Antioxidantii pompierii nostrii de nadejde.

Cu totii poate constientizam ca nu prea sunt multe de facut, atunci cand vine vorba de poluanti si toxine. Nu prea avem cum sa ne ferim de ele, pentru ca traim intr-un mediu de asa natura, incat suntem asaltati de-a dreptul din toate partile de cine stie ce substante volatile, lichide sau gazoase. Singurul mod de protectie care ar putea exista, este cel ce vine din interior.

Cand sunt pusi unii langa ceilalti Oxidantii si

Antioxidantii au un oarecare inteles logic si ne imaginam ca unii sunt ’’buni’’ iar altii ’’rai’’. Dar ce anume sunt ei si mai ales cum actioneaza in corpurile noastre?

Putem sa ne gandim la oxidantii ca si la niste scantei ale unui foc cand ardem ceva: fie ca e o tigara, fie benzina sau mancare. Iar la antioxidantii ca si la o manusa rezistenta la foc, manusa care impiedica scanteile sa distruga celulele , sistemul nervos si creierul.

Cei mai importanti antioxidanti sunt cei solubili in apa deoarece se gasesc in sangele nostru, gata sa reduca si sa neutralizeze toxinele inca din sange. In felul acesta vor ajunge mai putine substante daunatoare in celula deci mai putine daune. Vitamina C este un antioxidant de felul acesta, Coenzima Q10, colorantii din fructe si legume (Antocianidinele). Dupa structura lor functionala,  mai sunt antioxidantii solubili in grasimi, deoarece sunt primii care ajung in interiorul celulei si incep lupta. Aici putem enumera Vitaminele solubile in grasimi A,D,E si K.  Celula avand un invelis (membrana celulara) din colesterol (grasime) doar Antioxidantii solubili in grasimi o pot penetra direct, cei solubili in apa intra in aceasta doar prin difuzie. In celula ajungand o cantitate mult mai mica decat se gaseste in sange.

 Cel mai versatil dintre ei, este Acidul Alfa Lipoic despre care avem un capitol intreg. El este capabil sa se dizolve si in apa si in grasimi. Fiind una din putinele substante care poate penetra bariera cerebrala. In natura , Dumnezeu in inteligenta sa a construit creierul in asa fel incat doar substantele care il hranesc sa poata intra. Omul in schimb a descoperit ’’neurotoxinele’’ care ajung in creier, il excita foarte puternic si daca mancam caramizi pisate amestecate cu neurotoxine (MSG, vegeta, aspartam)  ne vor pare delicioase. Dar sa revenim.

Combinatia de Acid Alfa Lipoic (antioxidant in creier), Vitamina C liposomal (antioxidant in sange si in celule) si Silimarina din fructele de armurariu (antioxidant in ficat) pot neutraliza practic orice fel de otravuri, toxine, virusi, paraziti, intoxicatii cu monoxid de carbon, intoxicatii cu ciuperci otravitoare, radiatii nucleare.

Haideti sa privim acesti antioxidanti ca  un joc de sah. Regina-Vitamina C,  Turele- VitaminaE si Glutationul  iar Caii- betacarotenul, colorantul negru si rosu din fructe si legume (Antocianidele) si Coenzima Q10, Ganditi-va ce potential de lupta are Regina singura si ce potential ar avea impreuna cu cele doua ture. Dar daca ar fi ’’aparate’’  ’’repotentate’’ si ’’reciclate’’ de catre cei doi Cai (frumosi)?.

Sau asemanti antioxidantii acestia cu niste tancuri incarcate cu ’’munitie’’ Tancul-Vitamina C este mult mai puternic impreuna cu Tancul-Vitamina E si Tancul-Glutation. Iar cele trei  atunci cand raman fara munitie in lupta lor cu Oxidantii,  sunt ’’reincarcate’’ ’’repotentate’’ si ’’reparate’’ de catre  CoQ10 (care recicleaza vitamina E), Acidul AlfaLipoic (recicleaza VitaminaC) Betacarotenul si Antocianidinele ( potenteaza Vitamina C si recileaza Glutationul)

In concluzie: pentru a asigura o protectie maxima este recomandat sa consumam in primul rand, alimente cu continut ridicat de antioxidanti (intens colorate, colorantul negru fiind cel mai puternic) iar abia dupa aceea suplimente de antioxidantii in cantitati suficiente. Suplimentele fara Antocianidinele (colorantii din fructe si legume) se vor termina destul de repede.

