Ponturi Sigure Pentru Pariuri Sportive


Se afișează postările cu eticheta diabet de tip 2. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta diabet de tip 2. Afișați toate postările

joi, 16 ianuarie 2014

Algele de mare, sanatate din "adancuri"

Pana nu demult, cunostintele mele referitoare la algele de mare se invarteau in jurul spirulinei. Intr-un timp, aceasta era cel mai la moda tratament care te punea pe picioare dupa orice astenie de primavara. Mai apoi, au aparut pe piata restaurantele chinezesti, unde gaseai tot felul de preparate din plante si verdeturi marine ceea ce reprezenta o noutate gastronomica pentru noi, romanii. Se zvonea ca datorita alimentatiei, bogate in orez, peste si alge de mare, asiaticii au viata lunga si o sanatate care le permite sa munceasca “roboteste”. 

Astazi, secretul sanatatii asiaticilor nu mai este doar un zvon, ci o certitudine pe care medicina o explica astfel: chinezii, de exemplu, consuma orez (in loc de paine), mult mai sanatos pentru ca nu contine gluten si nu produce in corp alergii sau intolerante; consuma mult peste gras si, prin urmare, nu duc lipsa de Omega 3 pentru sistem nervos si creier, iar sanatatea digestiei, sistemului endocrin si a inimii si-o mentin cu mineralele din alge de mare.

Exista mai multe tipuri de alge (verzi, maro si rosii) dar toate au cam aceleasi proprietati terapeutice, cu mici diferente. Iata care sunt acestea..

1. Algele de mare intretin sanatatea inimii. Acestea contin o cantitate importanta de potasiu intr-o forma usor asimilabila. Majoritatea medicamentelor recomandate pentru afectiuni cardiace (insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, ateroscleroza, arterioscleroza, tulburari de ritm cardiac etc. ) contin acest mineral.

2. Datorita magneziului pe care il contin, algele de mare previn aparitia diabetului. Studiile au demonstrat ca persoanele cu deficienta de magneziu sunt mai predispuse la diabet de tip 2 sau prediabet. Magneziul intervine in procesul de digestie al carbohidratilor si influenteaza secretia de insulina, regland nivelurile glicemiei. O cantitate de 100 g de alge de mare contine in jur de 140 mg de magneziu intr-o forma usor asimilabila, necesarul zilnic fiind de 400 mg.

3. Algele de mare regleaza functia tiroidei, restabilind echilibrul sistemului hormonal. Solul in care ne crestem plantele a devenit din ce in ce mai sarac in minerale, iodul fiind aproape inexistent astfel ca din ce in ce mai multa lume sufera de tulburari hormonale. Tiroida este cea mai mare iubitoare de iod. Aceasta “mananca”, de una singura, si depoziteaza in “camara” aproximativ 70-80% din iodul  care se gaseste in corp. Din restul de 20%  “se servesc” ovarele, muschii si sangele.
Atentie! Daca 1 g de sare iodata ofera 51% din DZR de iod “adaugat” (nu este biodisponibil), 7 g de pudra de alge de mare ofera  3000% din DZR de iod. Desi supradoza de iod din alge de mare este greu de atins deoarece organismul sanatos isi regleaza singur absorbtia, cel mai bine ar fi sa consumam impreuna cu algele de mare si alimente bogate in seleniu.

4. Anumite specii de alge (Nori, de exemplu) contin vitamina B12, o vitamina care de obicei nu se gaseste in plante, ci numai in produse animale. Din aceasta cauza, vegetarienii si veganii  sunt deficienti. Se pare ca vitamina B12 se dezvolta in algele Nori ca urmare a simbiozei care exista intre acestea si o anumita bacterie care le prefera. Insa unele studii sustin faptul ca vitamina B12 provine, de fapt, de la anumite curstacee micute care sunt “prinse” intre alge si presate odata cu ele atunci cand sunt colectate, ceea ce ar inseamna ca nu sunt tocmai ideale pentru vegani!

5. Algele de mare intaresc sistemul imunitar. De mici am fost obisnuiti ca, pentru a scapa mai repede de raceala, sa consumam supa de pui. Cu noile cunostinte de astazi, putem aduce cateva imbunatatiri! Pe langa supa de pui mai adaugam in dieta o portie de supa de alge marine. Acest “uneltire” ne scapa mai repede de orice infectie din corp, deoarece algele sunt foarte bogate in zinc, clorofila si antioxidanti. Se pare ca algele maro sunt cele mai eficiente intulburari ale sistemului imunitar, fiind sunt cele mai bogate in agenti antivirali.

6. Consumul de alge de mare este ideal celor cu probleme de coagulare a sangelui, datorita continutului mare de vitamina K. Aceasta vitamina este utila in sangerari rapide, menstruatii abundente, metroragii, rani care sangereaza timp indelungat.
Algele de mare pot fi consumate atat ca supliment alimentar, sub forma de pulbere sau comprimate, cat si ca aliment. Suplimentele de alge sunt mai scumpe decat algele ca atare. Insa, ca aliment, algele nu sunt foarte usor de preparat, iar multa lume nu le tolereaza gustul, si cu atat mai putin mirosul de dinaintea prepararii!

O reteta simpla cu alge de mare ar fi supa de alge, preparata astfel:
1) se pun la inmuiat 50 de grame de alge de mare, timp de 20 de minute;
2) in acest timp, se fierb cateva legume (cartofi, morcov, telina, pastarnac sau orice alte vegetale);
3) se piseaza 1 lingurita de usturoi;
4) se spala algele in mai multe ape (pentru a iesi cat mai bine sarea din ele);
5) se strecoara apa in care au fiert legumele, si in aceasta apa se pun la fiert algele hidratate si spalate cu 1-2 linguri de ulei de masline sau ulei de in;
6) se lasa sa  dea de cateva ori in clocot, apoi se sareaza dupa gust, se adauga usturoiul si cateva seminte de susan.




luni, 30 decembrie 2013

Zaharul duce la dementa

       
Nu mai este un secret. S-a demonstrat stiintific ca zaharul este la fel de periculos ca si cocaina.

