Zaharul, inamicul public nr. 1

Cand vine vorba de sanatate si nutritie trebuie sa tinem cont de mai multi adversari cu care avem de luptat. Dar nu existe nici un adversar atat de formidabil si de viclean, ca ZAHARUL. Lasand la o parte faptul ca asililarea lui de catre corp este foarte dificila si faptul ca raspunsul pancreasului cu insulina la mutarea acestuia din sinage in celule este mai problematic decat zaharul in sine(voi vorbi despre acest lucru intr-un articol viitor) . Observam ca despre efectele lui asupra pielii nu se prea vorbeste de obicei.

Vedem cum zaharul explodeaza in bezelele tinute deasupra focului. Aceasta reactie pe care zaharul o are in contact cu focul este de fapt o parte foarte importanta in biochimie si cum energia se produce in corpul nostru. Zaharul sub forma de glucoza reactioneaza cu oxigenul si un fel de ardere se intampla in corpul nostru. In felul acesta obtinem energie cat am clipii din ochi.

Problema apare cand este prea mult zahar disponibil si aceasta ardere (care este denumita tehnic, oxidare) scapa de sub control. Atunci avem aceste particule arse(oxidate) prin sangele nostru, plutind aiurea. Aceste particule sunt insa foarte reactive si unul dintre lucrurile cu care le place sa reactioneze cel mai mult sunt...proteinele, cum ar fi proteinele corpului nostru. Acest lucru inseamana ca practic, fiecare parte din corpul nostru este expusa unui risc maxim. De fapt , fiecare celula din corpul nostru risca sa se deterioreze din cauza acestui proces( numit GLICARE) Iar fructoza este mult mai susceptibila glicarii decat glucoza. Care este inca un motiv sa stati departe de ‚’’high fructose corn syrup’’ ( Un indulcitor ieftin, extras din porumb) si cu care se indulcesc toate bauturile racoritoare si dulciurile.

Fructoza este asociata cu nivele mari de acid uric si tot ea se pare ca est emotivul din care se produce guta, care este un fel de artrita si care creaza probleme la tot mai multi oameni, dar mai ales in randul femeilor. Datorita naturii chimice a fructozei, aceasta este mult mai probabil sa reactioneze cu proteinele din corp decat  glucoza. De 10 ori mai mult chiar. Acuma, receptorii din celule sunt formati din proteine si sunt responsabili de accesul anumitor hormonii in interiorul celulelor. Insulina, hormoni tiroidieni si hormoni si enzime digestive. Puteti intelega acuma felul in care acest proces de Glicare poate fi daunator multor tesuturi si sisteme din corpul nostru, datorita distrugerii unor receptori celulari.

Deci, daca stomacul te deranjeaza sau tiroida nu functioneaza cum ar trebuii si mergi la un doctor, ce ar trebui sa faca acesta? De obicei ei prescriu medicamente care TRATEAZA SIMPTOMELE!!! Si din aceasta cauza medicina alopata nu este eficienta in vindecare(redobandirea sanatatii) ci doar in tratare( mentinerea unei stari de bine aparent, atata timp cat luam acele substante, o amortire) Glicarea poate afecta o multime de alte sisteme biologice. Sistemul vascular , de exemplu. Vasele de sange sunt compuse in cea mai mare parte din niste proteine asemanatoare cu colagenul, glicarea slabeste in timp vasele de sange si aceasta duce la probleme cardiovasculare: atacuri cerebrale, infart, blocaje renale, ipotenta, varice etc

Corpul se straduieste sa peticeasca peretele arterial cu colesterol, pentru a-l intari si de aici apare placa arteriala si depunerile in intriorul arterelor. Si care este solutia medicinei alopate? Medicamente statine( blocheaza productia de colesterol a ficatului)  Sau alte persoane ‚’’bineintentionate’’ iti vor spune sa nu mai consumi alimente care contin colesterol( de parca ficatul nu ar sti sa faca colesterol si din uleiuri vegetale !!!) Dar problema nu este colesterolul, acesta este doar simptomul. Daca mergeti destul de mult pe fir inapoi veti ajunge la adevarata cauza: PREA MULT ZAHAR!!!

Este o problema de dieta, una de alimente si una de stil de viata. Este o problema de  ALEGERE! Si asta este vestea buna, nu suntem bolnavi sau fara energie, pur si simplu facem decizii gresite. Glicarea in arterele si venele de la extremitati pot cauza neuropatii, dureri ale nervilor si cate-odata si amputari. Glicarea in vasele de sange foarte inguste( cum ar fi cele oculare si intraoculare) pot duce la orbire. Si diabetul este un exemplu clar ale ambelor simptome enumerate mai sus.

Cand vine vorba de piele, aici glicarea cauzeaza accelerarea imbatraniri celulelor pielii. Aceasta inseamana pete de piele si riduri. Ridurile rezulta din distrugerea proteinelor care sustin elasticitatea si fermitatea pielii, datorita glicarii. Daca consumati o dieta standard( bauturi carbogazoase , deserturi, cocaturi grane si multe fructe dulci) si sunteti ingrijorat de riduri si de pielea imbatranita, nu va va ajuta prea mult statul la soare sau la rolar, intrucat acesta va produce pete pe piele, intrucat razele ultraviolete pe de oparte sunt bune(  formeaza vit D3) iar pe de alta parte forteaza sistemul imunitar sa scoata toxinele si chimicalele din sange. Poarta cea mai accesibila de eliminare a acestora este piele. Cand aceste chimicale ies prin transpiratie si sunt lovite ce celelalte raze ultraviolete UVA, exista riscul sa se produca pete pe piele sau chiar tumorete.

Glicarea si zaharul , insa sunt mult mai daunatoare pentru piele decat expunerea moderata la soare.