·         Antocianidinele le gasim in :  fructele de padure, cirese, strugurii negrii, sfecla rosie, prune.

·         Beta-carotenul (Vitamina A) :  morcovi, dovleac comestibil, caise uscate, catina, macris

·         Vitamina C:  macese, catina, ardeiul gras, kiwi, ardeiul gras,

·         Vitamina E:  semintele si uleiurile presate la rece, germenii de grau, nuci, peste, fasole.

·         Seleniu:  stridii, scoici, nuci braziliene, seminte,

·         Acid (Alfa)Lipoic:  carne rosie si organe de animale crescute cu iarba, morcovi, spanac, sfecla

·         Coenzima Q10:  sardine, macrou, nuci, seminte

Supa de oase, colagen pentru articulatii

Nu de putine ori am fost atentionata la masa ca manac hrana lui cutu! Prea putin elegant pentru o domnisoara, insa ma trezeam rontaind oasele de gaina pana cand le secam de toata maduva! Sa fie oare vorba despre vreo apucatura barbara? Sau despre o “tendinta de supravietuire” a corpului care ne impinge sa facem uneori lucruri inexplicabile?

Nu multi sunt cei carora le lasa “gura apa” in fata unei supe aburinde de oase! De fapt, nici macar nu cred sa cunosc pe cineva care se rasfata cu o astfel de zeama. Mai facea din cand in cand bunica mea, dar cum nu gaseam carnea prin farfurie, desi o “scotoceam” destul, nu i-am inteles niciodata rostul.

Se pare insa ca supa de oase facuta in casa are multiple calitati terapeutice, fiind mai degraba servita pentru “potentialul ei vindecator”, decat pentru gust. Dupa cum vom vedea, exista chiar si o explicatie pentru care aceasta se serveste cu otet.

Oasele sunt pline de minerale dintre care cele mai abundente sunt calciul si fosforul care sunt “tinute” impreuna in os cu ajutorul colagenului, formand fosfatul de calciu. Pe langa acestea, tesutul osos contine - in proportie mult mai mica - magneziu, sodiu si alte oligoelemente. Cand oasele sunt fierte, mineralele cad pe fundul oalei dar nu se pierd, cu conditia sa nu aruncam prima apa.  Sub aceasta forma, mineralele sunt foarte usor asimilabile. Daca oasele contin si partile flexibile, de legatura (ligamente, cartilaj si tendoane) atunci in fiertura sunt eliberate si alte substante precum glucozamina si condroitina. Sulfatul de condroitina este cel mai popular supliment in tratamentul osteoartritei.

Pentru ce este buna supa de oase?

1. Repara mucoasa intestinului, fiind utilizata in toate afectiunile gastrointestinale (gastrita, ulcer

gastroduodenal, intestin permeabil, colon iritabil, hemoroizi, boala Chron, colita ulcerativa etc)

2. Ajuta la descompunerea proteinelor in aminoacizi (molecule mai mici) si trateaza astfel intolerantele si sensibilitatile alimentare dobandite (in special cele la proteinele din lapte, oua, cereale (gluten), leguminoase etc);

3. Intareste sistemul imunitar (boli autoimune, infectioase, inflamatorii, boli cronice, alergii, astm, artrita)

4. Reface structura discului intervertebral (hernie de disc, deshidratarea discului intervertebral, afectiuni ale coloanei vertebrale);

5. Reface structura cartilajului care alcatuieste articulatiile (artrita, artroza, discartroza, reumatism etc);

6. Intinereste pielea, previne ridurile fine, reface structura pielii “lasate” pe care o intareste, elimina celulita si amelioreaza vergeturile.

