Minerale care tamponeaza aciditatea din corp

Odata ce am ajuns la concluzia ca celulele noastre se scalda intr-o “baie de acid”, va trebui sa neutralizam acidul cu ajutorul dietei, adica sa consumam alimente bogate in minerale alcaline.

1. Calciul este mineralul care alcalinizeaza cel mai puternic, de aceea alimentele bogate in acest mineral sunt in topul preferintelor. Fructele si legumele care contin calciu sunt mult mai eficiente decat alimentele de origine animala, cum ar fi laptele, deoarece acesta declanseaza mai multa acidoza in corp decat ar putea tampona calciul pe care il contine. Pe de alta parte, calciul care provine din vegetale este mult mai usor asimilabil decat cel care provine din produse animale.

·         Fructe bogate in calciu: toate fructele uscate cum ar fi smochinele, curmalele, caisele si prunele uscate;

citricele (in special portocale si kiwi) deoarece contin calciu in cea mai asimilabila forma, si anume citratul de calciu.

·         Legume bogate in calciu: toate vegetalele cu frunze verzi (Kale, salata, spanac, frunze de telina, patrunjel, alge de mare etc); varza chinezeasca; brocolli.

·         Seminte si nuci bogate in calciu: migdale, seminte de susan. Insa, in ceea ce priveste semintele, trebuie mentionat ca procesul de digestie este mai greoi iar organismul trebuie sa faca un efort mult mai mare decat pentru digestia frunzelor verzi, de exemplu. Iar acest  efort  mai mare din partea organismului in procesul de digestie, inseamna un metabolism care declanseaza in corp mai multe reziduuri, deci o aciditate mai crescuta.  De aceea, atunci cand dforim sa alcalinizam corpul in termen cat mai scurt, este de preferat sa ne axam pe fructe si legume si mai putin pe seminte si nuci, chiar daca concentratia de calciu este mai mare in randul acestora din urma.

2. Magneziul este, dupa calciu, cel de al doilea element ca si putere alcalina. Acesta se gaseste din abundenta in vegetalele cu frunze verzi, banane, fructe uscate, leguminoase (soia, linte, fasole), hrisca si boabele de cacao. 

Atentie! Nu conteaza atat de mult concentratia in magneziu a unui aliment, ci cat de bioasimilabila este forma sub care acesta se gaseste: carbonat, oxid, citrat de magneziu.

Magneziul se mai intalneste sub forma de sulfat de magneziu (sarea Epsomit sau “sare amara”) sau clorara de magneziu (sare Nigari sau uleiul de magneziu). Odata aplicate pe piele, acestea sunt absorbite iar magneziul ajunge la celulele care au nevoie de el.

3. Sodiul este un alt element care tamponeaza acizii. Unul dintre motivele pentru care preferam gustul

sarat si turnam sare exagerat de mult peste mancare este faptul ca, fie organismul nostru se afla intr-o stare cronica de acidoza, fie ceea ce mancam in momentul respectiv declanseaza o reactie acida, pentru a carei neutralizare este nevoie de “baze”, cum ar fi sodiul. Vegetalele cu frunze verzi, varza fermentata, leguminoasele, pestele, algele de mare, spanacul si unele fructe, sunt foarte bogate in sodiu si pot face parte cu succes  din programul unei diete alcaline.

4. Unele dintre oligoelementele au  de asemeni o mare putere de alcalinizare. Oligoelementele sunt elemente chimice care se gasesc in organism in cantitati foarte mici (in comparatie cu calciul, de exemplu): zinc, seleniu, siliciu.

Alimentele bogate in oligoelemente sunt cele care au radacinile infipte cat mai adanc in sol, cum ar fi lucerna.

Dar care dintre noi consuma lucerna la micul dejun sau la cina?! Poate parea ciudat, insa putem face acest lucru consumand germeni de lucerna. Acestia pot fi presarati peste salate, adaugati in sandvisuri sau consumati ca atare cu putin ulei, sare si lamaie.
La fel, fructele de padure sunt puternic alcaline. Hreanul, turmericul, sfecla rosie, pastarnacul si alte radacinoase pot fi bogate in oligoelemente alcaline, cu o singura conditie: ca solul sa nu fie acid, ci bogat, la randul lui, in minerale alcaline.

odata aplicate pe piele, pot patrunde in sange si duce magneziul la celule.

Fructe puternic alcalinizante: struguri, banane, pepene rosu, fructe de padure, fructe exotice cum sunt mango si papaya, mere, ananas, avocado.

Legume alcalinizante. Marea majoritate a legumelor sunt alcalinizante pentru ca acestea contin o cantitate mai mare de minerale decat fructele.

Varza fermentata, desi are gust acru si usor acid si pare a crea aciditate in corp, este, de fapt, puternic alcalinizanta, cu conditia sa fie murata sau fermentata natural, cu sau fara sare, dar fara niciun alt conservat sau aditiv alimentar.

Sangele acid ne arde corpul

Imaginati-va cum ar fi sa va cufundati intr-o cada plina cu suc de lamaie, in loc de apa calda. Acesta v-ar provoca destul de rapid o senzatie neplacuta de usturime, mancarime sau arsura la nivelul pielii. Credeti ca v-ati putea relaxa?

La fel, departe de a face o baie comfortabila, care sa ofere o senzatie de relaxare placuta, toate celulele din corpul nostru se scalda intr-o baie “de acid”, din cauza alimentatiei pe care, din pacate, o consideram “normala”. Din moment ce toate rafturile din supermarketuri sunt pline de produse ambalate, in pungi, cutii, conserve, pe care “toata lumea” le cumpara, nu exista niciun dubiu ca ar fi ceva gresit in toata povestea si niciun semn de intrebare nu se naste in mintea noastra cand cumparam un produs de pe raft.

