Supa de oase, colagen pentru articulatii

Nu de putine ori am fost atentionata la masa ca manac hrana lui cutu! Prea putin elegant pentru o domnisoara, insa ma trezeam rontaind oasele de gaina pana cand le secam de toata maduva! Sa fie oare vorba despre vreo apucatura barbara? Sau despre o “tendinta de supravietuire” a corpului care ne impinge sa facem uneori lucruri inexplicabile?

Nu multi sunt cei carora le lasa “gura apa” in fata unei supe aburinde de oase! De fapt, nici macar nu cred sa cunosc pe cineva care se rasfata cu o astfel de zeama. Mai facea din cand in cand bunica mea, dar cum nu gaseam carnea prin farfurie, desi o “scotoceam” destul, nu i-am inteles niciodata rostul.

Se pare insa ca supa de oase facuta in casa are multiple calitati terapeutice, fiind mai degraba servita pentru “potentialul ei vindecator”, decat pentru gust. Dupa cum vom vedea, exista chiar si o explicatie pentru care aceasta se serveste cu otet.

Oasele sunt pline de minerale dintre care cele mai abundente sunt calciul si fosforul care sunt “tinute” impreuna in os cu ajutorul colagenului, formand fosfatul de calciu. Pe langa acestea, tesutul osos contine - in proportie mult mai mica - magneziu, sodiu si alte oligoelemente. Cand oasele sunt fierte, mineralele cad pe fundul oalei dar nu se pierd, cu conditia sa nu aruncam prima apa.  Sub aceasta forma, mineralele sunt foarte usor asimilabile. Daca oasele contin si partile flexibile, de legatura (ligamente, cartilaj si tendoane) atunci in fiertura sunt eliberate si alte substante precum glucozamina si condroitina. Sulfatul de condroitina este cel mai popular supliment in tratamentul osteoartritei.

Pentru ce este buna supa de oase?

1. Repara mucoasa intestinului, fiind utilizata in toate afectiunile gastrointestinale (gastrita, ulcer

gastroduodenal, intestin permeabil, colon iritabil, hemoroizi, boala Chron, colita ulcerativa etc)

2. Ajuta la descompunerea proteinelor in aminoacizi (molecule mai mici) si trateaza astfel intolerantele si sensibilitatile alimentare dobandite (in special cele la proteinele din lapte, oua, cereale (gluten), leguminoase etc);

3. Intareste sistemul imunitar (boli autoimune, infectioase, inflamatorii, boli cronice, alergii, astm, artrita)

4. Reface structura discului intervertebral (hernie de disc, deshidratarea discului intervertebral, afectiuni ale coloanei vertebrale);

5. Reface structura cartilajului care alcatuieste articulatiile (artrita, artroza, discartroza, reumatism etc);

6. Intinereste pielea, previne ridurile fine, reface structura pielii “lasate” pe care o intareste, elimina celulita si amelioreaza vergeturile.

Stiai de ce supa de pui e buna pentru raceala? Deoarece aminoacizii produsi in timpul fierberii calmeaza iritatia din sistemul respirator si imbunatatesc digestia.

Supa rezultata din fierberea oaselor este plina de colagen sub forma de gelatina. La randul ei, gelatina contine aminoacizi neesentiali printre care arginina, glicina, glutamina si prolina. Acesti aminoacizi pot fi sintetizati de corp, insa nu si daca suntem stresati sau bolnavi.

Gelatina este de fapt colagenul care se descompune in supa in timpul fierberii oaselor. Mancarurile

care contineau gelatina erau in topul tratamentelor pentru vindecare folosite in China antica. Acum se stie si de ce. 80% din sistemul nostru imuniatar se afla in tractul intestinal si se pare ca gelatina stimuleaza dezvoltarea probioticelor – bacteriilor sanatoase din colon - ceea ce intareste sistemul imunitar.

Maduva pe care o contin oasele este bogata in nutrienti si grasimi benefice pentru creier si pentru invelisul fibrelor nervoase (mielina).

