamentul osteoartritei.

Pentru ce este buna supa de oase?

1. Repara mucoasa intestinului, fiind utilizata in toate afectiunile gastrointestinale (gastrita, ulcer

gastroduodenal, intestin permeabil, colon iritabil, hemoroizi, boala Chron, colita ulcerativa etc)

2. Ajuta la descompunerea proteinelor in aminoacizi (molecule mai mici) si trateaza astfel intolerantele si sensibilitatile alimentare dobandite (in special cele la proteinele din lapte, oua, cereale (gluten), leguminoase etc);

3. Intareste sistemul imunitar (boli autoimune, infectioase, inflamatorii, boli cronice, alergii, astm, artrita)

4. Reface structura discului intervertebral (hernie de disc, deshidratarea discului intervertebral, afectiuni ale coloanei vertebrale);

5. Reface structura cartilajului care alcatuieste articulatiile (artrita, artroza, discartroza, reumatism etc);

6. Intinereste pielea, previne ridurile fine, reface structura pielii “lasate” pe care o intareste, elimina celulita si amelioreaza vergeturile.

Stiai de ce supa de pui e buna pentru raceala? Deoarece aminoacizii produsi in timpul fierberii calmeaza iritatia din sistemul respirator si imbunatatesc digestia.

Supa rezultata din fierberea oaselor este plina de colagen sub forma de gelatina. La randul ei, gelatina contine aminoacizi neesentiali printre care arginina, glicina, glutamina si prolina. Acesti aminoacizi pot fi sintetizati de corp, insa nu si daca suntem stresati sau bolnavi.

Gelatina este de fapt colagenul care se descompune in supa in timpul fierberii oaselor. Mancarurile

care contineau gelatina erau in topul tratamentelor pentru vindecare folosite in China antica. Acum se stie si de ce. 80% din sistemul nostru imuniatar se afla in tractul intestinal si se pare ca gelatina stimuleaza dezvoltarea probioticelor – bacteriilor sanatoase din colon - ceea ce intareste sistemul imunitar.

Maduva pe care o contin oasele este bogata in nutrienti si grasimi benefice pentru creier si pentru invelisul fibrelor nervoase (mielina).

Colagenul din suplimentele de pe piata (colagen de tip 2, de exemplu) este extras, de fapt, din colagenul pe care il contine oasele animalelor. De ce nu am gasi o modalitate mai ieftina de a consuma colagenul, apeland direct la “sursa”? Studiile demonstreaza ca gelatina din supa de oase reduce durerile - in cazul atletilor - si ulcerul - in cazul pacientilor care o consuma.

Cand vine vorba despre arginina, barbatii ar trebui sa fie foarte atenti! Acest aminoacid  este util in sanatatea aparatului reproductiv, fiind esentiala in producerea lichidului seminal. Si nu numai! De arginina este nevoie si in producerea hormonului de crestere, care da forta musculara. Arginina are rol important in mentinerea sistemului imunitar si ajuta la vindecarea ranilor. Este, de asemeni, utila in cazul celor cu suferinte ale ficatului deoarece regenereaza celulele hepatice.

Glicina este un aminoacid neesential si un neurotransmitator despre care se stie ca imbunatateste somnul. Pe de alta parte, stimuleaza productia sarurilor biliare fiind util in afectiuni ale ”fierii”. Fiind de ajutor in formarea glutationului (o coenzima necesara in multe reactii de eliminare a toxinelor si radicalilor liberi din sange), glicina detoxifica intreg corpul de chimicale si imbunatateste functiile cerebrale. Nivelurile ridicate de glutation din sange sunt in stransa legatura cu longevitatea datorita efectului antioxidant.

Prolina este un aminoacid care reface cartilajul si de aceea repara articulatiile “care scartaie”, intareste pielea, elimina celulita si repara mucoasa care inveleste intestinul.

Glutamina este un fel de combustibil care hraneste celulele intestinului subtire, protejeaza mucoasa si stimuleaza reconstructia musculara.

Cum se prepara supa de oase?

Se pot folosi orice oase de animale, cele mai bune fiind capul, membrele prevazute cu cartilaj

articular, ligamente si tendoane, coloana vertebrala, coastele si gatul animalelor. Poate fi folosit orice animal, de la pui, pana la vita, oaie sau porc. In timpul fierberii, se adauga putin otet de mere (sau sucul de la o lamaie), care ajuta la “scoaterea” mineralelor din oase.

