Ce ascund preferintele gustative

Nu am inteles niciodata  de ce unii prefera apa tonica sau ginul in defavoarea unor bauturi care, dupa gustul meu, sunt mai.. prietenoase! 

Daca ti-as spune ca, pusi sa aleaga intre o felie generoasa de tort si un borcan de gogosari murati, multi s-ar "avanta" asupra gogosarilor cei acri, m-ai crede?!

Fiecare dintre noi este diferit, si nu doar in privinta trasaturilor fizice, caracterului sau a credintelor, ci si in preferinte gustative. La fel cum caracterul ne poate spune multe despre credintele unui om, si preferintele gustative ne pot spune multe despre starea sa de sanatate.

Cand vine vorba despre simtul gustului, cu totii stim ca percepem patru feluri: dulce, acru, amar si sarat.  Mai exista insa si un al cincilea gust despre care nu multi am auzit, si pe care nu il putem descrie concret deoarece le reuneste pe toate cele patru intr-unul singur, si de aceea are efectul “wow”! Acesta este numit umami, si este personajul principal din povestea monoglutamatului de sodiu despre care vom vorbi intr-un articol viitor. Pana atunci, haideti sa cunoastem cate putin din povestea celor 5 gusturi.

1. Oamenii percep gustul dulce datorita zaharului (artificial sau natural) din alimente. Povestea lui e simpla. Avem o predispozitie innascuta pentru gustul dulce deoarece alimentele dulci sunt si cele foarte bogate in calorii, cu atat mai mult in combinatie cu grasimile. Organismul stie acest lucru si cauta alimentele bogate in carbohidrati ca sa isi extraga rapid un numar cat mai mare de calorii pentru a avea energie.Spre exemplu, copiii! Ei au nevoie de multa energie pe terenul de joaca!

Daca, in schimb, devenim "obsedati" de gustul dulce cautandu-l din ce in ce mai des, atunci mecanismul natural al corpului s-a dereglat. De fapt, atunci cand corpul este deficient in proteine, apar poftele de dulciuri. Creierul nu gaseste la "scanare" aminoacizii esentiali, si crede ca este iarna in savana. Carbohidratii si zaharul au nevoie de insulina pentru metabolizare iar insulina este un hormon ce stocheaza acest zahar in grasimi. Rezerve de energie.

2. Gustul acru este cel care “detecteaza” aciditatea. Spre exemplu, datorita acidului citric pe care il

contin, unele fructe sunt mai acre decat altele (lamai, portocale, kiwi, ananas). La fel sunt si alimentele fermentate  Prin fermentatie, zaharurile din fructe si vegetale sunt transformate in acid, gaz si alcool, numai in

absenta oxigenului:  vin, lapte acru, varza murata, bors. Oricare dintre aceste alimente acre sau acrite in mod natural (fara adaos de conservanti) este si foarte bogat in vitamina C. Cand sorbim "cu nesat" alimentele acre, atunci probabil ca avem un exces de radicali liberi in corp, afectiuni cronice sau acute, metale grele, fie introducem in corp toxine zilnic prin consum de tutun, alcool sau medicamente. Exemplul copiilor functioneaza si aici. Organismul lor este mai "pur", maia proape de origini si, prin urmare, mult mai "curat" decat al nostru. De aceea, rareori vom vedea copii care sa prefere gustul acru. Este bine sa consume alimente pline cu vitamina C, dar de cele mai multe ori o fac fortati fiind de catre adulti.

3. Gustul sarat este produs de prezenta ionilor de sodiu. Cand un aliment are in mod natural un gust sarat, atunci este bogat in sodiu. Daca are un gust usor sarat, atunci poate fi bogat in clorura de potasiu sau

alte saruri alcaline. Telina este un aliment bogat in mod natural in sare, in timp ce vegetalele cu frunze verzi, bananele, caisele si pestele sunt bogate in potasiu. Este posibil ca preferinta pentru gustul sarat sa ascunda undeficit de potasiu sau magneziu. Atunci cand ne turnam cu nemiluita "sare in bucate", organismul cauta, de fapt, cu disperare, magneziul si potasiul din hrana. Lipsa acestor minerale din corp poate duce la tulburari de functionare a inimii, palpitatii, aritmii, stari de panica, slabiciune musculara, hipo sau hipertensiune arteriala. Nu este de mirare ca cei care prefera gustul sarat sunt si cei care "sufera" cel mai mult odata pusi la "regim fara sare". Sunt de parere ca nu ar trebui limitat in nici un fel consumul de sare naturala neprocesata. Veti sti cand este prea multa, atunci cand nu mai va place gustul respectivei mancari. Fara sare nu se poate produce acid clorhidric in stomac, iar fara acid clorhidric, proteinele nu se digera. Riscul bolilor autoimune creste  exponential in acest caz.