Stiati ca cele mai multe dintre afectiunile ce caracterizeaza vremurile moderne au la baza dezechilibrul pH-ului din corpul nostru?

Odata ce stim acest lucru, nu ne mai intereseaza sa ne ferim de E-uri, conservanti, coloranti, pesticide sau alte substante chimice, pentru ca totul s-ar reduce la pH-ul pe care il induce alimentul odata ajuns in corp. Si anume, daca stim ce alimente produc aciditate in corp, nu le mai cumparam ca sa nu ne imbolnavim. Si atunci lucrurile se simplifica.

Dar ce este pH-ul?

Aciditatea si alcalinitatea sunt cele doua extreme care descriu proprietatile substantelor chimice, la fel cum “cald si rece” sunt cele doua extreme care descriu temperatura. Combinarea unui element chimic acid cu unul bazic atenueaza efectul fiecaruia in parte, la fel cum am combina apa rece cu cea calda. Exista si elemente chimice care nu joaca nici in hora cu acizi, nici in cea cu baze, ci prefera sa priveasca jocul de pe margine, pastrandu-si “neutralitatea”.  

pH-ul este scara care masoara cat de acid sau cat de bazic este un element chimic. Daca este cuprins intre 0 si 7, inseamna ca elementul este acid. Iar daca este cuprins intre 7 si 14, inseamna ca este bazic. Doar ca, elementele chimice care sunt foarte acide, sau foarte bazice, pot cauza arsuri serioase. Orice are pH-ul 7 este neutru. Spre exemplu, apa de baut.

 Care este pH-ul sangelui nostru?

A mentine pH-ul sangelui este o treaba foarte delicata pe care o are de facut corpul nostru. Daca sangele ar fi prea acid sau prea bazic am muri rapid. Astfel ca, indiferent de ceea ce mancam, bem, de ce activitati avem sau ce medicamente luam, sangele din artere trebuie sa fie mentinut constant la o valoare a pH-ului de 7,41, iar cel din vene la un pH de 7,364 – 7, 384!  De aici, deducem  cu usurinta cat de delicat este de mentinut acest echilibru si cat de usor ne putem imbolnavi in lipsa de cunostinta.

Dar un sange cu “tendinte” bazice este greu de “obtinut” in ziua de azi, cand totul in jur este acid!

Poluarea din atmosfera, ploile acide, aciditatea solului in care ne crestem plantele, stresul,

radiatiile, pesticidele, alimentatia si stilul de viata in ziua de azi, declanseaza in corp aciditate mai mult decat situatii alcaline. Toate alimentele procesate, zaharul rafinat, faina alba, carnea (in special cafeaua, bauturile carbogazoase si energizante, pline de zahar, alcoolul creeaza aciditate sau, altfel spus, subtiaza tesuturile, permeabilizeaza membranele celulare (astfel incat substantele toxice patrund usor in celule), “ard” fibrele nervoase, nervii si neuronii.  Intr-un mediu acid, oasele, pielea si celulele nu se pot regenera corect, imbatranesc prematur sau se imbolnavesc.

mezelurile, carnea tocata si cea  rosie), 

Pentru a “spala de acid” toate celulele corpului nostru sau, altfel spus, pentru a le readuce pe “drumul cel drept”, este obligatoriu sa consumam alimente bogate in minerale alcaline (calciu, magneziu, siliciu,

sodiu), care declanseaza o reactie alcalina, adica “tamponeaza” aciditatea. Mineralele care cauzeaza acid sunt clorul, fosforul, suflul, iodul si cele mai multe metale grele.

Acidul Alfa Lipoic si Creierul

Nu multa lume stie ca substanta aceasta este de fapt un foarte puternic antioxidant. Dr Burt Berkson este unul din cei care au observat efectele lui in studiile clinice facute asupra multor pacienti cu hepatita C. Cand si-a inceput cariera si era un simplu internist, i-au fost dati in supravegehre pacienti dintr-o sectie de Terapie Intensiva suferinzi de hepatita C si care erau in faze terminale. El practic ii privea cum mor , pentru  ca nu se putea face prea mult pentru ei.

Dar Dr. Berkson era un ''rebel'' inascut si nevand nimic de pierdut a inceput sa experimenteze pe pacientii. S-a documentat si a ajuns la concluzia ca acest antioxidant ALA(Acid Alfa Lipoic) care este de multe ori confundat cu Acidul Alfa Linoleic (Omega 3) , are benficii impresionante . Pentru ca desii acei pacienti ar fi trebuit sa moara, ei au inceput sa isi revina in totalitate.

Entuziasmat a impartasit descoperirile  cu ceilalti colegi ai sai. Acestia l-au ridiculizat si i-au suprimat ideile.Totodata i-au facut viata mizerabila.

Acest  momentul de cotitura in viata si cariera lui, si l-au determinat sa faca alegerile ulterioare, care l-au adus unde este acum. De atunci a inceput sa tina conferinte peste tot in lume si sa publice studii despre efectele benefice ale antioxidantilor in tratarea Hepatitei C

De ce avem nevoie de Antioxidanti

Intreg corpul nostru, inclusiv ADN-ul este sub un asalt permanent. Atacuri variate, din diferite surse, incepand cu dieta proasta si terminand cu poluarea de tot felul. Ganditi-va la celulele dumneavoastra, dar si la creierul vostru, care este lovit de radicali liberi de mii de ori pe zi. Acest proces violent este numit ''oxidare'', ruginire care distruge celulele.
Cand ne referim la antioxidanti ne gandim la vitamine si alti nutrienti care au ca tinta exact radicalii liberi. Mancarea, in particular fructele si legumele crude, sunt surse foarte bune de antioxidanti externi dar si corpul isi produce anumiti antioxidanti (Glutationul, SOD, etc). Rolul lor este de a limita degenerarile celulare, care in timp pot duce la boli grave si imbatranire prematura.