Celulita este inca un efect al glicarii, pe lannga alte cauze. Aceasta apare in urma distrugerii tesutului conectiv cu alte cuvinte a proteinelor din care este format acesta. El este localizat in derma si separa grasimea in mici camarute. Cand zaharul ataca tesutul conectiv si il distruge, grasimea din acele camarute trece in straturile superioare ale pielii provocand acel aspect de ‚’’coaja de portocala’’. Repet cauzele sunt mai multe insa de fapt toti acesti factorii afecteaza tesutul connectiv format din colagen si fibrina.

Daca consumi mult zahar, chiar nu conteaza deloc cat de multe creme anticelulitice pui pe piele Exista o multime de nutrienti si suplimente care te pot proteja mult mai bine de acest proces de oxidare , si voi vorbii in articolele viitoare despre ei. Insa acum va rog sa intelegeti de dragul sanatatii pielii, tesuturilor conective, sistemului cardiovascular, pentru a arata bine si pentru a va simtii bine, va trebuii sa incepem sa acordam cea mai mare importanta impactului pe care il are  CEEA CE MANCAM!!!

Vitamina D reduce riscul tuturor formelor de cancer cu 77%

Vitamina D si-a aratat beneficile in prevenirea multor boli, cum ar fi; cele cardiovasculare si diabetul, dar este eficienta si pentru reducerea durerilor cronice. Insa cand vine vorba de Cancer, vitamina D este cel mai mare inamic al acestuia! In mai mult de 200 de teste epidemiologice s-a demonstrat ca exista o legatura intre carenta de vitamina D si cancer.

Un studiu care merita mai multa atentie, este cel in care unui grup de femei la menopauza li s-a dat destula vitamina D pentru a ajunge nivelul seric la 40 ng\ml.

Acest grup a experimentat o reducere cu 77% a incidentei tuturor formelor de cancer per total, dupa doar cativa ani. E o mirare ca nivelul seric de 40ng\ml a reusit sa faca acest lucru, pentru ca este un nivel relativ modest. Cele mai recente studii releva faptul ca nivelele optime serice, ale vitaminei D ar trebui sa fie cuprinse intre 50 si 70 ng\ml. Insa daca avem asa rezultate la acest nivel (40 ng\ml) care nu e tocmai suficient, imaginati-va ce rezultate ar avea dozele terapeutice.

Cancerul de san ar putea fi redus cu 90% , Doar prin utilizarea Vitaminei D.

Vitamina D are niste efecte foarte puternice cand este vorba de cancerul de san, in masura in care el este descris ca ‚’’sindromul deficientei de vit.D’’ Desigur ca si alti factori ai stilului de viata, sunt de asemenea cruciali in prevenirea lui. Cum ar fi : nutritia, exercitiile fizice, somnul si  capacitatea de a gestiona stresul cotidian. Oricum importanta acestui ‚’’hormon’’ numit vit.D este evidentiata de fiecare studiu care apare in lumea medicala.

Cred ca 90% din cancerele de san apar datorita carentelor de vit.D- si acestea este 100% preventibil.

Aceasta afirmatie este una  profunda si importanta. Pentru ca aceasta forma de cancer este foarte comuna la femei, cu implicatii multiple in starea generala de sanatate a acestora.

Vitamina D ‚’’dezintegreaza’’ celulele canceroase.

Multi cercetatori aduc tot mai multe argumente  prin care leaga aceasta carenta de D3 de aproape toate formele de cancer de san, pentru ca VitD afecteaza structura celulelor epiteliale. Aceste celule sunt tinute impreuna de o substanta asemanatoare cu lipiciul numita E-cadherina, care asigura structura celulelor. E-cadherina este formata la randul ei din vitamina D si calciu.

Daca nu aveti nivele adecvate de vit.D, aceasta structura se slabeste si celulele nu pot face decat ceea ce sunt programate sa faca pentru a supravietuii- incep sa se multiplice. Acest proces se numeste (proliferare) si scapa de sub control. Rezultatul final fiind o forma de cancer.

Daca apare cancerul de san acesta incepe sa creasca. Vitamina D poate sa opreasca cresterea tumorala pentru ca inlocuieste E-cadherina pierduta. Odata ce cancerul este incetinit, sistemul imunitar poate  distruge mai eficient celulele canceroase pentru ca nu mai trebuie sa lupte cu miliarde de celule. Ci doar cu cele ’’ramase’’

Optimizand Vitamina D se poate reduce riscul nasterilor premature cu jumatate.

Pe langa fatul ca este un puternic factor anticancerigen, daca sunteti insarcinata,vitamina D are alte beneficii importante atat pentru dvs. cat si pentru copilul dumneavoastra. Din pacate un procent extrem de mare (80%) din femeile gravide sunt deficiente in vitamina D, si tu cu siguranta nu ai vrea sa fi una din ele.

Carol Wagner si Bruce Hollis au studiat efectele vitaminei D asupra unui grup de femei insrcinate si au avut rezultate spectaculoase. Studiul a constat in administrarea de 4.000IU de vitamina D acestor femei si au constatat o scadere cu 50% a nasterilor premature a copiilor.

Vitamina D este eficienta la imbunatatirea altor eventuale probleme ce pot sa apara in timpul sarcinii. Aici putem aminitii si reducerea riscului unei greutati sub medie a fatului si sa nu fie nevoie de nastere cu cezariana.

Tot ce conteaza este nivelul de Vitamina D din sange

Nu conteaza atat de mult cat timp petreci in soare sau cat de mult suplimentezi cu vitamina D3, daca nivelul seric de D3 este mic atunci esti expus riscului imbolnavirilor. Este atat de simplu!  Si singurul fel in care poti sa afli nivelul seric, este daca il testezi. Pana astazi, medicii nu pot da o explicatie de ce oamenii raspund  atat de diferit la suplimentarea cu D3. Iar nivelele serice de 25hidroxi D3 sunt diferite la aceeasi cantitate de D3 suplimentata. Pana cand stiinta va ajunge la o concluzie, singurul solutie este sa faci aceasta analiza periodic.