4. De cateva ori am spart in gura cate o pastila pe care altfel ar fi trebuit sa o inghit. Unele erau atat de amare incat m-am surprins intrebandu-ma: "Cum tolereaza stomacul meu asa ceva? Parca ar fi otrava!"

Medicamentele sunt cel mai bun exemplu pentru a intelege cum functioneaza gustul amar. Adultii nu isi

permit sa "strambe din nas" cand iau medicamente, pentru ca sunt mai constienti ca "le fac bine". In schimb, cei mici nu se sfiesc sa faca nazuri. De aceea, siropurile pentru cei mici sunt atat de dulci, pentru a le acoperi gustul "de baza", dat de niste substante chimice foarte toxice.

Majoritatea plantelor otravitoare au gust amar. Se pare ca gustul amar este cel mai rapid si usor perceptibil dintre gusturi dar si cel mai putin placut. Acest gust functioneaza mai degraba ca mecanism de supravietuire al organismului, fiindu-ne de mare ajutor in timpurile “barbare”, in care stramosii nostri trebuiau sa se fereasca de multele plante otravitoare. Gustul amar functiona asemeni unui “detector al compusilor toxici din plante”, pentru a preveni ingestia accidentala a celor periculoase. Asadar, preferinta "de buna voie si nesilit de nimeni" pentru gustul amar, poate fi privita ca un fel de "vaccin homeopatic", prin care introducem in corp o doza foarte mica de "otrava", pentru a deveni imuni la ea sau la alte substante asemanatoare din alimente. Asadar, preferinta pentru gustul amar poate ascunde o alimentatie toxica. Pe de alta parte, gustul amar stimuleaza fierea ceea ce stimuleaza digestia si, prin urmare, absorbtia nutrientilor din hrana. Cei cu digestie lenta sau absorbtie dificila pot dezvolta, la un moment dat, aceasta preferinta pentru gustul amar. De indata ce fierea este stimulata, nici ficatul nu ramane mai prejos. Astfel ca, gustul amar poate ascunde si o afectiune a ficatului: ficat gras, ficat marit, oboseala ficatului cauzata de stres si acumulari de toxine, abuz de medicamente.

Aviz amatorilor de dulciuri! Gustul amar reduce pofta de zahar!

5. Umami este un gust cu care ne nastem si care este dat de acidul glutamic, o substanta pe care o avem in sange, creier si in laptele matern. Umami este cel mai “tare” gust!, gustul care “ne da pe spate” si ne face sa devenim dependenti, fara a ne da seama, de alimentele bogate in acid glutamic. Acesta

este un aminoacid care se gaseste din abundenta in alimentele bogate in proteine: carne (in special muschi), produse lactate (cazeina, proteina din lapte), grau (glutenul, proteina din cereale), oua, ciuperci. Pe langa produsele de origine animala, sursele vegetale cele mai bogate sunt alegele de mare de tip Kombu, de culoare maro care se consuma in Estul Asiei, dar si nucile si semintele sau boabele de soia.

Stiai? 35% din glutenul din grau (proteina) contine acid glutamic. Astfel se explica dependenta noastra de cocaturi, paine, biscuiti si alte produse care contin faina de grau.

Pofta de gust umami natural, pe care ne-o stapanim alimentele de mai sus, poate ascunde odeficienta de aminoacizi. Veganii si persoanele carora nu le place carnea pot fi dependente de paine siau alte tipuri de carbohidrati, iar un abuz de acest fel nu face bine sub niciun chip. Nivelul lor de energie scade, au des schimbari de dispozitie, depresie sau tristete inexplicabila, se simt neintelesi, lelipseste uneori cheful de viata, pot avea afeciuni nervoase, intr-un cuvant se indreapta spre un "teren minat".

 Astazi se adauga "potentator de gust umami" in mai toate alimentele procesate. Acest potentator de gust se numeste MSG (monoglutamat de sodiu sau "sare chinezeasca") si este un fel de drog la fel de periculos ca si nicotina, alcoolul sau alte droguri care distruge, in principal, sistemul nervos, creierul si vasele de sange si conduce la boli neurologice.

Dintre care cele mai bogate alimente in MSG sunt: mancarea de la fast-food, mezelurile de

toate felurile, pestele afumat, carnea afumata, cipsurile, conservele, supa la plic, mancarea chinezeasca, vegeta etc. De fapt, in toate alimentele care "au un gust atat de bun" incat nu iti poti explica "ce pun domn'e in ele!". Preferinta pentru aceste tipuri de alimente care produc gustul umami este primul semn de "intoxicare" cu MSG, primul pas in deterioarea creierului si aparitia bolilor precum anxietate, depresie, tulburari de persoanlitate, instabilitate de orice fel (inclusiv instabilitatea emotionala), scleroza multipla, Alzheimer, dementa, schizofrenie, scaderea puterii musculare, diabet, oboseala cronica, fibromialgie si foarte multe alte astfelde afectiuni specifice timpurilor noastre.