In cazul acidului Alfa Lipoic, corpul il produce in cantitati infime insa restul trebuie sa ni-l luam din dieta. Una dintre sursele cele mai bune sunt: Carnea rosie daca animalele au mancat iarba si organele lor.Pentru vegani este recomandat uleiul de canepa.

Beneficiile Acidului Alfa Lipoic

A-Lipoic-Acid are multe functii, dar cea mai important este capacitatea lui de a neutraliza radicalii liberi. Este singurul cunoascut care are capacitatea de a patrunde in membrana cerebrala. Intrucat anumiti radicali liberi sunt prezenti in creierul nostru (MSG, Aspartamul, si alte neurotoxine) nici un alt antioxidant nu are acces acolo decat acidul alfa lipoic.

Are de asemenea capacitatea de a regenera alti antioxidanti, cum ar fi Citamina C , E si Glutationul. Cand corpul foloseste acesti antioxidanti, daca este prin preajama si Acidul Alfa Lipoic, acestia sunt regenerati si refolositi.

Poate nu ati stiut faptul ca Glutationul este un alt antioxidant foarte important. Il puteti lua si din suplimente dar singura forma in care el ''munceste'' eficient este forma ''redusa''. Aceasta forma de Glutation nu se prea gaseste in suplimente, intrucat este foarte greu absorbabila. Ca sa suplimentam cu precursori ai glutationului (componenti sulfurosi din usturoi ceapa si varza) este mult mai ieftin si sanatos, insa avem nevoie de Acidul Alfa Lipoic ca sa regenereze Glutationul dupa ce acesta a luptat cu radicalii liberi

 Acidul Alfa Lipoic mai regenereaza si Coenzima Q10 si  NAD (nicotinamide adenine dinucleotide).  O alta coenzima care se gaseste in toate celulele vii si care are rol major in detoxifiere.

Dar daca cele enumerate mai sus nu sunt destule, Acest antioxidant puternic mai:
-modifica expresia genelor care sunt responsabile sa reduca infalamtia
-un foarte puternic ''chelator'' de metale grele
-un adjuvant al sensibilitatii la insulina

Beneficiile enumerate pot sa sune prea exagerate poate. De exemplu, Dr Berkson ne reaminteste ca Rusii au folosit cu mult succes Acidul alfa lipoic intravenos pentru a reface efectele cardiopatiei ischemice , injectand ALA chiar dupa un atac de cord sau dupa atacul cerebral.

Persoanele cu diabet se simt mult mai bine cand suplimenteaza cu acidul alfa lipoic deoarece ii ajuta sa isi mareasca sensibilitatea la Insulina.

Chiar s-au facut putine studii care arata ca poate sa restaureze celulele T . Acestea sunt un fel de celule albe care au un rol vital in sistemul imunitar, si sunt responsabile de ''adaptarea'' sistemului imunitar la felul cum reactioneaza el la diferiti patogeni ( hiper sau hipo activitatea sa)

Ce simptome poate trata Acidul Alfa Lipoic?

Clinic, ALA s-a dovedit foarte eficient in tratarea Hepatitei C, poate fi folosit de asemenea pentru crizele dureroase ale sistemului nervos in diabet. Si poate incetini imbatrinirea prin reducerea radicalilor liberi .

Dr Berkson utiliza Acidul Alfa Lpoic impreuna cu doze mici de Naltrexone (LDN) Un antagonist al receptorilor de opiu din creier. Pentru a trata numeroase alte boli, cum ar fi:
-Lupusul
-Artrita reumatoida
-Dermatomiozita (Boala inflamatorie a muschilor striati)
-Boli autoimune
Majoritatea pacientilor si-au revenit intr-o luna dupa administrarea Acidului Alfa Lipoic si LDN

Ce inseamna doza mica de Naltrexone

Naltrexone este un nume generic al unui antagonist opoiod farmaceutic, care se foloseste in mod conventional in tratarea dependentelor de alcool in mod normal la doze de 50mg pana la 300mg.

Studiile au demonstrat ca doze mici (3- 4,5mg) are proprietati imunomodulatoare care care lupta efiecent cu tumorile si multe dintre bolile autoimune( artrita reumatoida, MS, Parkinson, Boala Chron)

Cand luati LDN la culcare acesta blocheaza receptorii opioizi pentru cateva ore in mijlocul noptii. Se crede ca se autoregleaza niste elemente vitale ale sistemului imunitar. Creste productia  de metenkepalina si endorfine(opioizii nostrii naturali) iar acestia imbunatatesc functionarea sistemului imunitar.

Sursa: http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2009/05/16/this-antioxidant-can-smash-insulin-resistance-and-autoimmune-disease.aspx

Ce este grasimea Omega 3?

Cati dintre noi, copii fiind, nu ne uitam ciudat la grasimea de peste care plutea in farfurie, si pe care o dadeam frumos la o parte! Atunci interveneau mamele, sau tatii, cu sfaturile lor parintesti: “Mananca grasimea aia, e cea mai buna pentru creier!”

Nu stiu cat de mult ni s-au schimbat gusturile intre timp, cert este ca, odata cu navalirea informatiilor medicale pe piata, cand auzim cuvantul “peste”, facem imediat conexiunea: Omega 3! Bun. Dar ce este, de fapt, aceasta grasime "buna" Omega 3?

Numele de Omega 3 vine de la un grup de 3 grasimi sau 3 acizi grasi, fiecare dintre ei purtand cate un nume cam complicat, ce-i drept! - de aceea alintati pe scurt: ALA, EPA si DHA.  