Majoritatea laboratoarelor fac aceasta analiza ( 25 hidroxi D3) este recomandat sa fie facuta  la fiecare 3-6 luni pentru ca este nevoie de cel putin 3 luni penteu a se stabiliza nivelul, dupa orice schimbare in timpul de expunere la soare sau dozele diferite de suplimentare.

Fereastra optima este de 50-70ng\ml. Peste 20ng\ml este suficient sa impiedice dezvoltarea rahitismului.Peste 30 asigura gingii sanatoase. 40 sau mai mult asigura o protectie eficienta anticancer. Stiinta progreseaza foarte lent si inca nu sunt dovezii concludente ce beneficii avem la doze de 50-70ng’ml. Ce se stie cu siguranta, este ca nu va doriti peste 200ng\ml pentru ca in doza aceasta exista riscul de hipercalcemie, in cazul in care suplimentati cu calciu din suplimente si daca nu aveti destula vitamina K2.

Este foarte greu sa ajungi la intoxicatie cu D3

Cea mai buna metoda de optimizare a nivelului de D3 este sa te expui la soare. Aceasta metoda inlatura practic orice risc de supradoza. Este nevoie sa expui 40% din corp , pentru aproximativ 20 de minute intre ora 10am si 2 pm in lunile de vara (iunie iulie august)

Daca folositi un supliment oral, studile recente sugereaza ca este nevoie de aproximativ 8000IU de D3 pe zi , pentru a obtine un nivel seric de peste 40ng\ml. Dar amintiti-va ca daca suplimentati D3 aveti nevoie si de vitamina k2 ori din alimente ori din suplimente. Carenta de vitamina K2 este cea care produce simptomele de toxicitate cand se suplimenteaza D3. Acestea include o calcificare care duce la o calcifiere a arterelor. Oricum suplimentarea cu D3 este considerata sigura. Chiar si institutile conservatoare de medicina, recomanda ca sigure doze de pana in 10 000IU\zi.

Echilibrul ideal intre D si K2 nu este inca reglementat. Dr Kate Rheaume-Bleue, autoarea cartii: Vitamina K2 si Paradoxul Calciului: Cum aceasta necunoscuta vitamina iti poate salva viata., sugereaza 150-200micrograme de K2 pe zi va asigura o sanatate optima, daca nu suplimentezi cu D3. In cazul suplimentarii cu D3 tineti minte sa mancati mai multe alimente fermentate si frunze verzi( varza Kale, patrunjel)

Cum Vitamina D poate sa optimizeze sanatatea

Ultimele studii arata ca vitamina D este absolut critica pentru o sanatate buna si preventia bolilor. Vitamina D afecteaza ADN-ul prin receptorii (VDRs) care se leaga de anumite parti ale genomului uman. Cercetatorii au identificat pana acuma aproape 3000 de gene care sunt influentate direct de nivelele de D3. Si receptori de vit D au fost gasiti in peste tot in corpul uman.

Este o minune faptul ca , nu conteaza ce fel de boala sau simptom este investigat, vitamina D se pare ca joaca un rol crucial in oricare dintre ele.

 sursa: http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2013/05/12/vitamin-d-may-prevent-breast-cancer.aspx

Tu pe ce "frecventa" alegi sa functionezi de obicei

Nu este de mirare ca am uitat cum sa ne relaxam si suntem insomniaci.

In ziua de azi, viata agitata si avida de competitie a devenit un lucru “normal”, chiar aplaudat. Cu cat te zbati mai mult, cu cat esti mai “busy” si ai mai multe pe cap, cu atat esti un model pentru ceilalti. Din pacate, intr-un asemenea tamtam,  creierul “uita” sa mai produca unde de tip Alpha si Teta si ruleaza la “foc automat” in unde inalte care “prajesc creierul”. Dar ce sunt aceste unde?

Cu siguranta ca ati auzit expresia: “Nu suntem pe aceeasi frecventa”. Ei bine, aceasta expresie nu este doar o metafora poetica, ci un adevar demonstrat stiintific.

Pe parcursul unei zile, fiecare dintre noi ne schimbam “starea” de cateva ori, fie ca suntem sau nu constienti de acest lucru.  S-a demonstrat ca fiecarei stari ii corespunde o anumita frecventa de oscilatie a creierului. Aceste frecvente sunt monitorizate cu ajutorul echipamentelor speciale, folosite pentru investigatii neurologice, cum ar fi EEG sau electroencefalograma.

Spre exemplu, in timpul unei conversatii, frecventele emise de creier intra in gama Beta (14-40 Hz).  La fel se intampla in situatiile de stres intens sau agitatie mentala, de unde si expresia: “Simt ca imi ia foc creierul”. Aceste unde sunt esentiale pentru ca ne ajuta sa ne desfasuram activitatile pe timpul zilei, dar mentinerea lor permanenta ne  induce o stare de stres continuu, de care nu suntem intotdeauna constienti.

In momentele de relaxare cu ochii inchisi, atunci cand abia ne-am trezit din somn sau atunci cand meditam, frecventele coboara in gama Alpha (8 -13 Hz). Aici corpul este foarte relaxat, chiar daca mintea “gandeste” sau se concentreaza pe diverse lucruri. Oamenii care petrec mai mult timp din zi pe frecvente Alpha, sunt mai putin susceptibili sa sufere de anxietate sau alte tulburari nervoase. La fel, pentru a ne stimula creativitatea, creierul trebuie sa genereze o “explozie” de unde Alpha pe parcursul unei zile. Persoanele foarte creative gasesc cele mai bune solutii cand sunt puse in fata dificultatilor. Oricine are nevoie de un nivel crescut de creativitate, nivel care poate fi accesat prin inducerea starilor Alpha.