De aceea se cuvine ca un viitor articol sa vorbeasca despre aceasta sare toxica, care imbolnaveste intreg globul.

Cum ne refacem sistemul nervos

Un sistem nervos sanatos conduce la o viata plina de vitalitate si energie, trasaturi care se citesc in ochii oricarei persoane sanatoase, dar si in actiunile sale pline de bucurie, placere si o calmitate launtrica de nedescris.

Daca pana acum am fost sfatuiti de catre lumea medicala sa ne protejam, in principal, sistemul cardiovascular, se pare ca astazi, mai mult decat ieri, mai mult decat oricand altcandva, trebuie sa invatam cum sa acordam cea mai mare atentie sistemului nervos. Fiind cel mai sensibil sistem din corpul nostru, prin grja pe care i-o acordam, protejam si celelalte sisteme si organe, in primul rand inima si creierul.

Din ce in ce mai multi dintre noi, atunci cand “ne simtim rau” (orice ar inseamna asta), spunem ca: “e din cauza oboselii”, “e de la stres”, “e pe fond nervos”, “e de la psihic” (sau “de la mansarda”!) si tot asa. Toate aceste expresii inseamna, de fapt, acelasi lucru. Sistemul nervos sufera, iar asta duce la suferinta de organ.

Ce boli pot aparea din cauza nervilor slabiti?

Nervii slabiti ne afecteaza atat fizicul (boli fizice), cat si psihicul (tulburari psihice) si emotionalul (instabilitate emotionala). Pentru a enumera “doar cateva” dintre acestea, am spune: orice tip de reactie alergica, hipertensiune sau hipotensiune arteriala, scleroza multipla, ulcer gastroduodenal, gastrita, afectiuni ale “fierii”, anxietate, atac de panica, depresie, sindrom premenstrual, migrena, insomnie, colon iritabil, intestin permeabil, ADHD, calvitie (cadea parului), tulburari de personalitate, schizofrenie, dementa, Alzheimer, diabet, oboseala cronica, bulimie, anorexie. De fapt, este o lista nesfarsita!

In cele ce urmeaza vom enumera cativa pasi pe care orcine poate sa ii faca pentru a redobandi echilibrul primordial al corpului, alcatuit din echilibrul fizic, psihic si emotional. Prin acestea tehnici simple de vindecare ne putem salva nervii fragili de la continua degradare; invatam cum sa ii hranim corect pentru a deveni mai rezistenti; cum sa calmam un sistem nervos suprasolicitat; cum sa intarim conexiunile dintre neuroni sau legatura dintre sistemul nervos si organele din corpul nostru.

Desigur, aceste tehnici vorbesc numai despre ceea ce putem face din punct de vedere fizic pentru nervii nostri. Dar pentru ca reechilibrarea sa fie completa, aceasta informatie trebuie completata de rugaciune si meditatie, care trebuie sa vina din adancul sufletului fiecaruia.

1. Cel mai important, nimic procesat. Alimentele procesate contin substante straine (E-uri, conservanti, coloranti, indulcitori, etc) pe care organismul nu este pregatit “genetic” sa le recunoasca si nu stie exact ce anume sa faca cu ele. De aceea, pentru ca nu stie ca trebuie sa le elimine, pe multe dintre ele le depoziteaza in tesuturi. Altele raman in sange mai mult timp, si incep sa atace celule si organe sanatoase, unele dintre acestea fiind fibrele nervoase.

Fiecare aliment de pe masa noastra trebuie sa fie in stare naturala. Le vom cumpara in cea mai simpla forma - cea fara eticheta!, si le vom gati intr-un mod cat mai putin daunator pentru integritatea celulara a alimentului (fierbere, coacere, deshidratare, blenduire).

    2. Evitam stimulentele (alcool, cafea, condimente picante, bauturile energizante, zaharul). Acestea stimuleaza nervii si ii fac sa lucreze in exces, prin hiperfunctionalitate. Si stimuland nervii, stimuleaza si anumite organe: inima (puls accelerat “de la cafea”), intestin (scaune apoase “de la condimente picante”), stomac (durere de stomac “de la  alcool”).

3. Evitam alimentele la care avem intoleranta. Fara sa stim, putem avea intoleranta la unele alimente (lapte, oua, cereale, grasimi, dulciuri etc) pentru ca avem intoleranta, de fapt, la substantele din ele: lactoza, proteinele din oua si lapte, glutenul din grau, zaharul din dulciuri, chimicalele din procesate (monoglutamatul de sodiu, spre exemplu). Alimentele grase, spre exemplu, suprasolicita nervii pentru ca acestia trebuie sa stimuleze organele (in acest caz, vezica biliara) sa secrete  o cantitate mai mare de substanta ( “bila”).