1. ALA (acidul Alpha Linolenic) este o grasime care se gaseste in plantele uleioase, seminte, alune si in cele mai multe dintre uleiurile vegetale. ALA este mai mult decat un acid gras, este un acid gras esential, si se numeste astfel pentru ca organismul nu il poate sintetiza de unul singur din alte subtante din corp, si ca urmare trebuie sa il primeasca in dar, prin dieta! La alte specii de animale ALA poate fi sintetizat din acidul stearic, insa noua ne lipseste enzima care ajuta la aceasta sinteza. Asadar, daca nu il primim prin alimentatie, multe dintre functiile la care ia parte sunt alterate.

Acest acid se gaseste din plin in uleiul de in, de canepa, de nuca, rapita si de Perilla.

ALA este esential pentru ca din el pot fi sintetizati ceilalti doi acizi, EPA si DHA, care se intalnesc numai in carnea vietatilor marine. Anumite anumite categorii de populatie, in special vegetarienii si cei care nu suporta pestele, ar trebui sa fie atenti ce fel de uleiuri de plante aleg sa foloseasca. Ei trebuie sa isi ia ALA din uleiuri care il contin, altfel nu vor avea suficienta hrana pentru creier.

2. EPA (aicd eicosapentaenoic) este un acid gras care se gaseste in grasimea si uleiul de peste. Cele mai bogate surse sunt ficatul de cod, macrou, somon, sardine, hering dar si diferite tipuri de alge de

mare. Interesant este faptul ca, in mod natural, pestele nu contine EPA, dar il obtine consumand anumite specii de alge.

Corpul uman poate transforma ALA, din plante, in EPA. Insa, daca optam pentru grasimi din peste, aceasta conversie nu mai are loc pentru ca ne luam EPA direct din carnea animalelor marine. Daca la oamenii sanatosi conversia functioneaza “ca la carte”, intr-un cuvant ca in manualele de anatomie,  in cazul celor care sufera de diabet si alergii, mecanismele de conversie sunt alterate, iar acestora li se recomanda sa consume direct EPA pentru a se feri de eventuale complicatii.

·                     Dintre acizii grasi Omega 3, EPA are un loc aparte datorita faptului ca este esential pentru creier si afectiuni mentale, cum sunt schizofrenie, dementa si depresie. Multiple studii demonstreaza faptul ca severitatea simptomelor se amelioreaza cand pacientii  consuma EPA. Intr-un studiu din 2004, efectuat pe 100 de persoane care au incercat sa se sinucida, s-a evidentiat ca nivelul de EPA in sangele lor era foarte mic.

Stiai? Portulaca Oleracea sau spanacul salbatic este cea mai bogata planta in acid ALA, insa, neobisnuit pentru o planta, contine si EPA. Contine vitamina A, C, E si B, si minerale precum calciu, magneziu, potasiu si fier. Planta poate fi crescuta si la ghiveci, rupta si presarata peste salate.

3. DHA (acid docosahexaenoic), al treilea acid gras Omega 3, este o componenta de baza in alcatuirea sistemului nervos central, al creierului, cortexului cerebral, retinei, pielii, spermei si testiculelor.

·         Dintre grasimile polinesaturate din creier, 40 % sunt alcatuite din DHA, iar dintre cele care formeaza retina, 60%.

·         DHA cantareste 50% din greutatea membranei plasmatice a neuronilor.

La fel ca si EPA, si DHA poate fi sintetizat in corp din ALA sau obtinut direct din peste.

Stiai? Laptele matern contine in mod natural cantitati esentiale de DHA, cu atat mai mult daca mama consuma peste sau alge marine. De aceea, nu trebuie sa vad ingrijorati in ceea ce priveste dezvoltarea creierului celui mic, important este ca bebelusul sa fie cat mai mult timp alaptat la san, fireste, daca acest lucru este posibil.

Atentie! Nivelurile scazute de DHA din sange sunt asociate cu maladia Alzheimer.

Cele mai bogate surse de DHA sunt pestii precum ton, macrou, hering, sardine si caviar.

Uleiul de peste, fiind bogat in acizi grasi EPA si DHA, regleaza activitatea citokinelor (molecule de natura proteica ce intervin in mecanismele inflamatiei), prin faptul ca scad acele citokine pro-inflamatorii (exista si citokine anti-inflamatorii) al caror nivel este foarte ridicat in afectiunile autoimune (alergiile de orice tip, scleroza multipla, artrita autoimuna, calvitie si multe alte boli in care organismul se ataca singur).

De ce trosnesc oasele

Oasele trosnesc numai atunci cand se rup! Altfel.. slabe sanse. Aceasta este doar o expresie din popor pentru zgomotul pe care il fac uneori (sau deseori!) inchieieturile. 

La unele persoane, articulatiile de la maini, picioare, coloana vertebrala, gat, spate, solduri sunt foarte galagioase! Ele fac o multime de zgomote: pocnesc, trosnesc, “se rod” sau chiar “scartaie. Evident, primul gand este: “Imbatranesc! Oare o sa fac artrita??”

In 2009, un medic american a castigat Premiul Nobel pentru Parodie (acordat in lumea de stiinta acelor cercetatori care “mai intai fac oamenii sa rada, apoi le dau de gandit”) pentru ca a demonstrat, intr-un mod comic, ca trosnitul incheiturilor nu cauzeaza artrita. Donald Unger si-a trosnit, in fiecare zi, timp de 60 de ani, incheieturile de la mana stanga (dar niciodata pe cele de la mana dreapta!). La sfarsitul experimentului, nu avea artrita la niciuna dintre maini, si nicio alta afectiune a articulatiilor.