Colagenul din suplimentele de pe piata (colagen de tip 2, de exemplu) este extras, de fapt, din colagenul pe care il contine oasele animalelor. De ce nu am gasi o modalitate mai ieftina de a consuma colagenul, apeland direct la “sursa”? Studiile demonstreaza ca gelatina din supa de oase reduce durerile - in cazul atletilor - si ulcerul - in cazul pacientilor care o consuma.

Cand vine vorba despre arginina, barbatii ar trebui sa fie foarte atenti! Acest aminoacid  este util in sanatatea aparatului reproductiv, fiind esentiala in producerea lichidului seminal. Si nu numai! De arginina este nevoie si in producerea hormonului de crestere, care da forta musculara. Arginina are rol important in mentinerea sistemului imunitar si ajuta la vindecarea ranilor. Este, de asemeni, utila in cazul celor cu suferinte ale ficatului deoarece regenereaza celulele hepatice.

Glicina este un aminoacid neesential si un neurotransmitator despre care se stie ca imbunatateste somnul. Pe de alta parte, stimuleaza productia sarurilor biliare fiind util in afectiuni ale ”fierii”. Fiind de ajutor in formarea glutationului (o coenzima necesara in multe reactii de eliminare a toxinelor si radicalilor liberi din sange), glicina detoxifica intreg corpul de chimicale si imbunatateste functiile cerebrale. Nivelurile ridicate de glutation din sange sunt in stransa legatura cu longevitatea datorita efectului antioxidant.

Prolina este un aminoacid care reface cartilajul si de aceea repara articulatiile “care scartaie”, intareste pielea, elimina celulita si repara mucoasa care inveleste intestinul.

Glutamina este un fel de combustibil care hraneste celulele intestinului subtire, protejeaza mucoasa si stimuleaza reconstructia musculara.

Cum se prepara supa de oase?

Se pot folosi orice oase de animale, cele mai bune fiind capul, membrele prevazute cu cartilaj

articular, ligamente si tendoane, coloana vertebrala, coastele si gatul animalelor. Poate fi folosit orice animal, de la pui, pana la vita, oaie sau porc. In timpul fierberii, se adauga putin otet de mere (sau sucul de la o lamaie), care ajuta la “scoaterea” mineralelor din oase.

-          Se pun oasele intr-un vas si se toarna apa calda peste ele;

-          Se adauga apoi peste apa 2 linguri de otet de mere inainte de a pune totul  la fiert;

-          Se fierbe la  foc normal pana cand apa inceapa sa dea in clocot, apoi se reduce focul la minim si se fierbe timp de, cel putin, 6 ore. Cu cat fierbem supa mai mult, cu atat mai multi nutrienti sunt extrasi din oase. Ideal ar fi sa o fierbem 24-36 de ore.

-          Abia dupa acest timp se adauga legumele, dupa preferinta.

Ne vom intreba probabil cum depozitam supa, din moment ce nu putem prepara zilnic o zeama de acest fel.

O separam de oase folosind o strecuratoare, apoi o turnam in borcane pe care le tinem la frigider timp de 1 saptamana. Zilnic incalzim cate o portie pe care o consumam, de preferat, la prima masa din zi.

                                           by A.C.

Drumul meu spre sanatate

“Devenim ceea ce mâncăm, digerăm, asimilăm, absorbim.”

Lucian Toma

Povestea mea este cât se poate de simplă. În 2002 am început să lucrez noapte de noapte la o firmă de taximetrie, apoi am avut propria mașină, ceea ce îmi permitea să lucrez mai mult şi mai cu spor, astfel că, în descurs de 5 ani stilul de viață a fost mai mult decât sinucigaș. Ca să pot rezista fără somn, am “băgat” în mine toate otrăvurile posibile, așa-zisele energizante (6 cafele pe noapte, foarte multe dulciuri, redbul-uri). Exercitul fizic în intervalul unui an era de maxim 5 kilometri (din garaj în pat și din mașină în restaurante). În cei 5 ani am consumat cam 10 kg de fructe și vreo 2 kg de legume crude. În rest, dieta îmi era alcătuită numai din mâncare gătită, dintre care 50% junkfood.