4. Reconstruim mielina. Mielina este invelisul fibrelor nervoase care, atunci cand este distrus, “dezveleste” nervii. Mielina este distrusa de “atacatori” sau se subtiaza cand organismul nu o reconstruieste permanent.

Pentru a fabrica mielina, avem nevoie de niste precursori (materiale din care corpul sa o construiasca):
-     Vitamina K2 (mk4 si mk7) este cea mai importanta in producerea de mielina

-          Conenzima Q10. Organe de animele crescute natural, catina sau suplimente;

-          Componenti sulfurosi din varza, usturoi si ceapa;

-          Omega 3 din peste gras, ulei de ficat de cod, seminte de in, ulei de canepa;

-          Minerale si vitamine intr-o forma biodisponibila. Suplimentele care nu sunt chelate (adica legate de aminoacizi) nu se absorb decat foarte putin, sub 3% si sunt scumpe. In schimb, din argila se absorb tot atatea si este mult mai accesibila ca pret.  La fe de eficiente sunt plantele (tincturi, ceaiuri, decocturi, pulbere); minerale coloidale; uleiul de magneziu masat pe piele. Vitaminele cele mai importante pentru refacerea fibrelor nervoase B-urile si cele solubile in grasimi (A, D , E si K), dar si vitamina C; flavonoizii din fructe si legume; multe salate si frunze verzi; fructele cat mai colorate.

5. Consumam alimente bogate in B-uri si in magneziu. Aceasta este, de fapt, hrana propriu-zisa a sistemului nervos. Banane, frunze verzi, alge de mare (spirulina, chlorella), cereale (hrisca, mei, orez integral), nuci si seminte de orice fel, bine hidratate inainte.

6. Refacem flora bacteriana din intestin si colon, pentru o buna absorbtie a nutrientilor din alimentatie. Pentru aceasta eliminam glutenul (orice faina sau produs care contine faina de grau sau alte cereale cu spic), alimentele la care avem intoleranta (lapte, oua, picanterii, dulciuri etc),  stimulentele (pentru a calma intestinul si a sustine refacerea locala).

7. Mentinem pentru 3 luni o dieta anti-candida. Candida este o ciuperca ce se poate dezvolta in intestin atunci cand flora intestinala este distrusa (in urma consumului de antibiotice, de exemplu, sau in suferinte precum intestin permeabil, colon iritabil, toxiinfectie alimentara). Toxinele pe care aceasta ciuperca le elimina prin respiratie si excretie (ca orice alta celula), ataca fibrele nervoase. Candida se hraneste cu zahar.  Privand-o de zahar, o putem omora. Eliminam complet zaharul pentru 3 luni si reducem consumul de fructe si carbohidrati simpli. Astfel ne putem reface nervii.

8.  Zaharul intoxica celulele sistemului nervos si “mananca” cerebelul, prin rezistenta la insulina si acumularea de glucoza in sange pe care o induce.

9. Evitam suprasolicitarea de orice fel: fizica, mentala, psihica, emotionala. Aceasta pune o incarcatura pe sistemul nervos, il tin ''ocupat'' si nu se poate reface.

10. Eliminarea virusilor si bacteriilor din corp. Pe de o parte, acesti “invadatori”” produc niste toxine care distrug mielina, iar pe d alta parte tin ocupat (incarcat) sistemul nervos cu activarea sistemului imunitar si a altor sisteme care sunt in masura sa remedieze ''problemele'' provocate de existenta intrusilor.

11. Vitamina B3 (niacina) impreuna cu B complex stimuleaza refacerea nervoasa. Aceasta vitamina se gaseste, in principal, in carnea animalelor: peste, ficat (in special, ficatul de oaie),  pui si curcan, porc (muschiulet), vita (coaste).

Vegetarienii o pot obtine din alunele de padure, mazare, Avocado, seminte de floarea, soarelui si ciuperci.

Cei cu deficiente majore de niacina (tendinte schizofrenice, dementa, tulburari psihice) obligatoriu trebuie sa suplimenteze, pentru ca este imposibil sa obti 1000mg de B3 din alimente in conditiile actualei tehnologii agricole.

12.  Restrictia calorica si postul cu cruditati si salate, adica mese foarte bogate in nutrienti per muscatura. O digestie rapida inseamna un sistem nervos mai liber sa conduca procesele de vindecare, mai mult timp din cele 24 de ore. Un om care serveste 3 mese pe zi si 4 gustari isi poate tine ocupat sistemul nervos cu conducerea digestiei chiar si un timp de 12 ore!

13. Colesterolul si grasimile naturale.  Seminte, nuci, oua, organe de animale, unt, untura. Atata timp cat nu sunt procesate sunt perfecte. Acestea sunt de fapt materialele de constructie pe care corpul le foloseste imediat ce inflamatia inceteaza. Mai multe despre ele in acest articol.

