Monoglutamatul de sodiu ne distruge creierul

Rafturile din supermarketuri - adevărate cimitire pline cu cutii, borcane, pungi, conserve in care "zace" , îngropată  în aştepare, hrana noastra de toate zilele. Nici nu respiră, nici nu răsuflă, nici nu mişcă.

Am să încep acest articol cu o atenţionare: “Cel mai bun lucru pe care îl poti face pentru creierul tău este să nu mai consumi MSG”. 

Toţi am auzit de droguri. Ştiaţi că cele mai multe dintre ele au la bază plantele? Spre exemplu, cocaina este un drog extras din arborele de coca, un arbust original din America de Sud. LSD (sau “inspiraţia artiştilor”!) este un drog “recreaţional” extras dintr-o ciupercă ce creşte pe boabele de orez. Opiumul, morfina şi heroina se obţin din “lacrimile” unei plante de grădină foarte atrăgătoare, o specie de

mac (Papaver Somniferum), “personalitatea” fiecărui drog fiind creată prin mici intervenţii aduse “în laborator”! Din aceeaşi plantă rezultă şi codeina, un medicament  care se găseţte în farmacii, prescris pentru afecţiuni pulmonare ca astm bronşic, insuficienţă respiratorie sau emfizem pulmonar. Să nu uităm de Marijuana, care nu este extrasă din nicio plantă ci, surprinzător, este însăşi planta, iniţial folosită ca medicament până când a fost interzisă. Mai are rost să spunem că alcoolul este produs în mod natural prin fermentarea sau distilarea unor plante? Sau că nicotina este substanţa activă dintr-o plantă – pe numele său tutun, tabac sau Nicotina Tabacum – care face parte din familia roşiilor, cartofului şi mătrăgunii?

Dar să nu vă impacientaţi (încă!), acest articol nu este despre droguri! Adică.. nu este despre drogurile mai sus menţionate pe care le ştim şi de care ne putem feri. Ci despre un “altfel de drog”, ascuns în majoritatea alimentelor procesate care se vând pe rafturi în magazine sau sunt servite în restaurante.

Este vorba despre un aditiv alimentar - pe numele său MSG sau monoglutamatul de sodiu – adăugat în alimente pentru a le potenţa gustul sau a da un gust exstraordinar chiar şi celor fără niciun gust. MSG este “un fel de drog” (de fapt, un drog!) extras dintr-o sursă naturală - ca şi celelalte droguri despre care am vorbit -,  mai exact din glutamatul din algele de mare.  

Şi dacă este un drog,  atunci de ce producătorii adaugă MSG în mâncare? La fel cum adaugă, în procesul de fabricaţie, acid citric, sirop de porumb, clorură de sodiu sau extras de chinină pentru a da gust acru, dulce, sărat şi respectiv amar unor alimente, adaugă şi “sare chinezească” sau monoglutamat de sodiu (MSG) pentru a da gust umami (cel de-al cincilea gust al nostru, cel mai bun gust, mai bun chiar decât gustul dulce) oricărui aliment “fără gust” sau a-l face pe cel deja bun la gust, şi mai bun.

Acest drog - denumit şi “sare chinezească” – este ingredientul secret din mâncarea chineazească. În prezent, se găseşte în mii de alimente procesate care ajung pe masa noastră: mezeluri de toate felurile, afumături, supă la plic, cipsuri, mancarea de tip fast-food, peste afumat, conserve de orice fel, vegeta şi foarte multe altele. Monoglutamatul de sodiu este o neurotoxină (excitotoxină) care stimulează şi contractă atât de tare celulele nervoase din creier – mai exact, din hipotalamus -,  încât la un moment dat acestea cedează.

Ce este hipotalamusul? Hipotalamusul este acea porţiune din creier care face legătura dintre sistemul nervos şi cel hormonal şi controlează temperatura corpului, activitatea glandelor endocrine, senzaţia de foame şi saţietate, senzaţia de sete, manifestările vegetative instinctuale de frică şi furie, reglează ritmul veghe-somn şi influenţează metabolismul.