-          Se pun oasele intr-un vas si se toarna apa calda peste ele;

-          Se adauga apoi peste apa 2 linguri de otet de mere inainte de a pune totul  la fiert;

-          Se fierbe la  foc normal pana cand apa inceapa sa dea in clocot, apoi se reduce focul la minim si se fierbe timp de, cel putin, 6 ore. Cu cat fierbem supa mai mult, cu atat mai multi nutrienti sunt extrasi din oase. Ideal ar fi sa o fierbem 24-36 de ore.

-          Abia dupa acest timp se adauga legumele, dupa preferinta.

Ne vom intreba probabil cum depozitam supa, din moment ce nu putem prepara zilnic o zeama de acest fel.

O separam de oase folosind o strecuratoare, apoi o turnam in borcane pe care le tinem la frigider timp de 1 saptamana. Zilnic incalzim cate o portie pe care o consumam, de preferat, la prima masa din zi.

                                           by A.C.

De ce trosnesc oasele

Oasele trosnesc numai atunci cand se rup! Altfel.. slabe sanse. Aceasta este doar o expresie din popor pentru zgomotul pe care il fac uneori (sau deseori!) inchieieturile. 

La unele persoane, articulatiile de la maini, picioare, coloana vertebrala, gat, spate, solduri sunt foarte galagioase! Ele fac o multime de zgomote: pocnesc, trosnesc, “se rod” sau chiar “scartaie. Evident, primul gand este: “Imbatranesc! Oare o sa fac artrita??”

In 2009, un medic american a castigat Premiul Nobel pentru Parodie (acordat in lumea de stiinta acelor cercetatori care “mai intai fac oamenii sa rada, apoi le dau de gandit”) pentru ca a demonstrat, intr-un mod comic, ca trosnitul incheiturilor nu cauzeaza artrita. Donald Unger si-a trosnit, in fiecare zi, timp de 60 de ani, incheieturile de la mana stanga (dar niciodata pe cele de la mana dreapta!). La sfarsitul experimentului, nu avea artrita la niciuna dintre maini, si nicio alta afectiune a articulatiilor.

Cand o usa scartaie, o ungem cu vaselina iar zgomotul inceteaza. La fel, articulatiile sunt “unse” in interior de lichidul sinovial, care actioneaza asemeni unui lubrifiant. Acest lichid contine substante gazoase (oxigen, nitrogen si dioxidul de carbon). Articulatiile sunt “captusite” de o capsula articulara (joint capsule) destul de dura, avand in vedere ca este alcatuita din fibre de colagen si elastina, dar si din vase de sange si nervi. Cand ne trosnim incheietura, “intindem”, de fapt, aceasta capsula, iar substantele gazoase sunt

eliminate din lichidul sinovial, sub forma unor bule (precum dioxidul de carbon din apa minerala), care se sparg rapid, rezultatul fiind un sunet asemanator unui pocnet. Dupa un timp de cateva secunde sau ore, aceste gaze sunt reabsorbite de lichidul sinovial si jocul reincepe. De aceea, daca incercam sa ne trosnim aceeasi articulatie de doua ori, una dupa cealalta, nu reusim. Trebuie sa asteptam pana cand substantele gazoase se intorc “acasa”, in lichidul sinovial.

O alta cauza este intinderea rapida a ligamentelor. Ori de cate ori ne intindem sau facem anumite miscari mai “sportive”, cu care nu suntem obisnuiti, tendoanele isi schimba pozitia, deplasandu-se in afara locului. Cand tendonul revine in pozitia initiala, auzim un fel de scrasnire.

Cea mai delicata cauza ar fi scaderea consistentei sau ruperea cartilajului, care protejeaza articulatia de frecarea “os pe os”. Cand cartilajul “se roade”, se deformeaza in unele zone, iar inegalitatea si duritatea suprafetei “de priza” poate scoate astfel de zgomote in timpul miscarii. Insa, aceasta situatie trebuie luata in considerare numai atunci cand “scartaiturile” sunt insotite de durere.

Studiile cu privire la sanatatea articulatiilor care trosnesc sunt insotite de controverse. Totusi, credinta comuna, cum ca daca ne trosnim des articulatiile vom suferi de artrita, este nefondata. Un studiu recent a examinat radiografiile a 215 persoane cu varste intre 50 si 89 de ani, comparand aspectul articulatiilor celor care isi trosneau des inchieturile, cu al celor celor care nu erau “dependenti” de acest obicei. S-a ajuns la concluzia ca nu exista nicio legatura intre osteoartita mainii la cei care isi troneau articulatiile, indiferent de cat de des  faceau acest gest sau pe cati ani s-a intins aceasta “placere”!