Zincul, mineralul afrodisiac

Acest articol este  dedicat barbatilor, dar se recomanda a fi citit si de catre femei (pentru barbatii lor, binenteles!). Este vorba despre un mineral a carei deficienta ii afecteaza in mod “vizibil”(prin caderea parului) sau ..mai putin vizibil (dupa cum urmeaza!).

La fel cum femeile – predispuse fiind sa dezvolte de-a lungul vietii osteoporoza - sunt interesate, in principal, de calciu,  barbatii – predispusi la tulburari de erectie odata cu inaintarea in varsta -  ar trebui sa fie interesati, in principal, de zinc. Daca femeile, mai docile, isi fac temele din timp si umplu masa de lactate, barbatii, mai comozi din fire, se multumesc cu gandul ca “macar cunosc informatia” si,daca vreodata va fi nevoie, poate ca o vor lua in considerare. Pana atunci.. ce tot atata nutritie!

Daca unii barbati sed “cuminti” in fotoliu, bucurandu-se de “ideea” ca ”inca functioneaza”, atunci ceilalti (stiu ei care!) ar trebui sa treaca la “dieta cu zinc” de pe acum, fiindca rezervele se epuizeaza rapid, cu fiecare ejaculare.

Zincul este mineralul cheie pentru sanatatea sexuala a barbatilor, deficienta conducand la impotenta. Zincul stimuleaza libidoul, mentine functionarea normala a sistemului reproductiv masculin si cresc numarul spermatozoizilor.

Salvarea “activitatii” organului care aduce atat de multe impliniri pe toate planurile (!), depinde de cateva alimente pe care aleg sa le consume - sau sa nu le consume - barbatii!

iata care sunt cele mai bogate alimente in zinc:

1. Stridiile reprezinta cea mai bogata sursa de zinc din cate exista. Nici un alt aliment nu contine mai mult zinc pe suta de grame decat stridiile. Singurul inconvenient ar fi pretul ridicat si faptul ca nu pot fi consumate foarte des pentru ca “pica greu la stomac”.  Dar sunt atat de bogate in zinc, incat o portie, servita din cand in cand, poate face miracole.

2. Germenii de grau. Personal, nu cred ca exista prea multi adepti ai acestor “boabe” care, sub  forma “incoltita”, par atat de exotice, desi sunt cat se poate de autohtone! Cu toate acestea, in germenii de grau, zincul este prezent intr-o forma usor asimilabila de catre organism. Nu degeaba se spune ca “o cura cu germeni de grau are efect de reintinerire”!

3. Semintele de dovleac. Nici acestea nu par foarte “la moda” in randul barbatilor. In general, ne-am

format o anumita parere despre seminte: acestea trebuie sa fie obligatoriu in coaja neagra, prajite si servite la meciurile de fotbal, impreuna cu prietenii si un pahar de bere. Din pacate, seminte de floarea soarelui sunt departe de a avea calitati afrodisiace si sunt folosite mai degraba in "dificultatile de socializare"! Insa, pentru a beneficia de zincul din semintele de dovleac, acestea trebuie sa fie crude, curatate de coaja (miezi), hidratate (tinute in apa cu cel putin 3 ore inainte de folosire), apoi blenduite (sau rasnite) si apoi consumate sub forma de pateu.

 4. Cacaoa si ciocolata neagra. Daca pana acum femeile se “dadeau in vant” dupa ciocolata te, acum aveti ocazia, barbati, sa revolutionati istoria! Se pare ca ciocolata neagra “topeste” femeile cand este consumata de.. barbatii! Lucru psibil si cu un mic ajutor din partea zincului, dar care nu este considerat o trisare!

Atentie! Calciul inhiba absorbtia zincului. Nu consumati lactate sau alte alimente bogate in calciu atunci cand vreti sa absorbiti “tot” zincul din alimente!
Zincul mai este folosit si ca o modalitate de etansare a intestinelor prevenind permeabilitatea crescuta a intestinelor. Se crede ca zincul este critic pentru ansamblul jonctiunilor stranse ( Legatura intre celulele care se gasesc in intestine ) Bariera intestinala este formata de ansamblul acestor jonctiuni si enterocitele propriu-zise. Permeabilitatea crescuta este cauzata de proteinele (cimentul) care formeaza acele jonctiuni si care permit sa intre in sange peptide(mai multi aminoacizi legati) nedigerate integral.