        Ce sunt excitotoxinele? Sunt nişte substanţe chimice care stimulează excesiv celulele nervoase până când acestea se "scurt-circuiteaza" si “iau foc”. Dacă acest “foc neuronal” nu este stins, ci, din contră, este întreţinut de alte şi alte excitotoxine, atunci celulele “se ard” şi mor, ceea ce cauzează o permanentă deteriorare a sistemului nervos şi a creierului.

Într-un studiu pe puii de şoareci niciun semn de deteriorare mentală nu a fost vizibil imediat după ce li s-a introdus MSG în hrană, ci mai târziu, în perioada “adolescenţei”, când aceştia au început să nu mai dea randament în îndeplinirea “misiunilor” la care erau supuşi, iar peste un timp şi mai mare, s-au prostit “cu totul”! Şi dacă credeţi că acest studiu pe şoareci nu are niciun impact asupra noastră, vă spunem că

oamenii sunt de 5 ori mai sensibili la MSG decât şoarecii. Dacă până acum nu existau foarte multe studii despre impactul monoglutamatului de sodiu, astăzi cercetările recente dezvăluie că MSG este răspunzător pentru multe alte probleme de sănătate, şi nu doar pentru deteriorarea creierului, care rămâne însă încontinuare cea mai mare ameninţare.

Anumite organe din corp au receptori de glutamat, spre exemplu inima, iar o doza mare de MSG poate cauza tulburări de ritm sau chiar fibrilaţii arteriale. Din păcate, cei mai mulţi medici cardiologi nu fac legătura dintre MSG şi tulburările cardiace, astfel că pacientul primeşte doar tratament medicamentos iar originea afecţiunii rămâne nedepistată.

Consumul de MSG este în strânsă legătură cu depunerea grăsimii în jurul taliei – care trădează, de fapt, depunerea grăsimii în organele interne -, grăsime considerată “cea mai periculoasă”, fiind asociată cu arterioscleroza şi infarctul. Atenţie! O mare problemă cu MSG este aceea că se acumulează şi rămâne în sânge pentru perioade lungi de timp, ceea ce nu dă celulei nervoase posibilitatea de refacere.

Mamele şi copiii

Femeile însărcinate sau cele care îşi doresc să fie mămici pe viitor, trebuie să ia în considerare şi să reţină că aceste neurotoxine străbat bariera placentei şi ajung la făt, unde pot produce vătămări ireversibile ale creierului ţi sistemului nervos. După naştere, copilul poate suferi de afecţiuni precum autism,

agitaţie, nervozitate, ADHD, retard mintal, afecţiuni neruologice şi se poate deveni un copil anxios sau depresiv, izolat, cu tulburări de comportament şi adicţii de orice fel, dificultăţi de învăţare. Acest copil

este viitorul adult cu scleroză multiplă, Alzheimer, Parkinson, atac cerebral, depresie, migrene severe, dificultăţi de adaptare şi rezistenţă scăzută la stres, demenţă, boli psihice şi boli de nervi.

În acest sens, este mai mult o cerinţă decât o recomandare, faptul ca mama să aibă în timpul sarcinii o alimentaţie bazată mâncăruri proaspete, preparate în casă, şi să se ferească  de alimente din comerţ, chiar şi de cele cu etichete “eco” sau “bio”. Chiar dacă mama nu simte niciun efect negativ în urma consumului de MSG ţi crede că alimentul procesat respectiv nu îi face rău, trebuie să nu uite totuşi că acea cantitate de neurotoxină din sângele ei poate fi prea mare pentru creierul în dezvoltare al fătului.

Deşi este atât de periculos, monoglutamatul de sodiu este adăugat chiar şi  în mâncărurile destinate bebeluşilo (lapte praf, supe, piureuri), fără a ţine cont de faptul că cei mici sunt de 4 ori mai sensibili la MSG decât adulţii. Una dintre cauzele care justifică rejecţia bebeluşului pentru laptele mamtern şi preferinţa acestuia pentru laptele din comeţ (mai gustos!) este alimentaţia bogată în MSG a mamei în timpul sarcinii.