Stiai de ce supa de pui e buna pentru raceala? Deoarece aminoacizii produsi in timpul fierberii calmeaza iritatia din sistemul respirator si imbunatatesc digestia.

Supa rezultata din fierberea oaselor este plina de colagen sub forma de gelatina. La randul ei, gelatina contine aminoacizi neesentiali printre care arginina, glicina, glutamina si prolina. Acesti aminoacizi pot fi sintetizati de corp, insa nu si daca suntem stresati sau bolnavi.

Gelatina este de fapt colagenul care se descompune in supa in timpul fierberii oaselor. Mancarurile

care contineau gelatina erau in topul tratamentelor pentru vindecare folosite in China antica. Acum se stie si de ce. 80% din sistemul nostru imuniatar se afla in tractul intestinal si se pare ca gelatina stimuleaza dezvoltarea probioticelor – bacteriilor sanatoase din colon - ceea ce intareste sistemul imunitar.

Maduva pe care o contin oasele este bogata in nutrienti si grasimi benefice pentru creier si pentru invelisul fibrelor nervoase (mielina).

Colagenul din suplimentele de pe piata (colagen de tip 2, de exemplu) este extras, de fapt, din colagenul pe care il contine oasele animalelor. De ce nu am gasi o modalitate mai ieftina de a consuma colagenul, apeland direct la “sursa”? Studiile demonstreaza ca gelatina din supa de oase reduce durerile - in cazul atletilor - si ulcerul - in cazul pacientilor care o consuma.

Cand vine vorba despre arginina, barbatii ar trebui sa fie foarte atenti! Acest aminoacid  este util in sanatatea aparatului reproductiv, fiind esentiala in producerea lichidului seminal. Si nu numai! De arginina este nevoie si in producerea hormonului de crestere, care da forta musculara. Arginina are rol important in mentinerea sistemului imunitar si ajuta la vindecarea ranilor. Este, de asemeni, utila in cazul celor cu suferinte ale ficatului deoarece regenereaza celulele hepatice.

Glicina este un aminoacid neesential si un neurotransmitator despre care se stie ca imbunatateste somnul. Pe de alta parte, stimuleaza productia sarurilor biliare fiind util in afectiuni ale ”fierii”. Fiind de ajutor in formarea glutationului (o coenzima necesara in multe reactii de eliminare a toxinelor si radicalilor liberi din sange), glicina detoxifica intreg corpul de chimicale si imbunatateste functiile cerebrale. Nivelurile ridicate de glutation din sange sunt in stransa legatura cu longevitatea datorita efectului antioxidant.

Prolina este un aminoacid care reface cartilajul si de aceea repara articulatiile “care scartaie”, intareste pielea, elimina celulita si repara mucoasa care inveleste intestinul.

Glutamina este un fel de combustibil care hraneste celulele intestinului subtire, protejeaza mucoasa si stimuleaza reconstructia musculara.

Cum se prepara supa de oase?

Se pot folosi orice oase de animale, cele mai bune fiind capul, membrele prevazute cu cartilaj

articular, ligamente si tendoane, coloana vertebrala, coastele si gatul animalelor. Poate fi folosit orice animal, de la pui, pana la vita, oaie sau porc. In timpul fierberii, se adauga putin otet de mere (sau sucul de la o lamaie), care ajuta la “scoaterea” mineralelor din oase.

-          Se pun oasele intr-un vas si se toarna apa calda peste ele;

-          Se adauga apoi peste apa 2 linguri de otet de mere inainte de a pune totul  la fiert;

-          Se fierbe la  foc normal pana cand apa inceapa sa dea in clocot, apoi se reduce focul la minim si se fierbe timp de, cel putin, 6 ore. Cu cat fierbem supa mai mult, cu atat mai multi nutrienti sunt extrasi din oase. Ideal ar fi sa o fierbem 24-36 de ore.

-          Abia dupa acest timp se adauga legumele, dupa preferinta.