In starea de somnolenta, spre exemplu atunci cand visam “cu ochii deschisi”, frecventele ajung in gama Teta (3-7 Hz).

Se considera ca intuitia este cu atat mai dezvoltata cu cat ne mentinem mai mult in jurul nivelului de 7,5 Hz, la trecerea dintre Alpha si Teta.

In cel mai adanc stadiu al somnului, aceste frecvente  coboara din ce in ce mai mult, intrand in gama Delta (0,1-3 Hz), in care starea de constiinta nu mai exista. Somnul profund este esential in procesul de vindecare si regenerare.

Oricare dintre cele 4 stari este necesara, si de aceea trebuie sa putem sa le “schimbam” cat mai usor, pentru a nu avea probleme. Spre exemplu, daca nu putem intra in starea Teta sau Delta, vom suferi de insomnie. Daca  stresul, grijile si ingrijorarea nu ne lasa sa parasim starea Beta, putem suferi boli generate de stres.

Creierul este foarte sensibil la stimuli, de aceea un miros, sunet,  gest, o “vorba grea”  ne poate  “baga” pe o alta stare sau, altfel spus, ne induce o alta frecventa. Astfel se explica si expresia: “Mi-a stricat ziua” sau “Mi-a facut ziua mai frumoasa”.

Intelegand cum functioneaza frecventele emise de creier, vom intelege cum apare somnul si ce putem face ca sa-l “prindem”.

Varza fermentata - doza masiva de probiotice fara lactoza

Stiai ca in urma cu 2000 de ani in China, varza murata era alimentul de baza pentru muncitorii care lucrau la ridicarea Marelui Zid Chinezesc?

Varza murata se produce in urma procesului de fermentatie. Fermentatia ii da verzei un gust si o aroma deosebite, astringente, si contribuie la dezvoltarea bacteriilor lactice care se gasesc in mod natural in frunzele de varza proaspata.

Aceste bacterii probiotice (Leuconostoc mesenteroides, Lactobacillus brevis and Lactobacillus plantarum) sunt deosebit de benefice pentru sanatate, fiind denumite si ‘bacterii bune”.

Cum ne ajuta probioticele din varza murata?

1. Restabilesc echilibrul florei din intestine si colon. Odata ce flora bacteriana a fost refacuta, creste numarul de enzime care descompun alimentele, astfel ca hrana este mai bine digerata iar nutrientii mai bine absorbiti in sange; putem tolera din nou alimente care acum ne fac rau;. probioticele limiteaza inmultirea bacteriilor “rele” din intestine, cum ar fi Candida.

Retine!  Extinderea ciupercii Candida Albicans poate fi stopata prin consumul de varza murata.

2. Intaresc sistemul imunitar. Daca in trecut Hippocrate spunea ca “toate bolile isi au originea in colon”,  astazi stiinta atesta faptul ca, intr-adevar, “80% din sistemul imunitar se afla in intestine si colon”, ceea ce inseamna ca 80% dintre boli apar secundar suferintei tractului digestiv. Aceasta suferinta poate fi una “tacuta” (spre exemplu, cand bacteriilor “rele” se dezvolta ‘”pe nesimtite”!) sau zgomotoasa (intestin iritabil). Bolilor digestive “nu se vad”, si de putine ori “se simt”, pentru ca mucoasa tubului digestiv se reinnoieste permanent la fiecare 4 ore, dar reinnoirea nu inseamna si vindecare, ci doar protectie.

3. Sustin tratamentul cu antibiotice. Persoanele care iau antibiotice trebuie sa suplimenteze dieta cu probiotice. Daca ar consuma varza murata in timpul tratamentului, efectele negative ale antibioticelor asupra tractului digestiv ar fi aproape nule.

4. Inhiba dezvoltarea celulelor canceroase, in special a celor localizate in colon, plamani, ficat sau la nivelul sanilor. Spre exemplu, in Polonia femeile consuma mai multa varza murata decat in America, iar daca emigreaza in Statele Unite incidenta cancerului creste in randul polonezelor.

5. Lupta cu gripa si raceala. In timpul epidemiei de Gripa Aviara, un om de stiinta corean a facut un experiment pe 13 pui infestati, pe care i-a hranit cu  extract de Kimchi, un preparat traditional pe baza de alimente de sezon fermentate, in special varza. In urma acestei “diete” mai speciala, 11 dintre pui si-au revenit surprinzator.

Atentie! Datorita faptului ca efectele consumului de varza murata sunt atat de puternice, tebuie consultat specialistul inainte de a o integra in meniul zilnic.

Postul intermitent caleste foamea

Personal, cred ca am functiona mult mai eficient daca ne-am putea controla senzatia fiziologica de foame, astfel incat aceasta sa nu ne mai conditioneze in desfasurarea activitatilor zilnice.

Nu cred ca e firesc sa mancam “ceva” inainte de a pleca de-acasa, doar pentru a nu ne “prinde foamea” prin oras. Chiar daca acest lucru se intampla, ce poate sa ne faca foamea? De ce ne temem sa traim o senzatie fireasca, atat de familiara stramosilor nostri?

Stati un pic. Credeti ca acestia mancau “ceva” inainte s-o porneasca la vanatoare, ca nu carecumva sa ii apuce foamea pe drum? Pe atunci nu exista frigider, deci nu puteau stoca mancarea de pe o zi pe alta. Nu exista nici mic dejun, pranz sau cina, si nici “gustari intre mese”. Nu umblau cu “bomboane dulci” prin buzunare, in caz ca le-ar scadea glicemia! Nu existau restaurante sau fast-food-uri iar alimentele nu erau disponibile la orice pas, ca astazi. Din contra, stramosii nostri trebuiau “sa faca foamea”, in mod regulat, pentru cel putin 16 ore continuu, iar de multe ori erau fortati sa “o duca” zile intregi fara hrana.