Cum poti sa iti cresti imunitatea de 5 ori cu doar 6,5RON

VIGANTOL  se numeste si se gaseste in orice farmacie. Doza face diferenta. In infectii si viroze se incepe cu o doza de atac de un sfert de sticluta (50.000IU) in primele trei zile pentu o persoana de 75 de kilograme. . Deci 150.000IU in total. Apoi cate un sfert de sticluta pe saptamana pentru inca doua luni.. Se va verifica nivelul de 25 hidroxi d3 din sange pentru cei cu boli degenerative (cancer, scleroza multipla, lupus, psoriazis) pentru a se mentine un nivel intre 70 si 90 ng/mll. Daca este peste 80 ng/mll se poate opri administrarea. Peste 150ng/mll poate sa provoace hipercalcemie daca nu aveti vitamina K2 in corp dar este practic imposibil de atins aceste valori indiferent de doza.

Tot mai multi experti incep sa recunoasca efectul fenomenal pe care il au vitaminele in sanatate. Vitamina D este mult mai puternica decat orice alt vaccin pe care l-ati putea achizitiona. Cercetatorii germani au descoperit ca aceasta vitamina poate sa creasca imunitatea de pana la 5 ori in timp ce stimuleaza puternic productia de substante antimicrobiale (globule albe)

Vitamina D este un hormon-NU o vitamina

Industriile farmaceutice incearca sa faca cate un vaccin pentru fiecare ''boala'' si nu sunt curiosi de prevenirea acestora. Nu exista nici o boala cauzata de faptul ca nu am facut vre-un vaccin, insa cu siguranta foarte multe boli au ca principala cauza deficienta de Vitamina D, pornind de la cancer si terminand cu depresia.

Te va surprinde sa aflii cate beneficii are aceasta vitamina pentru sanatate, mai ales daca pana acuma ai crezut ca este doar un nutrient pentru oase. Majoritatea cred ca este vorba de o vitamina, dar in realitate, forma activa a acestei vitamine este un hormon foarte puternic in corpul nostru. Regularizeaza mai multe gene si functii decat orice alt hormon descoperit pana acum. Fara acest hormon se poate murii, si intr-adevar multi mor, pentru ca imunitatea este foarte slaba iar infectile repetate slabesc atat de mult organismul incat, la un moment dat acesta nu mai poate face fata unor agenti patogeni mai virulenti. O pneumonie puternica , o infectie postoperatorie sau o gripa ''exotica'' poate provoca decesul.

 Sistemul imunitar are nevoie de Vitamina D pentru a functiona eficient, nu de vaccinuri.

Are un rol remarcabil in sanatate, influentand aproape 3000 din cele 25000 de gene, si are o influenta directa in raspunsul imun deoarece fiecare globula alba este "activata" de acest hormon inainte de a distruge orice invadator, virus sau bacterie. Un rol mult mai puternic decat orice alta substanta sintetica (vaccin). Vitamina D poate fi descrisa ca ''nutrientul miracol'' pentru imunitate pentru ca stimuleaza corpul sa faca mai mult de 200 de feluri diferite de globule albe antimicrobiene. Acestea fiind  indispensabile in lupta corpului cu tot felul de infectii.

IMPORTANT!!!!   Vitamina K2 se gaseste in varza murata, lapte prins, frunze de patrunjel. E foarte importanta suplimentarea cu vitamina K2 la administrarea de doze mari de vitamina D3. Asta daca cura este mai lunga de 2 saptamani.  Iar administrarea calciului din suplimente este interzisa in perioada aceasta. Oricum calciul din suplimente fara K2 si cantitati mai mici de D3 nu se poate asimila si absorbi in os. El este depus sub forma de ciocuri la capatul articulatiilor sau pe oase.

Zaharul duce la dementa

       

Nu mai este un secret. S-a demonstrat stiintific ca zaharul este la fel de periculos ca si cocaina.

Astazi, din ce in ce mai multe studii atesta faptul ca zaharul distruge creierul. Aceasta informatie nu mai poate fi combatuta de catre cei cu interese mari. Exista oameni de stiinta care se autointituleaza “anti-zahar” (antisugar) si care, poate cu pretul vietii, au ales sa isi dedice intreaga viata cercetarii efectelor zaharului asupra corpului si mintii umane.

Se pare ca nivelul ridicat de zahar in sange este asociat cu un risc crescut de dementa, chiar in randul celor “clinic sanatosi” ce nu au fost diagnosticati, in prealabil, cu diabet. Prin urmare, nu trebuie sa asteptam ca nivelul glucozei din sange sa atinga praguri “ de boala” pentru a lua masuri. O glicemie cuprinsa intre 100-120 mg/dl (prediabet) ne expune unor riscuri imense, chiar daca aceste valori par inofensive iar doctorii nici nu le iau in seama.

Aceasta informatie a fost precizata in urma unui studiu inceput in 1994 si finalizat 19 ani mai tarziu, in 2013 (“Adult changesin Thought”/ ACT), o colaborare intre Group Health si Universitatea Washington. Studiul s-a intins pe mai multi ani, timp in care cei 2000 de participantii (barbati si femei, selectati “random”) vizitau clinica de cercetare la fiecare 2 ani, pentru examinare fizica si cognitiva.