Ne vom intreba probabil cum depozitam supa, din moment ce nu putem prepara zilnic o zeama de acest fel.

O separam de oase folosind o strecuratoare, apoi o turnam in borcane pe care le tinem la frigider timp de 1 saptamana. Zilnic incalzim cate o portie pe care o consumam, de preferat, la prima masa din zi.

                                           by A.C.

Dieta care tratează cancerul

“În 8 luni după ce am început să fac aceste lucruri, toate celulele canceroase au dispărut.”

                                                Dr. Loraine Day –chirurg ortoped care s-a vindecat de cancer prin metode naturale

“Ca să te vindeci de orice boală, nu contează numai “ce pui în gură”. Când am început să mă vindec, am avut grija cu tot ceea ce puneam “în minte si suflet”: nu am citit ştirile, nu am ascultat radioul, nu am privit la televizor. Am citit doar cărţi de spiritualitate, am ascultat muzică clasică şi programe de spiritualitate de calitate care îmi dădeau o stare de linişte şi pace. Trebuie să fii la fel de atent cu ceea ce îţi introduci în minte, ca şi cu ceea ce îţi introduci în corp.”

                                                                                                                     Dr. Loraine Day

După ce am  ascultat-o în cateva interviuri televizate pe Dr. Loraine Day, am înţeles că această

femeie ar trebui să fie un exemplu de viaţă pentru mulţi dintre noi. Nu doar că s-a vindecat de cancer singură - refuzând categoric chimoterapia şi impulsurile colegilor medici “pro-chimo”  (şi nu erau puţini!) -, dar vivacitatea, coerenţa şi energia acestei femei la 70 de ani sunt calităţi rar întâlnite în ziua de azi.

“Acum am 69 de ani şi pot să fac orice făceam la 25 de ani! Simt că am aceeaşi energie pe care o aveam atunci.” Şi într-adevăr, energia pe care o emană este debordantă, şocant de incompatibilă cu viziunea pe care mi-am format-o până acum despre “bătrânii” de aceeaşi vârstă.

Recent, Dr. Loraine Day s-a recăsătorit iar soţul dânsei a vrut să trăiască după felul în care trăia ea, pentru că îşi dorea acelaşi nivel de energie!

Vom deschide acest articol cu un adevăr încurajator, o speranţă pentru toţi cei care suferă de cancer sau alte maladii la fel de grave:

“Corpul omenesc este astfel construit încât se poate vindeca singur. Aţi observat că, dacă ne-am tăiat, rana se vindecă fără să intervenim, asta dacă sistemul nostru imunitar nu este distrus şi dacă nu traumatizăm în fiecare zi rana respectivă.

Eu a trebuit să aflu care sunt lucrurile prin care îmi traumtizam corpul astfel încât acesta nu reuşea să vindece cancerul. Ştiam că eu mi-am făcut cancerul. Evident că nu am făcut-o conştient. Toţi oamenii “ne facem” cancerul “cu mâna lor”, doar că nu ne place să recunoaţtem acest lucru. Lucrurile pe care le facem în mod repetat în fiecare zi sunt acelea care ne îmbolnăvesc, care cauzează cancer, Parkinson sau orice altă boală.”

       

                                                                                                 Dr. Loraine Day

1.Am trecut pe o dieta biblică (vegană).

La început nu ştia exact cu ce să înceapă, dar simtea că trebuie să îşi schimbe dieta într-o dieta 100% vegană. A încetat să mai consume produse animale: carne, ouă, lapte, brânză. “Este dieta perfectă, dar nu îndeajuns să vindece vreo problemă de sănătate majoră cum e cancerul”. (Dr. Loraine Day). A simţit că

lipseşte ceva. Acel “ceva” sunt toate celelalte lucruri expuse mai jos.