Cand o usa scartaie, o ungem cu vaselina iar zgomotul inceteaza. La fel, articulatiile sunt “unse” in interior de lichidul sinovial, care actioneaza asemeni unui lubrifiant. Acest lichid contine substante gazoase (oxigen, nitrogen si dioxidul de carbon). Articulatiile sunt “captusite” de o capsula articulara (joint capsule) destul de dura, avand in vedere ca este alcatuita din fibre de colagen si elastina, dar si din vase de sange si nervi. Cand ne trosnim incheietura, “intindem”, de fapt, aceasta capsula, iar substantele gazoase sunt

eliminate din lichidul sinovial, sub forma unor bule (precum dioxidul de carbon din apa minerala), care se sparg rapid, rezultatul fiind un sunet asemanator unui pocnet. Dupa un timp de cateva secunde sau ore, aceste gaze sunt reabsorbite de lichidul sinovial si jocul reincepe. De aceea, daca incercam sa ne trosnim aceeasi articulatie de doua ori, una dupa cealalta, nu reusim. Trebuie sa asteptam pana cand substantele gazoase se intorc “acasa”, in lichidul sinovial.

O alta cauza este intinderea rapida a ligamentelor. Ori de cate ori ne intindem sau facem anumite miscari mai “sportive”, cu care nu suntem obisnuiti, tendoanele isi schimba pozitia, deplasandu-se in afara locului. Cand tendonul revine in pozitia initiala, auzim un fel de scrasnire.

Cea mai delicata cauza ar fi scaderea consistentei sau ruperea cartilajului, care protejeaza articulatia de frecarea “os pe os”. Cand cartilajul “se roade”, se deformeaza in unele zone, iar inegalitatea si duritatea suprafetei “de priza” poate scoate astfel de zgomote in timpul miscarii. Insa, aceasta situatie trebuie luata in considerare numai atunci cand “scartaiturile” sunt insotite de durere.

Studiile cu privire la sanatatea articulatiilor care trosnesc sunt insotite de controverse. Totusi, credinta comuna, cum ca daca ne trosnim des articulatiile vom suferi de artrita, este nefondata. Un studiu recent a examinat radiografiile a 215 persoane cu varste intre 50 si 89 de ani, comparand aspectul articulatiilor celor care isi trosneau des inchieturile, cu al celor celor care nu erau “dependenti” de acest obicei. S-a ajuns la concluzia ca nu exista nicio legatura intre osteoartita mainii la cei care isi troneau articulatiile, indiferent de cat de des  faceau acest gest sau pe cati ani s-a intins aceasta “placere”!

De ce simtim nevoia sa mancam sarat

Ghici ghicitoarea mea: "Sare sarea si iar sare dintr-o solnita prea mare!".
Mai tineti minte povestea "Sarea in bucate"? Sa fie oare basmul din copilarie de vina pentru abuzul de sare in perioada adulta?!

Multi dintre noi ne turnam (fiindca "presarat" ar fi putin spus!) atat de multa sare in mancare, incat ma intreb daca nu cumva mancam "sare cu mancare", si nu "mancare cu sare". Dar inainte de a intra in "painea" acestui subiect, as avea o intrebare. De ce oare simtim nevoia sa adaugam potentatori de gust la pregatirea hranei? 

Multe persoane se lauda ca “gatesc” bine pentru ca supa lor are un gust deosebit. Nu ma indoiesc, atata timp cat ingredientul secret este vegeta, toata lumea se descurca de minune in bucatarie, ba chiar mai primeste si laude!

Din pacate, astazi este "la comun acceptat" faptul ca, cu cat gatesti mai simplu  (adica mai aproape de gustul autentic al alimentelor), cu atat gatesti mai .. prost! Sau, mai bine zis, nu gatesti! Doar fierbi, coci, parlesti, prajesti, ornezi si alte astfel de activitati gastronomice! Pentru ca “mancarea fara sare e mancare de spital”, credem multi. Nu e surprinzator ca lucrurile simple si-au pierdut valoarea, inclusiv mancarea. Este “universal valabil” ca, daca mancam simplu, fara “exces de sare, zahar sau grasimi”, inseamna ca suferim  cu siguranta de vreo boala si suntem la regim!

Dar ma intreb. De unde aceasta necesitate de a “camufla” gustul de baza  al alimentului si a-i da mancarii gustul “general valabil” de sare, condiment x, acid y sau indulcitor z? De ce nu mai suntem multumiti cu gustul simplu al alimentului?

O prima varianta ar fi faptul ca "nimic nu mai are gust", pentru ca nu mai sunt nutrienti in sol, pentru ca “deasupra” solului se folosesc prea multe pesticide, care strica povestea lui “ce gust avea odata rosia..”! Acum, cica, rosiile sunt rosii “de carton” cu gust “de sera”, ardeiul are gust de motorina, usturoiul, de sapun iar castravetele e “apa chioara”. De aceea, trebuie sa le saram ca sa “prinda gust”. Intr-adevar, varianta se poate aplica pentru alimentele crescute in sere, in extrasezon. Dar cele de sezon isi pastreaza totusi gustul autentic. Portocala e portocala, rosia e rosie, gutuia e gutuie, varza e varza, si tot asa. Deci fructele si legumele au gust. In sezon, e adevarat!Si totusi.. multi dintre noi continuam sa adaugam extra sare peste mancarea. De ce?!

Sa fie vorba despre o chestiune de obisnuinta? Din moment ce ne-am “antrenat” papilele gustative cu

gusturi foarte intense (multe dintre ele “foarte” artificiale!), acestea  nu se mai multumesc cu “putin”, iar gustul normal al alimentului devine prea..saracacios. Daca, de exemplu, ne stimulam muschii cu greutati mari, greutatile mici devin “floare la ureche”. La fel, daca ne-am stimulat simtul gustativ o viata intreaga cu mancaruri sarate, dulci, aromate, grase,  gustul de baza isi pierde savoarea, iar noi condimentam exagerat de mult mancarea!

Insa, o alta alternativa ar fi faptul ca organismul simte nevoia de sare. Pentru a suplini o deficienta, corpul ne cere acest gust, si nu mai conteaza daca e vorba de otravuri precum vegeta sau monoglutamatul de sodiu.