Oare mai traiau?!

Si ma intreb, nu cumva ne temem de foame pentru ca organismul nostru este prea slabit sa-i faca fata?

Din start, postul intermitent (PI) pare dificil de acceptat, pentru ca la origini se afla tocmai aceasta teama “de foame” sau teama de a rezista fara mancare mai multe ore decat in mod obisnuit. Dar biruind treptat aceste temeri (printr-un plan initial de adaptare), ne vom schimba credinta iar postul intermitent va deveni “floare la ureche”.

Prin intermediul postului intermitent vom invata sa ne controlam senzatia de foame astfel incat “sa rulam” bine oricand pe stomacul gol si ne vom creste increderea in propriul organism.

Atentie. Daca exista probleme de sanatate legate de nivelul zaharului in sange (diabet, prediabet, hipoglicemie, oscilatii de glicemie), aceasta dieta nu este pentru noi.

Postul intermitent produce hormon de crestere cu pana la 2000%

Injectarea cu hormon de crestere a devenit o moda pe la Hollywood printre celebritatile cuprinse de febra imbatranirii.

Despre beneficiile hormonului de crestere am aflat urmarind cateva documentare. Acesta este necesar pentru cresterea masei musculare, ameliorarea ridurilor, reducerea grasimii corporale, regenerarea tesuturilor si cresterea densitatii oasoase.

Se pare insa ca metoda injectarii are efecte adverse mult mai grave decat beneficiile.

Din acest motiv, poate ca nu ne-am injecta cu hormon de crestere nici daca ne-am putea permite. 

Dar daca v-as spune ca, prin post intermitent (adica numai schimband orarul meselor!) putem stimula, in mod natural, productia de hormon de crestere?!

Odata cu trecerea timpului, corpul produce o cantitate din ce in ce mai mica de hormon de crestere (HGH). Hormonul de crestere – denumit si “hormonul fitness-ului” - este secretat de hipofiza (glanda pituitara) si are rol esential in cresterea si construirea tesuturilor, motiv pentru care a captat atentia celor care vor sa puna masa musculara sau sa piarda in greutate.

De ce este HGH atat de important in lumea sportului? Pentru ca, cu cat produci mai mult hormon, cu atat mai repede “topesti” grasimea si pui masa musculara.

Un studiu recent a demonstrat ca postul intermitent ridica nivelul hormonului de crestere cu 1300% la femei si cu pana la 2000% la barbati! Cu o singura conditie, anume sa fie tinut ”ca la carte” (in curand, un articol in acest sens pe blog)

Cum se produce hormon de crestere postind intermitent?

Stiintific, se cunoaste faptul ca organismul produce hormon de creste in 3 situatii: cand dormim, cand postim si cand ne antrenam.

Prin urmare, o cantitate masiva de hormon de crestere este produsa atunci cand NU mancam, ceea ce inseamna ca atunci cand “luam masa”, secretia este oprita.

Plus, producem HGH in timpul somnului. Intelegeti acum de ce nu mai producem destul HGHpe timpul zilei? Pentru ca, in timpul zilei, pe langa faptul ca nu dormim, mancam cat de des putem, eventual 4-5 mese, pentru ca asa am fost invatati ca e bine! Spre exemplu, prima grija de dimineata este sa servim “micul dejun” de indata ce ne-am trezit, fapt ce opreste productia de hormon.

Un truc simplu? Muta micul dejun cat mai tarziu, pentru a extinde perioada in care corpul produce hormon!

Pe de alta parte, corpul mai produce hormon in timpul si dupa o sesiune de antrenament.

Acum, imagineaza-ti ce s-ar intampla daca ne-am antrena exact inainte de a servi “micul dejun”, pe care deja l-am mutat cu cateva ore mai tarziu. Productia de hormon ar fi si mai intensa. Apoi, gata masa! Poti servi “micul dejun” imediat dupa antrenament.

Nu te impacienta! Pare greu la inceput, dar cu timpul organismul se adapteaza iar tu vei capata si mai multa incredere de indata ce vei vedea rezultatele. Pe tine! Plus, vei putea sa induri perioade din ce in ce mai mari de foame fara sa faci crize... de hipoglicemie, desigur!

De ce am ales Postul Intermitent

Personal, imi e mult mai usor sa nu manac deloc in cele 19 ore de post decat sa manac ‘’putin’’ la mesele dese, asa cum obisnuiam inainte de a implemeta acest stil de viata.

Foamea, care parca imi fura orice putere de control inainte, a devenit acum mult mai usor de suportat. Chiar daca pare greu de inteles, postul acesta nu este infometare; cand mananc, mananc pana ma satur.

Imi place foarte mult analogia pasilor mici facuti pe un deal de nisip. Cand urci un deal de nisip, nu te astepti ca fiecare pas pe care-l faci sa fie extrem de sigur, si sa nu aluneci deloc, asa cum ar fi in cazul in care ai escalada un teren stabil. In acest fel m-am apropiat si eu de postul intermitent (P.I.)

Am inteles ca am nevoie de o perioada de adaptare, in care corpul meu sa invete sa foloseasca si alti combustibili in afara zaharului din sange, pe care ar trebui sa il alimentez destul de frecvent, intrucat se consuma relativ repede.

Este ca si cand as conduce un camion si l-as alimenta nonstop, doar pentru a avea combustibil (zahar in sange). Astfel, excesul de combustibil, care altfel ar bloca motorul (zahar-hipoglicemie), este preluat de cisterna atasata de  camion (excesul de zahar depozitat sub forma de grasime asemenea lichidelor inflamabile din interiorul cisternelor). Insulina si leptina sunt cei doi hormoni care au grija ca acest combustibil (zaharul) sa fie transformat in glicogen si mai apoi in grasime si stocat in cisterna (celulele adipoase).