Ştiai? Statisticile din 1909 arătau că 1 din 33 de americani sufereau de cancer. Pe atunci, consumul mediu de cereale nerafinate pe cap de locuitor era de 90 kilograme pe an, la fel ca şi în cazul cartofilor proaspeţi. Să nu uităm că pe atunci nu existau restaurante de tip fast food iar dulciurile erau întradevăr o delicatesă. Începând cu 1985, consumul de cartofi proaspeţi  a scăzut cu 50% , în schimb cartofii prăjiţi au devenit din ce în ce mai populari; a crescut consumul de cereale rafinate (făină albă); s-a dublat consumul de lapte (pasteurizat!); consumul de carne de pui a crescut cu 300% (pui injectaţi cu hormoni şi antibiotice). Dulciurile sunt astăzi privite ca nişte “înlocuitoare de fructe”. Sub influenţa unei diete bazate pe alimente procesate şi abuz de produse animale (carne, lapte, brânză, ouă), nu este de mirare că această afecţiune a luat amploare, fiind întâlnită la 1 din 3 persoane.  Astăzi, una din doua persoane suferă sau va suferi,  de-a lungul vieţii, de cancer. La cum decurg lucrurile, până în 2020 toată lumea va suferi de cancer, dacă nu se iau măsuri în prevenţie.

“Apoi am renunţat la tot ce înseamnă zahăr, cofeină, MSG, îndulcitori şi toate alimentele procesate, şi am consumat numai mâncare în forma ei naturală, lucru pe care îl fac şi acum.”

                                                                                                             Dr. Loraine Day

2. Am început să petrec cât mai mult timp afară din casă.

 “Tumorile canceroase cresc de 2 ori mai repede dacă respirăm “aer de interior” decât dacă respirăm aerul “din afara” casei, fapt bine documentat în literatura de medicină. Chiar dacă locuim într-o zonă cu aer poluat, aerul de afară este preferabil celui din interior”, spune Dr. Loraine Day.

3. Am început să petrec cât mai mult timp în soare şi să iubesc lumina zilei.

Soarele reduce mărimea tumorii canceroase şi nu cauzează cancer de piele, aşa cum se vehiculează astăzi. Este vorba de felul nostru de alimentaţie care duce la cancer de piele. Această afecţiune nu era întâlnită la strămoşii noştri în urmă cu mii de ani, când aceştia îşi desfăşurau întreaga activitate afară: locuiau, trăiau, munceau în aer liber, în soare.

4. Am înţeles că pacea interioară este hrana sufletului şi am început să iert.

Oricât ar fi de sănătoasă o dietă, nu este de ajuns dacă sufletul este plin de resentimente. Iertarea şi liniştea

sufletească modifică semnele vitale, regularizează pulsul cardiac, tensiunea arterială şi secreţia de adrenalină. Nu putem depăşi o afecţiune fizică sau psihică dacă suntem dominaţi de ură sau ranchiună.

“Oricine ar putea trăi sănătos până la 100 de ani, dar am devenit prea dependenţi de mâncare, de stilul nostru de viaţă şi de ură. Oamenilor le place să fie dependenţi de ură.Doar că ura ne “mănâncă de vii”, fără să ne dăm seama.” (Dr. Loraine Day)

5. Am început să merg mult pe jos, în orice condiţii atmosferice.

“Distanţa parcursă la prima “şedinţă” – după “o viaţă la pat” de 6 luni - a fost de 18 metri, dar

pentru mine a fost un lucru măreţ!”(Dr. Loraine Day). Pentru a înţelege cât de afectat este corpul nostru de sedentarism, iată o altă mărturisire memorabilă a doctorului Loraine Day: “Deşi mă însănătoşisem şi ajunsesem, în timp, să merg mult pe jos şi să fac gimanstică medicală acasă, mi-au trebuit alţi 3 ani de “aşteptare activă” ca organismul meu să capete rezistenţa necesară pentru a merge la o sală de sport.”