Când am dat faliment în 2007, aveam 116 kg, palpitații la inimă, episoade de depresie, ficat foarte mărit, dureri îngrozitoare de cap, început de sciatică, somn agitat și respirație  groaie,  calviția și-a făcut apariția, oboseală cronică, pungi de grăsime sub ochi, eczeme, transpirație urât mirositoare și un aspect dezastros al pielii.

Din 2007 lucrurile au început să meargă spre bine. Încă nu schimbasem nimic în dietă dar - cel puţin! – renunţasem la o meserie care mă ţintuia pe scaun şi începusem să dorm în timpul nopţii. Prin urmare, nu mai aveam “motiv” să consum atât de multe otrăvuri şi renunţasem la fumat. În acea perioadă, din punct de vedere spiritual, îl găsisem pe Dumnezeu iar viața mea începuse să aibă sens, depărtându-se din ce în ce mai mult de haosul în care rătăcisem până atunci..    

În 2008 problemele de sănătate au dispărut aproape complet. Munceam în Cipru ca şofer la o spălătorie industrială. Acum s-au întâmplat şi următoarele schimbări:

·         Spre deosebire de viaţa sedentară de noapte, aveam parte de  multă mișcare fizică (mișcăm sistemul limfatic şi eliminam toxinele acumulate în anii “groazei” iar activitatea fizică îmi forța corpul să întărească oasele și ligamentele).

·         Mâncăm kilograme întregi de  portocale zilnic pentru că le culegeam pe gratis din pomi. La cantitățile acelea de fructe erau și cantități pe măsură de vitamine și minerale care ajungeau la celulele mele, iar arterele și venele - parţial înfundate de colesterol -, respirau acum “uşurate”.

·         Soarele și marea cred că mi-au priit cel mai mult. Soarele, adică vitamina D3, iar marea, cu împământarea și aerul curat. Fiindcă apa este un conductor foarte bun iar noi suntem și fiinţe electrice, radicalii liberi și boala (încărcate pozitiv) erau neutralizate de ionii negativi din pământ. Mai simplu, vindecarea și regenerarea au fost mult îmbunătățite și accelerate.

Până în 2010 am ajuns la 100-95 de kilograme. Oscilam mult, deoarece în 2009 am început șofatul pe un camion în Scandinavia unde portocalii nu mai cresc  pe marginea drumului! Locul soarelui fusese înlocuit de multă umezeală şi nu mai exista nici împământarea de pe plajele din Cipru.  Pe feribot somnul îmi era fracţionat, iar feriboturi existau aproape în fiecare noapte. Bufetul suedez era inclus în bilet – deci aveam mâncarea gratis! Retrăiam, fară să vreau, un stil de viaţă cunoscut: cel din perioada taximetriei. Problemele vechi cu sciatică au reînceput din ce în ce mai pregnante, durerea cobora acum şi pe piciorul stâng. Când am făcut o criză destul de puternică, m-am speriat și am conștientizat starea deplorabilă de sănătate în care ajunsesem.

 Cum orice om are “momente de revelaţie”, în cazul meu aceasta s-a manifestat  prin nişte versete din Biblie: “Poporul Meu piere în lipsă de cunoştinţă” Osea - Capitolul 4, versetul 6; “Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânța și care este pe față întregului pământ și orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrană voastră”. Geneza Capitolul 1, versetul 29; “Incearca pe robii tăi zece zile, și să ni se dea de mâncat zarzavaturi și apa de băut: să te uiți apoi la față noastră și la a celorlalți tineri care mănâncă din bucățele împăratului și să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea” Daniel Capitolul 1, versetele 12-13.