In trecut eram asemenea camionului cisterna. Aveam foarte mult ‘’combustibil’’ stocat, insa nu aveam acces la el, pentru ca functionam doar pe zaharul din sange. Leptina si insulina erau secretate in asa fel incat tot ceea ce mancam, stocam. Credeam ca este normal asa, sa am constant “energie” (zahar in sange) desi nu era vorba despre o energie “reala”, ci una prea-plina, care mai mult ma vlaguia.

Procesul este reversibil, insa nu stiam cum sa il initializez. Pana cand…am aflat cum se face. Prin post intermitent.

Postul intermitent si mitul “micului dejun”

Tie care expresie iti pare a fi mai fireasca: “Post intermitent si foame naturala? Sau mic dejun si foame impusa?”

Atunci cand aud despre ceea ce presupune un post intermitent - si anume de mancatul primei mese undeva la ora 17 si a ultimei la ora 22 -, cele mai multe persoane fac ochii  mari, se uita intrebatori sau presupun, in sine sau pe fata, ca ai luat-o razna! Cum poti sa “predici” o idee care loveste din plin in “credinta micului dejun”?

Intr-un moment de luciditate, m-am intrebat: “De cate ori am mancat de foame si de cate ori am mancat pentru ca a venit ora mesei, chiar daca nu imi era foame? De cate ori am mancat doar pentru ca cei din jur mancau cu pofta sau pentru ca am fost ispitit de mirosul mancarii?” Am inteles ca de prea putine ori.

Ne-am obisnuit sa luam prima masa la prima ora a diminetii, ceea ce numim “mic dejun”. Pana aici, toate bune. Insa.. intrebarea este: “Ne este cu adevarat foame de indata ce ne trezim, sau pofta vine mancand, in functie de cat de buna este marmelada?” Daca pofta vine mancand, bunul simt imi spune ca nu este vorba, nici in clin, nici in maneca, despre o “foame autentica”. Atunci, ma intreb, de ce alegem sa ne indopam  inainte sa apara senzatia de foame?

O viata intreaga ne-a fost spus de catre parinti, medici, societate ca “nu este sanatos sa sari peste micul dejun”. Ba ca te-ai imbolnavi “de stomac”; ba ca poate sa “te ia lesinul”; ba ca “te-apuca nervii”; ba ca nu vei avea energie toata ziua; ba ca iti va scadea puterea de concentrare..

Nu cumva am uitat sa ne ascultam corpul si preferam sa ne inchinam, mai degraba, in fata ratiunii si doctrinelor? Sa nu ne mai mire atunci ca bolile ne iau prin surprindere. E logic ca daca ii dai corpului ce nu are nevoie (hrana), cand nu are nevoie (in lipsa senzatiei de foame), la un moment dat aceste “nedreptati” se vor intoarce impotriva noastra (sub forma unor  afectiuni).  

De ce astazi, in ciuda progreselor medicale, s-au inmultit prediabetul, diabetul, bolile neurologice, afectiunile digestive, bolile degenerative, depresia, anxietatea, bolile cardiovasculare? Pentru ca organismul nu mai stie ce sa mai faca cu atata “zahar in sange”, cu atata abundenta de hrana!

La fel ca in multe alte aspecte, am fost “dresati” sa ne amortim simturile de dragul comfortului trupului si al mintii.  La fel cum suntem “sfatuiti” sa iesim la shopping pentru a trece “mai usor” peste o despartire, la fel suntem “sfatuiti” sa mancam inainte sa ni se faca foame, ca nu carecumva sa ne loveasca lesinul.

Inainte de a simti beneficiile postului intermitent, vei simti ce inseamna sa iti asculti corpul, sa capeti din nou  incredere in el, pentru ca el stie mai bine decat tine cand si de ce anume ai nevoie,  sa retraiesti senzatia autentica de foame si sa nu-ti mai fie teama ca nu vei putea face fata zilei daca nu manaci ceva inainte sa pleci de acasa.

Cine nu a simtit vreodata, pe pielea lui, ce gust bun are mancarea atunci cand iti este cu adevarat foame?

Incearca si tu, macar pentru o saptamana,  postul intermitent si vezi cum te simti. Aici gasiti si doua emisiuni audio despre post si detoxifiere. Cele din data 17. 12. 2012

Postul este benefic pentru oricine dar mai ales pentru cei foarte bolnavi. Voi incerca in cele ce urmeaza sa explic cum cred eu ca functioneaza acesta. In natura, se pare ca toate lucrurile se desfasoara fara interventia doctorilor si medicamentelor. Aceasta  inseamana ca, ceva, noi oamenii nu facem bine.

Ce fac animalele cand sunt bolnave? Ce fac copii mici cand sunt bolnavi? Haideti sa le studiem instinctele, pentru ca se presupune ca instinctele copiilor sunt mai naturale decat ale noastre. Daca va aduceti aminte primul lucru care il face corpul in caz de boala este: ''taierea poftei de mancare'' Si cu totii stim cat de greu faci un copil bolnav sa manace orice. Caprioara cand si-a rupt piciorul este imobilizata zile in sir, nu mai manaca si corpul poate sa vindece.
 Aceasta  se traduce cu: ''acuma am nevoie de toata energia posibila pentru vindecare'' asta e prioritatea. Cel mai costisitor proces pentru corp este digestia. Odata aceasta oprita, corpul poate initia procesele de vindecare. Pancreasul nu mai este nevoit sa faca enzime digestive si poate sa faca enzime metabolice. Acestia sunt niste ''lucratori'' care sunt dusi prin fluxul sanguin la celulele si tesuturile bolnave si inflamate si incep procesele de vindecare (elimina toxinele, repara daca au la indemana materii prime de calitate)

Aceste procese se intampla zilnic in perioada cuprinsa intre cina si micul dejun cand digestia se opreste si corpul restaureaza, regenereaza si vindeca. Cu cat incarcatura digestiva este mai mica (fructe legume) cu atat mai usor ii este sistemului nervos sa conduca aceasta vindecare. Deci mai poate pe langa digestie sa conduca si procese de detoxifiere, regenerare si vindecare. 