6. Am început să beau câte 8 pahare mari de apă pe zi.

“Imediat ce am început să beau multă apă, am simţit shimbări pozitive întâmplându-se în corp. Când

aveam cancer, avem simptome de multe alte afecţiuni: simptome de Parkinson, scleroză multiplă, buricele degetelor îmi amorţeau pentru că nu ajungea destul sânge la ele, episoade oribile de anxietate ţi depresie.” (Dr. Loraine Day) Corpul este 75% apă iar creierul este 85% apă. Pierdem 10 pahare de apă zilnic doar pentru că trăim ţi dacănu le punem la loc, sau dacă bem lichide dulci sau sărate (cola, sucuri, cafea, etc), putem accentua deshidratarea.

7. Am început să dorm de la ora 10 seara.

Hormonii de vindecare se produc în intervalul de timp cuprins între orele 10 p.m. – 02 a.m., însă cu o singură

condiţie, şi anume să dorim. Suntem construiţi să trăim în ritm cu natura, iar funcţiile organismului se încetinesc de îndată ce apune soarele. În societatea de astăzi, dominată de electricitate şi tehnologie, nu mulţi ne aliniem să respectăm această “regulă de funcţionare”. Să fie o întâmplare faptul că oamenii de la ţară sunt mai sănătoşi decât cei de la oraş?

“Această regulă funcţionează întocmai ca şi legea gravitaţiei: dacă ne aruncăm de pe o clădire, nu plutim în eter, ci cădem la pământ, chiar dacă negăm existenţa sa. La fel, dacă nu respectăm legile esenţiale de viaţă, ne îmbolnăvim, chiar dacă negăm existenţa bolii.” (Dr. Loraine Day)

8. Am decoperit Biblia şi am început să mă rog.

Dacă nu avem o susţinere, o credinţă într-o forţă mai mare decât a noastră care să ne ridice atunci când

 suntem la pământ, cu garda jos, şi avem nevoie de întăriri, vom fi doborâţi rapid. “Fără Dumnezeu, lucrurile mult mai mari decât noi care ni se întâmplă în viaţă, ne slăbesc atât de mult puterea personală (singura în care ne încredem) până la punctul în care nu ne mai rămâne nimic din ea şi suntem pierduţi.” Când îi încredinţăm viaţa noastră lui Dumnezeu, îi pasăm necazurile noastre Lui pentru  a se ocupa pentru o clipă de ele, ceea ce ne linişteşte şi ne ajută să ne recăpătăm puterea. Iar mai apoi nu uiţi să îi mulţumeşti, ca oricărui alt prieten care te ajută:“Chiar şi în momentele în care eram atât de bolnavă încât nu mă puteam ridica din pat şi nici măcar nu mă puteam hrăni, îi mulţumeam lui Dumnezeu că eram în viaţă. Şi, atât timp cât eram încă în viaţă, exista  o posibilitate să mă vindec - chiar dacă nu ştiam care este aceasta! “(Dr. Loraine Day)

9. Am început să mă rog pentru alte persoane.

“Când eşti la pământ, gândeşti că ţi se cuvine “să fii egoist”, să te rogi numai pentru tine, să te ajuţi doar pe tine. Dar uităm că vindecarea începe din inimă.” Chiar dacă suferinţa noastră este cruntă, simplul fapt de a ne ruga pentru alte persoane aflate în suferinţă, ne ajută să ne deschidem inimile şi să aducem mai bună bunătate în suflete care, devenind mai eficiente, ne vor susţine în vindecarea noastră.

Dacă Dr. Loraine Day a reuşit să se vindece, atunci şi noi avem o şansă.

Grăsimile care “ne slăbesc” sănătatea

Grăsimile trans sunt acea categorie de grăsimi nesaturate care nu se întâlnesc în natură, ci sunt create artificial. Ele se mai numesc şi grăsimi parţial hidrogenate.

Grăsimile parţial hidrogenate se folosesc astăzi în industria alimentară din multe “arii gastronomice”: fast-food, snack food, alimente prăjite, patiserii şi cofetării. Acestea au înlocuit grăsimile naturale, solide (untura, de exemplu) şi uleiuri de plante care se foloseau în trecut.

Privite la microscop, grăsimile seamănă cu nişte lanţuri lungi, alcătuite din hidrogen şi carbon. 