Iar acum, pentru că avem informaţia, cum ne ferim de MSG?

Multi dintre noi nu stim ca MSG este adaugat in prepararea a mii de produse alimentare, pentru ca pe eticheta produsului nu figureaza numele ca atare (glutamat monosodic), ci alte denumiri care par chiar prietenoase! Astfel, alimentele pot fi “fortificate cu proteine”, “ultra-pasteurizate”, sau pot contine “izolat proteic de soia”, “proteina din zer”, “concentrat proteic din zer”, “faina hidrolizata din cereale” sau “extras din drojdie”. Se considera ca alimentele care au ca ingredient extrasul din drojdie contin in 99% dintre cazuri si MSG. Alte denumiri pot fi mai simple, ca de exemplu, acid glutamic sau glutamat si atat!

Asadar, trebuie sa fim atenti atunci cand alegem de pe rafturile din supermarketuri alimente procesate sau, altfel spus, “de-a gata preparate” sau “pe jumatate pregatite”. Mai ales daca sunteti amatori de conserve de orice fel, fie din carne sau vegetale. In aceasta situatie, vegetarianismul nu ne protejeaza de MSG, ba, am putea spune ca, din contra, daca nu suntem atenti, ne arunca degraba in bratele sale.

Iata o lista a falselor “identitati” ale monoglutamatului de sodiu, sub care acesta poate aparea pe eticheta:

Acid glutamic sau E 620;

Glutamat;

Glutamat monopotasic sau E622;

Glutamat de calciu sau E623;

Glutamat de magneziu sau E625;

Glutamat de natriu;

Proteina hidrolizata din..;

Caseinat de calciu;

Caseinat de sodiu;

Extras din drojdie;

Nutrienti din drojdie;

Gelatina;

Proteina din zer;

Izolat proteic din zer;

Proteina din soia;

Concentrat proteic din soia;

Izolat proteic din soia;

Fiecare ingredient care contine “proteine” este suspect si trebuie analizat;

Fiecare ingredient care contine cuvintele “fortificat cu proteine “

Sos de soia;

Extras din sos de soia;

Umami

Ce ascund preferintele gustative

Nu am inteles niciodata  de ce unii prefera apa tonica sau ginul in defavoarea unor bauturi care, dupa gustul meu, sunt mai.. prietenoase! 

Daca ti-as spune ca, pusi sa aleaga intre o felie generoasa de tort si un borcan de gogosari murati, multi s-ar "avanta" asupra gogosarilor cei acri, m-ai crede?!

Fiecare dintre noi este diferit, si nu doar in privinta trasaturilor fizice, caracterului sau a credintelor, ci si in preferinte gustative. La fel cum caracterul ne poate spune multe despre credintele unui om, si preferintele gustative ne pot spune multe despre starea sa de sanatate.

Cand vine vorba despre simtul gustului, cu totii stim ca percepem patru feluri: dulce, acru, amar si sarat.  Mai exista insa si un al cincilea gust despre care nu multi am auzit, si pe care nu il putem descrie concret deoarece le reuneste pe toate cele patru intr-unul singur, si de aceea are efectul “wow”! Acesta este numit umami, si este personajul principal din povestea monoglutamatului de sodiu despre care vom vorbi intr-un articol viitor. Pana atunci, haideti sa cunoastem cate putin din povestea celor 5 gusturi.

1. Oamenii percep gustul dulce datorita zaharului (artificial sau natural) din alimente. Povestea lui e simpla. Avem o predispozitie innascuta pentru gustul dulce deoarece alimentele dulci sunt si cele foarte bogate in calorii, cu atat mai mult in combinatie cu grasimile. Organismul stie acest lucru si cauta alimentele bogate in carbohidrati ca sa isi extraga rapid un numar cat mai mare de calorii pentru a avea energie.Spre exemplu, copiii! Ei au nevoie de multa energie pe terenul de joaca!