Orice forma de post functioneaza. Postul ortodox de sase saptamani ( in care se elimina orice produs de origine animala) usureaza digestia iar corpul poate sa detoxifice foarte lent in aceea perioada.

Vegetarienii dar nu vegetarienii junk food(cheese-burger, cartofi prajiti, produse procesate) care au scos carnea,  pe termen scurt si mediu sunt mai sanatosi si mai in forma decat  ceilalti. Pentru ca nu se acumuleaza toxine in tesuturile lor, mai ales daca au un stil de viata activ. Ei pot suferi in schimb pe termen lung, de anumite carente nutritionale (vitamine, coenzime, minerale) care se gasesc in organele de animale daca nu suplimenteaza sau daca nu isi mentin o flora bacteriana in colon echilibrata.

Veganii (cei care manaca doar produse vegetale) fara oua sau lactate au o digestie si mai usoara. Sau teoretic ar trebui sa aiba. De obicei ei consuma mult mai multe cereale, iar glutenul din acestea in timp inflameaza tot tubul digestiv si absorb tot mai greu alti nutrienti. Acestia ar trebui sa isi faca un test de alergii alimentare si sa se asigure ca vegetalele sunt crescute intr-un sol bogat in nutrienti. Sau sa le cultive chiar ei dupa principiile permaculturii. 

Veganii crudivori consuma doar vegetale in stare cruda sau germinate. Lucru foarte bun pentru ca cerealele cu  germinate au  multe enzime si fitonutrientii care ajuta  mult  digestia glutenului iar graul germinat nu este consumat in cantitati mari deoarece nu e prea apetisant. Fructele, si mai ales salatele si frunzele verzi sunt incarcate de vitamine si de ''coloranti'' nutritivi si anticancerigeni. Dar si de minerale daca pamantul e bogat in ele. O planta nu poate sa faca minerale!! Nu uitati acest aspect. Poate produce vitamine, enzime, antocianidine (coloranti anticancerigeni) dar nu minerale si noi avem nevoie de cel putin 60 de minerale si oligoelemente. Fructele de padure si ceaiurile, tocmai pentru ca ele cresc pe un sol ''virgin'' sunt incarcate cu minerale. 
La veganii crudivori toxinele datorate alimentelor sunt practic 0, si daca sunt pesticide si chimicale pe ele, fibra celulozica la nivelul colonului le ''incarca'' si sunt eliminate prin fecale. In lipsa glutenului nedigerat, tubul digestiv absoarbe perfect si foarte usor toti nutrientii din alimentele care le consuma. Deci daca folosesc alge , leguminoase  seminte germinate, unt de cocos in cantitati suficiente, celulele lor vor avea tot ceea ce le trebuie pentru a forma tesuturi sanatoase si puternice si mai apoi organe sanatose. 

Postul cu sucuri de legume inseamana digestie aproape 0 (zero). Si este de recoamndat in bolile grave, combinat cu alte terapii complementare (clismele cu cafea, suplimente care nu se gasesc in cantitati suficiente in acele sucuri si care prin proprietatile  lor ajuta la redobandirea sanatatii mai mult decat o incurca)

Ultimul si cel mai ''drastic'' este postul cu apa. Daca la postul ortodox in perioada de 6 saptamani detoxifierea si crizele de vindecare erau foarte blande, aproape nesimtite, aici lucrurile stau cu totul altfel. Corpul nu stie ca noi vom postii 14 zile. Asa ca incepe declanseze niste procese foarte intense de eliminari de toxine prin toate caile(orificiile) posibile. Sangele se incarca asa de mult cu otravuri si chimicale depozitate in zeci de ani in celule sau tesuturi, incat pot apare simptome infricosatoare putandu-se ajunge pana la coma. Din acest motiv nu recomand nimanui un post cu apa mai lung de 3 zile pentru inceput. Iar acest post ar trebui pregatit cel putin 7 zile inainte cu o dieta vegana crudivora. Revenirea din el facandu-se cu 2 zile de sucuri de legume ( NU FRUCTE!) si cu inca 2 zile de cruditati. Asta pentru o eficienta maxima.

Fiecare are motivele lui si in functie de ele poate sa ia o hotarare. Personal, imi este foarte la indemana postul intermitent. De la cina pana la micul dejun,  cate-odata micul dejun poate insemna ora 13"00, alteori 17"00, alteori direct cina. Ii dau corpului timp sa declanseze procesele de vindecare si regenerare. Aceste procese apar cam la 8 ore dupa ultima masa. Abia atunci s-a terminat zaharul din sange si glicogenul din rezerve, deci incep sa fie arse grasimile pe post de combustibil. Dar nu sunt doar grasimile sunt arse, ci si  eventuale chisturi, fibroame, tumori. Tot ce nu trebuie sa fie acolo. Si credeti-ma, corpul stie mai bine ce are de facut. 

Daca va hotarati sa tineti vreun post pentru ca va doriti sa scapati de cosuri, de exemplu. Sa nu va mirati daca corpul are propria lui agenda si in lista lui de prioritati, cosurile sunt pe penultimul loc. Veti avea de asteptat putin.