Grăsimile nesaturate conţin două lanţuri unite între ele printr-o legătură carbon-carbon la mijloc. Această legătură poate fi “îndoită”, formând un fel de literă “L”- ca în cazul grăsimilor nesaturate care se găsesc în natură (uleiuri vegetale) -, sau poate fi “răsucită” – cum este cazul grăsimilor artificale “trans”. Grăsimile saturate conţin un singur lanţ drept, fără nicio legatură.

Atenţie! Există câteva grăsimi trans care se produc natural în carnea animalelor rumegătoare (capre, oi, vaci, căprioare, antilope) dar şi în lapte, unt sau iaurt. Procentul de grăsimi trans-naturale din totalul grăsimilor din carnea rumegătoarelor este însă foarte mic, undeva între 2-5%. În legătură cu posibilele efecte diferite asupra sănătăţii ale acestor două tipuri de grăsimi-trans, studiile sunt controversate. Unii cercetători consideră că grăsimi trans-naturale (denumite “acizi graşi Omega 7” sau acid vaccenic) au efectul invers al grăsimilor trans-artificale, adică scad nivelul colesterolului “rău” şi al trigliceridelor. Alţi cercetători susţin că grăsimile trans-naturale sunt la fel de periculoase ca şi grăsimile trans-artificiale şi recomandă limitarea consumului în ambele cazuri.

Totuşi, dacă o prăjitură conţine grăsimi-trans în proporţie de 45%, o bucată de unt de vacă conţine grăsimi trans-naturale în proporţie de 4% din totalul grăsimilor. Oare care dintre aceste produse să fie mai dăunător?

Ştiai? Oxidarea grăsimilor trans-naturale la nivelul pielii pot cauza acel  miros  al pielii “ca de bătrân”.

De ce sunt rentabile grăsimile–trans? Să nu vă gândiţi că aceste grăsimi sunt mai folosite pentru că ar fi mai sănătoase! În niciun caz! Este vorba numai despre [rofitul producătorilor şi situaţia de piaţă. Binenţeles că nu există numai un singur motiv, ci motivele sunt nenumărate.

·         În primul rând, alimentele nu mai “râncezesc” pe rafturi, produsul este păstrat în stare nealterată un timp îndelungat. Dacă alimentele conţin grăsimi şi durează, durează, durează (!) - cum este cazul sandvişurilor de la fast-food, biscuiţilor din comeţ sau plăcintelor din patiserie care “nu mai expiră odată!”) -, atunci mai mult ca sigur acestea conţin grăsimi-trans.

·         Multe produse de patiserie “cer” grăsimi-trans pentru a se păstra solide la temperatura camerei – spre exemplu saleurile care “nu se topesc”, ci se usucă!

·         Grăsimile-trans sunt alternativa ce mai ieftină la reţetele cu unt.  Grăsimile parţial hidrogenate înlocuiesc cu succes reţetele de dulciuri care de altfel ar conţine unt. Dar cum untul e scump, sursele de unt puţine iar cererea de dulciuri e mare, grăsimile parţial hidrogenate (trans) rămân singura soluţie mai la îndemână a producătorilor.

De ce sunt periculoase grăsimile trans?

1. Chiar dacă grăsimile trans sunt “comestibile” (adică nu ne otrăvesc!), acestea perturbă activitatea lipazei. Lipaza - enzima care transformă grăsimile în acizi graşi şi glicerol - este o enzimă solubilă în apă care digeră, transportă şi metabolizează trigliceridele, grăsimile şi uleiurile din aproape toate organismele vii. Ea “lucrează” numai pe grăsimile saturate şi nesaturate naturale, şi nu poate metaboliza grăsimile-trans, motiv pentru care consumul de grăsimi trans creşte nivelul colesterolului “rău” din sânge  (LDL) şi reduce colesterolul “bun” (HDL). Această dizarmonie conduce mai departe la boli ale vaselor de sânge şi afecţiuni cardiace, hipertensiune arterială, obezitate şi diabet.