Lucrurile se complica daca avem o alimentatie bogata in zahar rafinat si suntem sedentari:

“Corpul transforma mancarea in glucoza, deci nivelul de glucoza din sange depinde nu numai de ceea ce mancam, dar si de cat de eficient lucreaza corpul nostru”, precizeaza cercetatorul Paul Crane, unul dintre cei care sustin legatura dintre consumul de zahar si dementa.

In acest sens, Paul Crane sustine mersul pe jos cativa kilometrii zilnic. Aceasta este cea mai buna activitate fizice ce poate reduce riscul de dementa si Alzheimer, pentru ca intensifica metabolismul individual in ritm lent,  fara a suprasolicita alte functii in corp.

De ce este zaharul atat de daunator pentru creier?

1. Zaharul formeaza radicali liber in membrana creierului si impiedica abilitatea de comunicare a celulelor nervoase. Ca urmare, memoria slabeste, capacitatea de invatare scade, procesam din ce in ce mai greu informatiile si ne stapanim slab emotiile, ceea ce duce la schimbari dese de dispozitie.

2. Zaharul scade productia unei substante chimice din creier (BDNF) fara de care creierul nu poate invata lucruri noi si nu poate stoca amintiri. Se pare ca cei care au probleme in metabolismul glucozei – diabeticii si prediabeticii – au un nivel scazut al BDNF in creier. La fel, cu cat BDNF descreste, cu atat se agraveaza metabolismul glucozei, ceea ce creste rezistenta la insulina. Nivelul scazut de BDNF in creier este asociat cu afectiuni precum Alzheimer, depresie si dementa.

3. Cercetarile au demonstrat ca un consum zilnic de zahar afecteaza neurotransmitatorii de satietate din creier. Odata ce mecanismul s-a defectat, “alarma rosie” nu mai functioneaza si deodata “intra” si mai multa mancare! Nu mai simtim cand “pofta s-a incheiat” si nu mai suntem in stare sa realizam ca suntem deja prea plini. Acest lucru este intocmai dorit de producatorii si comerciantii de dulciuri carora, sa fim seriosi!, nici ca le pasa de sanatatea noastra.

Acesta este unul dintre mecanismele subtile prin care zaharul ne face dependenti de el.

 Cum ne protejam de bolile psihice?

1. Renuntam total definitiv la zahar.

2. Adaugam in alimentatie mai multe grasimi Omega 3, care protejeaza creierul si celulele nervoase, in timp ce reducem grasimile trans si cele saturate.

Grasimi trans si saturate care trebuie evitate 100%: margarina, prajelile de orice fel, grasimea animala, produsele de patiserie, sosurile din comert, popcornul (in special cel semipreparat, care se gateste la microunde), dulciurile de orice fel (inghetata, prajituri, biscuiti, covrigi), produsele fast-food (sadvisuri, shaorma, kebab, pizza), crantanelele, lactatele cum sunt laptele, branza topita si cea grasa.

Grasimi saturate care pot fi consumate cu moderatie: unt, oua, carne slaba sau muschi, fructe de mare, nuci, lactatele de tipul iaurt, chefir si branza slaba (doar daca nu exista intoleranta la lactoza).

Grasimile nesaturate (polinesaturate si mononesaturate) trebuie sa reprezinte baza alimentatiei: uleiurile de plante si seminte (uleiul de canepa, uleiul de in, masline, nuci, mac, migdale etc), uleiul de peste, pestele, Avocado, nuci si seminte hidratate sau incoltite.

3. In loc de zahar, consumam fructe bogate in antioxidanti, pentru a minimaliza “stricaciunile” produse de zahar la nivelul membranei creierului. Cele mai sanatoase fructe sunt fructele de padure, urmeaza merele (si oricare alt fruct autohton), citricele (bogate in antioxidantul vitamina C), fructele uscate (curmale, merisor, afine, prune, smochine etc), strugurii “de tara” (nu cei imensi, din supermarketuri) si ciresele.

Zaharul, un drog in sangele fiecaruia dintre noi

Suntem “educati” ca zaharul e bun, si incurajati sa il consumam inca de mici. Cum asa?

Sa ne reamintim!

Suntem rasplatiti cu “ceva bun” ori de cate ori suntem cuminti.

Abia ne asteptam musafirii, pentru ca stim ca ei ne aduc.. ciocolata!

Daca am mancat tot din farfurie, primim ..desert!

De ziua de nastere, fiecare are.. tort!

Devenim adulti si o “bomboana in buzunar” nu strica niciodata. Cine stie.. daca ne scade glicemia?!