Daca, in schimb, devenim "obsedati" de gustul dulce cautandu-l din ce in ce mai des, atunci mecanismul natural al corpului s-a dereglat. De fapt, atunci cand corpul este deficient in proteine, apar poftele de dulciuri. Creierul nu gaseste la "scanare" aminoacizii esentiali, si crede ca este iarna in savana. Carbohidratii si zaharul au nevoie de insulina pentru metabolizare iar insulina este un hormon ce stocheaza acest zahar in grasimi. Rezerve de energie.

2. Gustul acru este cel care “detecteaza” aciditatea. Spre exemplu, datorita acidului citric pe care il

contin, unele fructe sunt mai acre decat altele (lamai, portocale, kiwi, ananas). La fel sunt si alimentele fermentate  Prin fermentatie, zaharurile din fructe si vegetale sunt transformate in acid, gaz si alcool, numai in

absenta oxigenului:  vin, lapte acru, varza murata, bors. Oricare dintre aceste alimente acre sau acrite in mod natural (fara adaos de conservanti) este si foarte bogat in vitamina C. Cand sorbim "cu nesat" alimentele acre, atunci probabil ca avem un exces de radicali liberi in corp, afectiuni cronice sau acute, metale grele, fie introducem in corp toxine zilnic prin consum de tutun, alcool sau medicamente. Exemplul copiilor functioneaza si aici. Organismul lor este mai "pur", maia proape de origini si, prin urmare, mult mai "curat" decat al nostru. De aceea, rareori vom vedea copii care sa prefere gustul acru. Este bine sa consume alimente pline cu vitamina C, dar de cele mai multe ori o fac fortati fiind de catre adulti.

3. Gustul sarat este produs de prezenta ionilor de sodiu. Cand un aliment are in mod natural un gust sarat, atunci este bogat in sodiu. Daca are un gust usor sarat, atunci poate fi bogat in clorura de potasiu sau

alte saruri alcaline. Telina este un aliment bogat in mod natural in sare, in timp ce vegetalele cu frunze verzi, bananele, caisele si pestele sunt bogate in potasiu. Este posibil ca preferinta pentru gustul sarat sa ascunda undeficit de potasiu sau magneziu. Atunci cand ne turnam cu nemiluita "sare in bucate", organismul cauta, de fapt, cu disperare, magneziul si potasiul din hrana. Lipsa acestor minerale din corp poate duce la tulburari de functionare a inimii, palpitatii, aritmii, stari de panica, slabiciune musculara, hipo sau hipertensiune arteriala. Nu este de mirare ca cei care prefera gustul sarat sunt si cei care "sufera" cel mai mult odata pusi la "regim fara sare". Sunt de parere ca nu ar trebui limitat in nici un fel consumul de sare naturala neprocesata. Veti sti cand este prea multa, atunci cand nu mai va place gustul respectivei mancari. Fara sare nu se poate produce acid clorhidric in stomac, iar fara acid clorhidric, proteinele nu se digera. Riscul bolilor autoimune creste  exponential in acest caz.

4. De cateva ori am spart in gura cate o pastila pe care altfel ar fi trebuit sa o inghit. Unele erau atat de amare incat m-am surprins intrebandu-ma: "Cum tolereaza stomacul meu asa ceva? Parca ar fi otrava!"

Medicamentele sunt cel mai bun exemplu pentru a intelege cum functioneaza gustul amar. Adultii nu isi

permit sa "strambe din nas" cand iau medicamente, pentru ca sunt mai constienti ca "le fac bine". In schimb, cei mici nu se sfiesc sa faca nazuri. De aceea, siropurile pentru cei mici sunt atat de dulci, pentru a le acoperi gustul "de baza", dat de niste substante chimice foarte toxice.