Asadar, sindromul zgaltairii “solnitei de sare” poate ascunde: 

-        -  Deficit de magneziu , mineral care se pierde foarte usor pe fond de stres, solicitare fizica si intelectuala, afectiuni ale inimii sau perioade de stres cardiac, consum de dulciuri si alti carbohidrati simpli rafinati.

-       -   Oboseala adenalelor, care poate aparea  in perioade de stres, ingrijorare sau in urma unor eforturi epuizante de orice natura. Un hormon numit aldosteron ajuta organismul sa reabsoarba sodiul si clorul, la fel, regleaza nivelul de sodiu, clor, magneziu si potasiu din corp. Cand glandele adrenale sunt epuizate, nu mai secreta destul aldosteron, iar mineralele precum sodiu si clor nu mai sunt reabsorbite si refolosite, iar cererea corpului pentru acestea este mai mare.

-        -  Deshidratare severa, cum este cea din  timpul verii sau cand rinichii nu functioneaza corect si pierdem o cantitate mare de lichid si saruri minerale prin urina.

-         - Diabet. Se pare ca persoanele cu niveluri ridicate de glicemie in sange au nu doar o preferinta pentru gustul dulce, ci si pentru cel sarat.

-        -  Deficit de secretii gastrice. Compozitia sucul gastric este clorura de sodiu, clorura de potasiu si acid

clorhidric. Pentru a face suc gastric, avem nevoie de sodiu, alte minerale si apa. Daca sucul gastric nu este destul de concentrat, enzima care digera proteinele si le “rupe” n aminoacizi, nu se activeaza, iar acestea nu poate fi complet digerate si asimilate in corp.
Nu este de mirare ca cei care tanjesc dupa sare sunt si cei care au cele mai multe intolerante ascunse la alimentele bogate in proteine (lapte, oua, leguminoase, unele tipuri de carne)sau la gluten (proteina din cereale).

Cum sa faci acasa Vitamina C incapsulata liposomal

VitaminaC este cel mai utilizat supliment din lume. Si este asa pentru ca eficienta ei este dovedita si practic si teoretic.  Dr Svent Gyorgi si Dr Linus Paling au efectuat nenumarate experimente care au dovedit ca oamenii, spre deosebire de animale, sunt dependenti de Vitamina C pentru a supravietuii. Noi , porcusorii de guineea, primatele si o specie de lilieci nu ne-o putem produce in ficat si in rinichi din glucoza. De decenii ne-am bazat pe diferite formule de suplimentare, dar in ultimul timp studiile asupra ''liposomilor''(molecule de grasmii speciale) demonstreaza ca daca o substanta este incapsulata in aceste grasimi, ea poate penetra membrana celulelor noastre si livra nutrientul direct in celula.
In acest fel, ajunge in celula fara nici un alt consum de energie. Nu prea putem transporta nici un lucru, nicaieri, fara energie. Dar in cazul liposomilor, nutrientii sunt livrati in celula fara nici un alt cost energetic din partea corpului. Administrata in alta forma( chiar si cea intravenoasa) ea va avea nevoie de insulina (transportatorul) care o va duce in celula. Ea seamana aproape identic cu molecula de glucoza, de altfel este facuta din glucoza in ficat si rinichi de catre majoritatea speciilor de animale. Oamenii , maimutele, porcusorii de guineea si o specie de lilieci nu poat sa o produca intrucat le lipseste una din cele 4 enzime necesare pentru ca ciclul sa se definitiveze.

O doza mult mai mica de Vitamina C incapsulata liposomal, poate avea efecte terapeutice egale sau chiar mai mare decat doze mult mai mari de vitamina C administrate intravenos. Pentru ca moleculele microscopice de ''liposfere'' de grasime pot penetra cu usurinta membrana celulara.

Creste absorbtia dramatic- In mod normal vitamina C este absorbita aproximativ 19% ceea ce ramane in tractul gastrointestinal este eliminat, atrage apa si inmoie fecalele(deci e bun pentru constipatie totusi)  Nanotehnologia liposomilor, incapsuleaza moleculele de vitamina C si in felul acesta ea este absorbita in proportie de 93%, masurabila in sange. 390% crestere in absorbtie! E la fel de eficienta ca si cea intravenoasa. Dar nu doar atat, chiar daca reusim sa o avem in sange, nu e destul.

 Deci o vrem incapsulata in ceva ce poate trece prin membrana celulara. Livreaza moleculele de vitamina C direct in mitocondrii, nucleu, ribozomi, chiar si in ADN. Iar in cazul in care retrovirusii sunt ascunsi acolo, vitamina C poate sa ii neutralizeze. In cazul asazisului virus HIV care se pare ca e localizat in ADN globulelor albe. Dupa durata medie de viata a celulelor albe(aproximativ 6 luni) cand celula se reconstruieste, informatia din ADN trece in celula noua, vitamina C daca e prezenta in nucleu distruge retrovirusul. In felul acesta noua celula alba (soldatii nostrii in lupta cu virusii) este sanatoasa. Din acest motiv nici o alta substanta nu functioneaza in aceasta ''maladie'' Pentru ca nici una nu este selectiva(adica distruge virusii si hraneste celelalte componente ale celulei) Celula nu da voie nici unei alte molecule straine sau sintetice sa ajunga atat de aproape de ADN.