Astazi, din ce in ce mai multe studii atesta faptul ca zaharul distruge creierul. Aceasta informatie nu mai poate fi combatuta de catre cei cu interese mari. Exista oameni de stiinta care se autointituleaza “anti-zahar” (antisugar) si care, poate cu pretul vietii, au ales sa isi dedice intreaga viata cercetarii efectelor zaharului asupra corpului si mintii umane.

Se pare ca nivelul ridicat de zahar in sange este asociat cu un risc crescut de dementa, chiar in randul celor “clinic sanatosi” ce nu au fost diagnosticati, in prealabil, cu diabet. Prin urmare, nu trebuie sa asteptam ca nivelul glucozei din sange sa atinga praguri “ de boala” pentru a lua masuri. O glicemie cuprinsa intre 100-120 mg/dl (prediabet) ne expune unor riscuri imense, chiar daca aceste valori par inofensive iar doctorii nici nu le iau in seama.
Aceasta informatie a fost precizata in urma unui studiu inceput in 1994 si finalizat 19 ani mai tarziu, in 2013 (“Adult changesin Thought”/ ACT), o colaborare intre Group Health si Universitatea Washington. Studiul s-a intins pe mai multi ani, timp in care cei 2000 de participantii (barbati si femei, selectati “random”) vizitau clinica de cercetare la fiecare 2 ani, pentru examinare fizica si cognitiva.

Lucrurile se complica daca avem o alimentatie bogata in zahar rafinat si suntem sedentari:
“Corpul transforma mancarea in glucoza, deci nivelul de glucoza din sange depinde nu numai de ceea ce mancam, dar si de cat de eficient lucreaza corpul nostru”, precizeaza cercetatorul Paul Crane, unul dintre cei care sustin legatura dintre consumul de zahar si dementa.
In acest sens, Paul Crane sustine mersul pe jos cativa kilometrii zilnic. Aceasta este cea mai buna activitate fizice ce poate reduce riscul de dementa si Alzheimer, pentru ca intensifica metabolismul individual in ritm lent,  fara a suprasolicita alte functii in corp.



De ce este zaharul atat de daunator pentru creier?

1. Zaharul formeaza radicali liber in membrana creierului si impiedica abilitatea de comunicare a celulelor nervoase. Ca urmare, memoria slabeste, capacitatea de invatare scade, procesam din ce in ce mai greu informatiile si ne stapanim slab emotiile, ceea ce duce la schimbari dese de dispozitie.

2. Zaharul scade productia unei substante chimice din creier (BDNF) fara de care creierul nu poate invata lucruri noi si nu poate stoca amintiri. Se pare ca cei care au probleme in metabolismul glucozei – diabeticii si prediabeticii – au un nivel scazut al BDNF in creier. La fel, cu cat BDNF descreste, cu atat se agraveaza metabolismul glucozei, ceea ce creste rezistenta la insulina. Nivelul scazut de BDNF in creier este asociat cu afectiuni precum Alzheimer, depresie si dementa.

3. Cercetarile au demonstrat ca un consum zilnic de zahar afecteaza neurotransmitatorii de satietate din creier. Odata ce mecanismul s-a defectat, “alarma rosie” nu mai functioneaza si deodata “intra” si mai multa mancare! Nu mai simtim cand “pofta s-a incheiat” si nu mai suntem in stare sa realizam ca suntem deja prea plini. Acest lucru este intocmai dorit de producatorii si comerciantii de dulciuri carora, sa fim seriosi!, nici ca le pasa de sanatatea noastra.
Acesta este unul dintre mecanismele subtile prin care zaharul ne face dependenti de el.

 Cum ne protejam de bolile psihice?

1. Renuntam total definitiv la zahar.

2. Adaugam in alimentatie mai multe grasimi Omega 3, care protejeaza creierul si celulele nervoase, in timp ce reducem grasimile trans si cele saturate.


Grasimi trans si saturate care trebuie evitate 100%: margarina, prajelile de orice fel, grasimea animala, produsele de patiserie, sosurile din comert, popcornul (in special cel semipreparat, care se gateste la microunde), dulciurile de orice fel (inghetata, prajituri, biscuiti, covrigi), produsele fast-food (sadvisuri, shaorma, kebab, pizza), crantanelele, lactatele cum sunt laptele, branza topita si cea grasa.


Grasimi saturate care pot fi consumate cu moderatie: unt, oua, carne slaba sau muschi, fructe de mare, nuci, lactatele de tipul iaurt, chefir si branza slaba (doar daca nu exista intoleranta la lactoza).

Grasimile nesaturate (polinesaturate si mononesaturate) trebuie sa reprezinte baza alimentatiei: uleiurile de plante si seminte (uleiul de canepa, uleiul de in, masline, nuci, mac, migdale etc), uleiul de peste, pestele, Avocado, nuci si seminte hidratate sau incoltite.

3. In loc de zahar, consumam fructe bogate in antioxidanti, pentru a minimaliza “stricaciunile” produse de zahar la nivelul membranei creierului. Cele mai sanatoase fructe sunt fructele de padure, urmeaza merele (si oricare alt fruct autohton), citricele (bogate in antioxidantul vitamina C), fructele uscate (curmale, merisor, afine, prune, smochine etc), strugurii “de tara” (nu cei imensi, din supermarketuri) si ciresele.