Daca pastram traditiile, duminica in familie facem o prajitura, iar de sarbatori gatim cozonaci. "Nu am simti Craciunul sau Pastele fara un cozonac pe masa", gandim.

Acum imaginati-va ca, dupa o viata traita astfel, vine cineva si ne spune: “Zaharul e un drog. Nu trebuie consumat niciodata. Oamenii nu sunt facuti sa consume zahar.” “Serios?! Ia auzi, Ioane. Nu stiu astia ce sa ma inventeze, domn’e. Acum zaharu-i de vina?!”

In general, atunci cand “ni se pune pata” pe un lucru, tindem sa ii vedem doar latura pozitiva. La fel si in cazul zaharului. Sa renunti definitiv la zaharul rafinat si la toate delicioasele produse care il contin... Ce nebunie! Am trait s-o aud si p-asta! Cine si de ce ar face un asemenea gest nebunesc?

Nu realizam ca zaharul este un drog decat atunci cand incercam sa “ne lasam” de el.

Altfel nu am crede ca ceva atat de bun la gust, extras din plante si dedicat, in primul rand, copiilor, ne-ar

putea imbolnavi de dementa, facandu-ne astfel destul de rapid dependenti de ceilalti.

Un studiu realizat pe soareci si prezentat in documentarul “The secrets of sugar” (“Secretul pe care il ascunde zaharul”) o productie a televiziunii canadiene CBC, demonstreaza clar ca cum zaharul ataca creierul si produce imbolnavirea neuronilor. Fortati sa inoate intr-un bazin, soarecii sanatosi sunt agili, se concentreaza bine si gasesc rapid punctul de salvare. In schimb, soarecii hraniti cu o alimentatie bogata in zahar, similara celei pe care o consumam noi zi de zi, sunt greoi in miscare, debusolati, nu se pot concentra, toate acestea ingreunand gasirea punctului de salvare.

Marturie, Ana T.

         “ Personal, la cateva minute dupa ce consum zahar, simt o stare de agitatie nervoasa in tot corpul, o

senzatie de presiune undeva in crestetul capului si, de multe ori, ma dor globii oculari. Daca trebuie sa iau o anumita decizie imediat dupa ce am mancat zahar, mai mult ca sigur acea decizie e una gresita, pentru ca gandesc prost si nu ma pot concentra, nu pot analiza solutiile, si nici nu pot simti nimic concret la nivel emotional. Daca consum zahar cateva zile la rand, ca de exemplu in perioada sarbatorilor, atunci lucrurile se cam complica, si apar mult mai multe simptome decat cele “de moment”; si anume, am o lipsa constanta de energie de parca orice lucru ar fi prea obositor pentru mine, ma adaptez cu greu la stres si orice mica problema capata dimensiuni uriase, am stari de anxietate si depresie, ma zvarcolesc mult in pat inainte sa adorm, am o senzatie de slabiciune in muschi, lene si gasesc dificila orice actiune. Practic, ma simt ca o batrana de 80 de ani. De multe ori am mers la medic pentru starile astea, si mereu mi se spunea ca e o "cadere de calciu" sau o scadere a nivelului de calciu din sange. Surprinzator, aceste stari dispar ca prin farmec cand renunt la zahar. Deci nu este numai o ..scadere a nivelului de calciu, ci o crestere a celui de glucoza! Oricine din anturajul meu poate confirma transformarile pe care eu le simt in corpul si mintea mea.“

                                                                                                                                    Ana T.

Daca in acest caz nu este deja vorba de diabet sau prediabet, cu siguranta e cazul unei rezistente la insulina, de care nici un consumator de zahar nu este ferit in decursul vietii. Aceasta poate ataca diferite organe: muschi (diabet), ficat (ficat gras), vase de sange (arterioscleroza si bolide inima), creier (dementa, schizofrenie), orice organ (cancer). Tumorile canceroase au receptori de insulina, pentru ca folosesc glucoza ca si “carburant” ca sa se dezvolte.

Zaharul este un drog, la fel ca nicotina si alcoolul. Pentru fostii alcoolici sau fumatori este de ajuns un singur pahar de alcool sau o singura tigara pentru a cadea din nou “in pacat”. La fel, pentru cei dependenti de zahar. Daca te-ai lasat, e bine sa fie pentru totdeauna. Ideea este ca, atunci cand ajungem intr-un punct in care ne simtim bine, sanatosi, uitam de suferinte si incepem sa ne permitem “mici placeri dulci”. Dar cum placerea in sine creeaza dependenta, o mica placere va lua in greutate si se va “rotunji” devenind din ce in ce mai gabaritica, pana cand ne va domina.

Cum renuntam la zahar?

Se spune ca, pentru a renunta la o placere mare, trebuie sa o inlocuim cu o placere si mai mare sau sa o asociem cu cel mai mare rau care ni s-ar putea intampla. Dar despre aceasta, mai multe in curand!