Ne este tot mai greu sa postim din mai multe motive. Primul si cel mai des intalnit dupa parerea mea, este: Lipsa de nutrienti din sol. Plante fara minerale vor declansa satietate in noi atata timp cat stomacul este plin. Imediat ce el se goleste, creierul va declansa din nou foamea, spunandu-ne ''Da-mi minerale. Da-mi acizi grasi esentiali nu trans, Da-mi polizaharide din frunze verzi, nu bomboane si zahar rafinat'' Desigur ca prea putini dintre noi stim ce combustibil sa ii dam corpului si ne oprim in prima shaormerie sau fast food. Umplem stomacul si cand acesta se goleste, istoria se repeta.

Al doilea ar fi toxinele multe din tesuturi care ies odata cu arderea ''camarilor'' in care au fost depozitate si anume tesutul adipos. Cand corpul dupa 8 ore incpe sa ardda grasimile, acele toxine sunt prea multe in sange si ne simtim ''lesinati'' pana mancam ceva. Corpul arde iarasi zaharul proaspat bagat in sange si ne lasa in pace grasimea si evacuarea toxinelor prin sange.

Cand sistemul nervos nu mai conduce digestie grea, el incepe sa fie mai sensibil si sa conduca emotii mai subtile care in mod normal nu le ''simtea''. Multe rani din corpul emotional nerezolvate si reprimate in decursul timpului incep sa fie constientizate. In loc sa le rezolve, multi sunt speriati de ele si le rezolva cu o pizza.

Creierul limbic ne incurca si el. Instinctul de supravietuire in trecut, cand hrana era rara ii facea pe vanatori si culegatori sa termine TOT vanatul intr-o singura masa. Lucrul acesta ii ajuta sa reziste pana la urmatoarea captura.  Nu poti sa te opresti dupa doar 3 cipsuri ci doar cand e gata punga. Acesta ar putea fi rezolvata daca ne-am face portile de mancare inainte sa incepem sa mancam propriu zis. Sa stie si creierul ca doar atat (cantitativ) vom ingera.

Nici postul nu e bun fara un echilibru. Pot fi un extremist si cand postesc pentru ca am fost pe cealata parte a balantei cand m-am imbuibat. Ideea e sa nu ma conduca poftele papilelor gustative. Sa stiu sa ma opresc la timp sa fiu cumpatat si sa manac ca sa traiesc nu sa traiesc ca sa mananc. Sa pot discerne adevarata foame de pofta. Cand ii dam corpului fizic exact atat cat are nevoie sa traiasca, atunci vom avea rezerve dar si dispozitia necesara sa hranim si sufletul cu ceva ''BUN'' 

Vitamina A si refacerea mucoaselor

Pentru a  se descurca bine in intuneric, ochii nostri au nevoie de vitamina A.

In Grecia Antica, in urma cu 2400 de ani, efectele benefice ale vitaminei A erau deja cunoscute, chiar daca , pe atunci,  vitamina nu era descoperita. Hippocrate , parintele medicinei, recomanda pacientilor sai cu “vedea slaba” sa consume ficat de vaca. Dupa o scurta perioada de timp, vederea li se imbunatatea, chiar pe timpul noptii. Astazi stim ca, raspunzatoare  in acest sens, era vitamina A.

Vitamina A ajuta celulele epiteliale sa creasca iar pe cele lezate sa se refaca. Celulele epiteliale alcatuiesc pielea, mucoasele (captusala) tractului digestiv, urinar, reproducator, mucoasa ochilor, a nasului, urechilor, gurii, si se gasesc, de asemeni, in plamani si tractul urinar. Ele formeaza un strat de protectie impotriva germenilor din exterior, ajutand sistemul imunitar.

Fara vitamina A, aceste celule se “altereaza” (se “usuca”) si nu isi mai indeplinesc functia de “gardian” al sistemului imunitar, agentii patogeni patrund mai usor in organism atacand tesuri si organe. Spre exemplu, daca nu avem destula vitamina A, putem suferi des de infectii urinare, genitale, diverse tipuri de raceala, sinuzita, afte bucale, laringita, tulburari digestive, pulmonare, probleme ale pielii. Tenul ni se poate usca sau “ofili” prematur, apar riduri, pielea ni se “exfoliaza”  din loc in loc.

Putem lua vitamina A fie din plante (sub forma de beta caroten), fie din surse animale.

Beta carotenul din plante este convertit in vitamina A in intestinul subtire, unde niste enzime speciale “rup in doua” o molecula de betacatoren, pentru a forma doua molecule de vitamina A. Vitamina A din carne (in special, organe) si oua este absorbita rapid in corp, fara a fi nevoie de prezenta altor enzime speciale.

Atentie! In doze mari, vitamina A luata direct din suplimente sau produse animale, este toxica. Insa, beta carotenul (din plante si suplimente) nu este toxic, iar daca depozitam prea mult in tesuturi, singurul efect advers este faptul ca pielea capata o nuanta galben-portocalie!

Stiai? Ficatul de urs polar este cea mai bogata sursa de vitamina A, continand 13000-18000 IU per gram, mai mult decat destul pentru a produce, chiar si in doze mici, moartea prin otravire. Exploratorii Polului Nord, care ramaneau blocati din cauza ghetarilor ce se rupeau, nu aveau prea multe alternative de hrana, decat ursii polari. Imediat ce consumau ficat de urs, mureau prin supradoza de vitamina A.  

Surprinzator, absorbim mai mult beta caroten din vegetalele gatite! (sfecla rosie, morcos, rosii, ardei rosu, ardei verde, spanac, cartof dulce, pepene rosu, banana, portocale, mere etc).

Daca suplimentam dieta cu vitamina A (beta caroten), trebuie sa nu uitam de vitamina E, zinc si seleniu, ceilalti antioxidanti, “prieteni”, care sustin absorbtia si activitatea vitaminei A!