2. Deşi s-a demonstrat că grăsimile trans sunt în strânsă legatură cu diabetul şi prediabetul, nu se ştie mecanismul concret prin care se ajunge la aceste afecţiuni în urma consumului de grăsimi trans, studiile fiind încă sub investigaţie pentru a putea oferi o explicaţie exactă. Rămâne de urmărit.

3. Un studiu din 2003 publicat intr-un jurnal medical dedicat afecţiunilor nervoase şi neurologice, sugerează faptul că grăsimile-trans şi cele saturate cresc riscul bolii Alzheimer. În urma experimentelor pe şoareci s-a demonstrat faptul că grăsimile trans afectează memoria şi abilităţile de învăţare prin reducerea numărului de proteine esenţiale în creier (necesare pentru buna funcţionare neurologică) şi inflamează acele zone responsabile cu memoria şi judecata,.

4. Spre deosebire de alte tipuri de grăsimi, grăsimile trans sunt metabolizate diferit în ficat, unde interferă cu activitatea unei enzime (Delta 6 desaturaza) care transformă acizii graşi în prostaglandine şi acid arahidonic, esenţiale în funcţionarea celulelor. În prezenţa grăsimilor trans, funcţia acestei enzime este suprimată, ceea ce duce la afecţiuni hepatice sau la o funcţionare deficitară a acestui organ (şi de aici multiple dezechilibre metabolice în corp) fără ca noi să ştim acest lucru.

5. Un studiu din 2007 a demonstrat că fiecare creştere de 2% a grăsimilor trans din totalul numărului de calorii (energie) creşte cu până la 73% riscul de infertilitate la femei. Prin urmare, femeile care îşi doresc să conceapă un copil dar găsesc imposibil să rămână însărcinate, trebuie să renunţe (fără regrete!) la toate grăsimile trans din alimentaţie.

6. Un grup de cercetători spanioli au demonstrat că persoanele care consumă grăsimi trans au cu 48% mai multe “şanse” de a suferi de depresie, spre deosebire de cei care nu consumă aceste grăsimi.

Ştiaţi? Multe ţări şi state americane au stabilit producătorilor şi comercianţilor limite procentuale de folosinţă a grăsimilor-trans. Aceştia nu pot folosi grăsimi trans în fabircarea alimentelor într-un procent mai mare de 2-5%  din totalul grăsimilor, iar unele dintre aceste ţări le interzic total, spre exemplu Irlanda. În Australia margarina nu conţine grăsimi trans din anul 1996.

Cum ne protejăm de grăsimile trans? Pentru a elimina grăsimile trans din dietă trebuie să

renunţăm la toate alimentele care conţin “grăsimi parţial hidrogenate”. Acestea sunt simplu de recunoscut pentru că fac parte din “gaşca” alimentelor procesate şi se găsesc pe raftul supermarketurilor, în restaurantele de tip fast-food sau take-away şi în vitrinele  apetisante ale cofetăriilor! Grăsimile hidrogenate complet nu sunt atât de periculoase deoarece nu mai conţin grăsimi trans. Ideal ar fi să consumăm grăsimi din surse naturale, pe care corpul le recunoaşte şi ştie ce sa facă mai departe cu ele: ulei de plante şi seminţe presat la rece, ulei de peşte, peşte, nuci, seminţe, fructe grase (Avocado) sau grăsime animală din ouă, lapte, brânză, carne, cu moderaţie.

Atenţie! Feriţi-vă de combinaţia bombă de “grăsimi-trans – zahăr rafinat”.

Grăsimile trans şi laptele matern. Dacă mama are o alimentaţie bogată în grăsimi-trans, atunci în sângele său vor fi multe multe astfel de grăsimi, iar  atunci şi laptele matern va fi mai bogat în astfel de grăsimi, iar sângele bebeluşului va fluctua în grăsimi trans. Un studiu statistic atestă faptul că lapte spanioloaicelor conţin un procent de 1% grăsimi-trans, al franţuzoaicelor 3%, procente destul de mici în comparaţie cu americance, la care procentul este crescut la 7%.