1. Incalzeste o cana de 250mll de apa distilata, intr-o oala din otel inoxidabil, pana aproape aproape de fierbere.
2. Toarna apoi apa intr-un blender impreuna cu 3 linguri rase de lecitina granulata de soia(sau si mai bine, de floarare soarelui, daca gasiti)  Eu mi-am luat lecitina ultima data de la magazinele DM. cu 30 de Ron cutia. Blenduiti bine pana la omogenizare
3. In aceeasi cantitate de apa distilata (250 mll), dar la temperatura camerei , de data asta, dizolvati o lingura rasa de vitamina C pulbere( Tot la magazinele DM am gasit si vitamina C la 100de grame, 10 RON). Amestecati bine, pana se dizolva complet, Foarte important!
4. Cele doua le adaugati impreuna in blender ( solutia de vitamina C si cea de lecitina granulata) In blender cele doua se amesteca si chiar incep sa se incapsuleze cat de cat.
5. Ultimul pas , care de fapt incapsuleaza liposomal, este curatatorul cu ultrasunete. Acest dispozitiv sparge moleculele de vitamina C la nivel de microni si le incapsuleaza in colina din lecitina si alte fosfolipide. Se va amesteca cu o lingura in continuu pana dispareTOATA spuma.  Repet! Continuati sa amestecati pana dispare TOATA spuma. Se va amesteca cam intre 25 si 30 de minute. Iar aparatul se va repornii daca este nevoie pe aceea durata. Cand ati terminat, veti avea un amestec de culoarea maro deschis( depinde de ce lecitina folositi) si veti mai avea mici depuneri, cam 5% in amestec.
6.  Turnati amestecul intr-un borcan inchis ermetic si il tineti in frigider. Se vor administra cate o lingura de trei ori pe zi, inaintea meselor. In caz de infectii cu tulpini de virusi rezistenti sau intoxicatii cu monoxid de carbon doza se mareste. 

Aceasta reteta este intre 7 si 7,5 dupa masuratorile Ph-ului deci nu exista risc de acidoza a sangelui nici chiar in doze mari. Ph-ul  sangelui este de 7,35 si se mentine in limite foarte stricte in jurul acestei valori. Puteti face un ph identic daca adaugati bicarbonat de sodiu in solutie. Cei 250mll in care initial ati dizolvat vitamina C, ii veti imparti in doua. In jumatate dizolvati o lingura cu varf de bicarbonat de sodiu (fara aluminiu) si turnati foarte incet in solutia cu vitamina C sa nu dea pe afara. Amestecul rezultat il introduceti in curatatorul cu ultrasunete si urmati pasii de mai sus. In felul acesta solutia obtinuta va avea exact Ph-ul corpului uman.

Solutia finala are un termen de valabilitate de 3-4 zile. Refrigerata dureaza mult mai mult.

Cititi mai multe despre dovezi stiitifice vitamina C, prelungirea vietii si tratarea bolilor precum cancer , diabet si alte boli cronice si degenerative:

http://tomlevymd.com/downloads/VC.NZ.Sept.2010.pdf

 la fel si pulberea de vitamina C
https://www.youtube.com/watch?v=GpptUsJFCEY

http://injectablevitaminc.com/images/Ch28.pdf

Lecitina granulata de soia la magazine naturiste sau plafaruri

Vitamina K2- mult mai importanta decat credeam

Ca sa intelegem cum functioneaza si de ce este atat de vitala pentru organism, va trebuii sa intelegem ce sunt proteinele si de ce forma lor este atat de importanta. 

Proteinele au in primul rand un rol structural(materiale de constructie, niste caramizi de forme diferite care construiesc celule diferite)

Forma acestor proteine este deosebit de importanta pentru ca forma le determina functia. Aceasta  o mai numim  relatie ’’structural-functionala''. Aceasta relatie ne va ajuta sa intelegem multitudinea de roluri pe care le indeplinesc proteinele pentru mentinerea biochimiei optime in corpul uman. Si ce putem face pentru a ajuta cumva acest echilibru delicat, numit SANATATE OPTIMA.

Voi vorbi in cele ce urmeaza despre niste proteine de o anumita forma, care indeplinesc un rol specific in corpul uman. Acestea fac musculatura sa se contracte, muschii inimii sa functioneze optim, activeaza celulele nervoase(impulsurile nervoase). Alt fel de proteine indeplinesc alte functii  (ne ajuta sa activam sistemul imunitar si sa digeram mancarea,  altele formeaza articulatiile altele mielina, etc) fiecare grup are o alta structura si forma.

Toate aceste functii pe care proteinele le indeplinesc depind de structura(forma) pe care proteinele o au. Forma este data de cum sunt aranjati aminoacizii in acea proteina, la fel cum putem aranja aceleasi piese de lego in mai multe moduri.

Ne intoarcem acuma la primele proteine cu care am inceput, cele care fac musculatura sa se contracte, rol in functionarea inimii, si in declansarea impulsurile nervoase. Acele proteine se pare ca sunt dependente de Calciu. Deci le vom numii Proteine Dependente deCalciu (PDC).

Aceste proteine pe langa forma lor foarte interesanta pe care o au, mai au ceva molecule biochimice pe suprafata lor. Ele sunt niste ’’carlige’’ . Cu ajutorul acestor carlige biochimice, proteinele ’’pecuiesc’’ practic Calciul din sange. Haideti sa incercam sa vizualizam aceste carlige si sa ne dam seama mai bine ce inseamna forma diferitelor molecule. 

Proteina respectiva, se va comporta asemenea unei undite , care nu are carlig atasat la capatul din apa. Iar  pescarul se asteapta sa mai si prinda peste. Intorcandu-ne la proteine, fara acele carlige de pescuit Calciul, ele sunt inutile in rolul pe care sunt destinate sa il indeplineasca. Sau daca sunt prea putine carlige, va prinde prea putin calciu. Prea putin calciu – muschii nu se vor contracta eficient, inima nu va bate cum trebuie, sangele nu se va coagula, impulsurile nervoase slabe

De fapt aproape tot ce face o celula este legat cumva de de aceste proteine si carligele lor biochimice , de abilitatea lor de a ’’ prinde’’ calciul.

Fara aceste carlinge nu mai conteaza atat de mult ce alceva faci pentru sanatatea ta: suplimentare, antrenamente fizice, nutritie sanatoasa, riscul la boli degenerative si imbatranirea prematura se vor mentine destul de ridicate.