Majoritatea plantelor otravitoare au gust amar. Se pare ca gustul amar este cel mai rapid si usor perceptibil dintre gusturi dar si cel mai putin placut. Acest gust functioneaza mai degraba ca mecanism de supravietuire al organismului, fiindu-ne de mare ajutor in timpurile “barbare”, in care stramosii nostri trebuiau sa se fereasca de multele plante otravitoare. Gustul amar functiona asemeni unui “detector al compusilor toxici din plante”, pentru a preveni ingestia accidentala a celor periculoase. Asadar, preferinta "de buna voie si nesilit de nimeni" pentru gustul amar, poate fi privita ca un fel de "vaccin homeopatic", prin care introducem in corp o doza foarte mica de "otrava", pentru a deveni imuni la ea sau la alte substante asemanatoare din alimente. Asadar, preferinta pentru gustul amar poate ascunde o alimentatie toxica. Pe de alta parte, gustul amar stimuleaza fierea ceea ce stimuleaza digestia si, prin urmare, absorbtia nutrientilor din hrana. Cei cu digestie lenta sau absorbtie dificila pot dezvolta, la un moment dat, aceasta preferinta pentru gustul amar. De indata ce fierea este stimulata, nici ficatul nu ramane mai prejos. Astfel ca, gustul amar poate ascunde si o afectiune a ficatului: ficat gras, ficat marit, oboseala ficatului cauzata de stres si acumulari de toxine, abuz de medicamente.

Aviz amatorilor de dulciuri! Gustul amar reduce pofta de zahar!

5. Umami este un gust cu care ne nastem si care este dat de acidul glutamic, o substanta pe care o avem in sange, creier si in laptele matern. Umami este cel mai “tare” gust!, gustul care “ne da pe spate” si ne face sa devenim dependenti, fara a ne da seama, de alimentele bogate in acid glutamic. Acesta

este un aminoacid care se gaseste din abundenta in alimentele bogate in proteine: carne (in special muschi), produse lactate (cazeina, proteina din lapte), grau (glutenul, proteina din cereale), oua, ciuperci. Pe langa produsele de origine animala, sursele vegetale cele mai bogate sunt alegele de mare de tip Kombu, de culoare maro care se consuma in Estul Asiei, dar si nucile si semintele sau boabele de soia.

Stiai? 35% din glutenul din grau (proteina) contine acid glutamic. Astfel se explica dependenta noastra de cocaturi, paine, biscuiti si alte produse care contin faina de grau.

Pofta de gust umami natural, pe care ne-o stapanim alimentele de mai sus, poate ascunde odeficienta de aminoacizi. Veganii si persoanele carora nu le place carnea pot fi dependente de paine siau alte tipuri de carbohidrati, iar un abuz de acest fel nu face bine sub niciun chip. Nivelul lor de energie scade, au des schimbari de dispozitie, depresie sau tristete inexplicabila, se simt neintelesi, lelipseste uneori cheful de viata, pot avea afeciuni nervoase, intr-un cuvant se indreapta spre un "teren minat".

 Astazi se adauga "potentator de gust umami" in mai toate alimentele procesate. Acest potentator de gust se numeste MSG (monoglutamat de sodiu sau "sare chinezeasca") si este un fel de drog la fel de periculos ca si nicotina, alcoolul sau alte droguri care distruge, in principal, sistemul nervos, creierul si vasele de sange si conduce la boli neurologice.

Dintre care cele mai bogate alimente in MSG sunt: mancarea de la fast-food, mezelurile de

toate felurile, pestele afumat, carnea afumata, cipsurile, conservele, supa la plic, mancarea chinezeasca, vegeta etc. De fapt, in toate alimentele care "au un gust atat de bun" incat nu iti poti explica "ce pun domn'e in ele!". Preferinta pentru aceste tipuri de alimente care produc gustul umami este primul semn de "intoxicare" cu MSG, primul pas in deterioarea creierului si aparitia bolilor precum anxietate, depresie, tulburari de persoanlitate, instabilitate de orice fel (inclusiv instabilitatea emotionala), scleroza multipla, Alzheimer, dementa, schizofrenie, scaderea puterii musculare, diabet, oboseala cronica, fibromialgie si foarte multe alte astfelde afectiuni specifice timpurilor noastre.

De aceea se cuvine ca un viitor articol sa vorbeasca despre aceasta sare toxica, care imbolnaveste intreg globul.