Unul dintre rolurile majore ale ’’Proteinelor undita’’ este acela de a regulariza (mentine in limite normale) nivelul Calciului. Elimina excesul de Ca , care altfel s-ar acumula in sange si de aici in tesuturi si organe. Creierul , inima si rinichii sunt considerate organele predispuse cand vine vorba de calcifierie. Deci, aceste carlige, cu adevarat sunt foarte importante.

 Cu singuranta, exista ceva ce putem face pentru a ajuta corpul sa construiasca aceste carlige , ca sa poate prinde Calciul si astfel ele sa poata muncii (coagula sangele, contracta muschii si inima, stimula sistemul nervos)

Acest ’’ceva’’ se numeste Vitamina K. Un cofactor care este direct implicat in producerea acestor carlige. De fapt ea produce acele chimicale din care se formeaza carligele. Carlige care se incarca cu Calciu, astfel proteinele activate sunt gata sa reconstruiasca si sa isi indeplineasca rolul.

In absenta Vitaminei K2, producerea de chimicale este redusa, astfel Calciul incepe sa se acumuleze in sange, pentru ca nu exista destule’’ proteine undita’’ care sa adune acel exces de calciu. Aceasta duce la calcifierea tesuturilor si a organelor. Vasele de sange sunt primele care se calcifica si se intaresc,  rezulta o slaba vascularizare si deci  o alimentare precara cu nutrienti a celulelor(tesuturilor, organelor) dar si la o slaba contractie musculara, activitate proasta cardiaca, sistem nervos salabit si un sange care nu se mai coaguleaza.

Combinatia de:

-Vascularizare deficitara

-Calcifiere vasculara

-Activare deficitara a ‚’’proteinelor undita’’

Duce in mod inevitabil la o imbatranire prematura si la moarte.

Ce putem face pentru a preveni calcifierea si pentru a imbunatatii functionarea si activarea ’’proteinlor undita’’?

Folositi Vitamina K2. Cea mai buna sursa se gaseste in soia fermentata (natto) . Alte surse sunt : Alimentele fermentate, uleiul de canepa,organele animale, in special ficatul si untul. Si desigur mai exista suplimentele. K este disponibila in doua forme: K1 si K2. Ultima fiind mult mai potenta si cu proprietati anticalcifiere mai bune decat K1. Nu este toxica indiferent de cantitate.

La fel ca celelalte vitamina solubile in grasimi (A,D, E) si vit K se stocheaza foarte bine in tesuturile grase, deci nu e necesara suplimentarea sa zilnica asemenea celorlalte vitamine solubile in apa (B, C,).

FOARTE IMPORTANT!!!! Livrarea acestei vitamine organelor si celulelor corpului depinde de ‚
’’transportator’’ de autobuzul numit LDL (Colesterolul care circula dinspre ficat inspre celule) Care este incorect numit ‚’’rau’’

Nu numai ca LDL nu este ’’rau’’ el nici macar nu este colesterol. 

Este o lipoproteina, un transportator al colesterolului(grasimilor) . Ca sa intelegem vizual: E ca si cand ,eu LDL, ca sa transport nutrienti si grasimi (materie prima) la celule, am nevoie de aceste materiale cu care ma incarc(colesterol,materia prima) sa ma ajute sa plutesc prin sange pana la celule sa le repar sau sa le furnizez cele necesare pt a traii.  Apoi sa le preiau excesul de materie prima sau ramasitele si sa le duc la ficat pentru a se le’’recicla’’

Din cauza aceasta Vitamina K2 are nevoie de LDL. Si cand exista niveluri de LDL foarte mari, acest lucru nu trebuieste ''corectat'' cu medicamente(statine) de reducere a ’’Colesterolului’’ care de fapt reduc transportatorul, LDL. 

Transportator , ficatul il produce in cantitatile alea, tocmai pentru ca are de trimis multe materiale de reparatie la celulele( artere calcificate sau cu microfisuri care trebuiesc ’’peticite’’sau inflamtii care trebuiesc lubrefiate bine)  Vitamina K2 , trebuie sa ajunga la celulele epiteliale pentru a ’’pescuii’’ excesul de calciu pentru a nu se ajunge la calcifiere. De fapt hipercalcifierea care se intampla la doze mari de vitamina D3, este din cauza carentei de K2 si din cauza adminstrarii suplimentelor de calciu care nu este extras din surse biodisponibile.

Ironic, aceste pastile de reducere a colesterolului (statine) Au un efect bumerang si agraveaza bolile pe care se sustine ca vrea sa le trateze. Au un oarecare rezultat pe termen scurt, insa pe termen lung calcifierea se accelereaza intrucat excesul de Calciu nu mai este adunat si incarcat de ‚’’proteine undita’’, deoarece materialele din care s-ar face ‚’’carligele’’ nu mai au transportatorul LDL.

 Explicatiile de mai sus si asocierile vizuale si comparatiile sunt mult mai complexe si medicii care au studiat anatomie si fiziologie ar putea rade de ele, insa cam asta e principiul de functionare.

 Cand intelegem cum functioneaza orice masinarie, si corpul uman este cea mai complexa masinarie care exista in universul acesta, vom sti ce pargii sa actionam pentru a obtine rezultatele care le dorim.

 Legea cauza –efect functioneza si aici. Este normal sa merg la cauza primordiala ca sa obtin o ’’vindecare’’ definitiva. Daca actionez la penultima cauza si dupa ea vine ‚’’efectul’’ durerea sau colesterolul marit, trebuie sa actionez permenent asupra acelei asa zise cauze, cu substante sintetice.  ’. Ca sa sti care este cauza primordiala trebuie mers inapoi si pusa intrebarea:  Efectul acesta ce cauza are? Cauza care declanseaza efectul acesta nedorit, oare nu are si ea o cauza la randul ei?

Sursa: http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2012/12/16/vitamin-k2.aspx