De aici a început totul. Nu am avut destulă credință să cred acele versete atunci, dar reamintirea lor a sădit în mine o dorinţa imensă de a cunoaşte ceea ce nu ştiam până atunci despre alimentaţie. În acest an am început studiile despre sănătate și nutriţie din cărți de specialitate şi, pe măsură ce apăreau informațiile, deveneam din ce în ce mai încrezător şi mai sigur de drumul meu spre redobândirea sănătăţii. Trebuie să recunosc că, la început,  acele informații erau nule, dar au devenit importante abia când şi-au dovedit eficienţa, adică după ce am început să le implementaz în viață de zi cu zi.

Încet-încet am început să scot din dietă dulciurile rafinate, prajelile iar după aceea lactatele. Mai apoi, am renunţat total la carne, nu din cauză că aș fi avut “ceva personal” cu ea, însă datorită faptului că animalele erau injectate cu hormoni, stimulenţi de creștere şi antibiotice. După prima săptămână îmbunătățirile au fost atât de vizibile şi simţibile, încât entuziasmul “noii vieţi” devenea tot mai greu de stăpânit. Am început să aprofundez studiile tot mai mult, să studiez tot ce îmi cădea în mână despre nutriţie și despre hrana pe care Creatorul ne-a recomandat-o încă de la începutul Scripturii. 

Timp pentru studiu aveam berechet în weekend, așa că nu a durat mult până când am aflat de beneficiile hranei crude, din două cărți de pe site-ul scribd: “Hrana vie”, a lui Ernst Gunter și “Să trăim sănătoși fără toxine”, a lui Robert Morse. Mai apoi am descoperit materialele audio ale lui Doug Graham și Rozalind Gruben, care m-au ajutat zilnic să nu uit motivele pentru care începusem să mănânc sănătos. Nu a fost ușor să îmi schimb stilul de alimentaţie şi de viaţă, dar poate că Doug Graham avea dreptate când spunea că: “Există doar două categorii de oameni care adoptă un astfel de stil de viaţă sănătos: cei foarte bolnavi sau cei foarte inteligenţi”. Eu am făcut parte din prima categorie.

Când am văzut cât de bine au funcţionat pe mine toate aceste schimbări, entuziasmul pe care îl simţeam în fiecare celulă m-a determinat să încerc să conving oamenii idn jur, pe cei dragi, despre cât de importantă este această dietă şi tot ceea ce făceam. Este adevărat că devenisem un pic fanatic!

În momentul de față pot spune că am ajuns la un echilibru în acest sens. Și în această acceptare și dragoste pot să nu mai impun nimănui ca și norme lucrurile pe care le fac eu. După 4 ani de experimente, în care am testat şi dieta 100% crudivoră, și pe  cea cu puţine grăsimi (80-10-10 low fat diet), și dieta paleo, am înţeles că [roblema de fond era excesul, cu atât mai mult excesul unei alimentaţii moderne (alimente procesate bogate în conservanţi, coloranţi, grăsimi trans; zahărul rafinat; carnea animalelor stresate şi injectate cu hormoni; glutenul din cereale şi multe altele de acest fel pe care le veţi descoperi în această carte). Am înțeles că geneticul funcționează asemeni unui pistol cu 6 gloanțe încărcat și pus la tâmplă, dar numai stilul de viață este acela care apasă pe trăgaci.

În prezent am o dietă echilibrată  (consum orice fel de aliment cu condiţia să fie proaspăt, în stare naturală, crud sau gătit sub orice formă, mai puţin prăjit) dar nu consum deloc gluten (proteina din cerealele cu spic). Am scos din alimentaţie orice aliment care conține făină şi toate alimentele procesate, iar nivelul de energie şi claritatea mentală s-au îmbunătăţit simţitor. Menţionez că nu am avut niciodată o limpezime mentală ca acum. Mă simt mult mai echilibrat.

Dacă stau să mă gândesc bine, fiecare perioadă a avut rostul ei. Perioada de raw-veganism (alimentaţie 100% crudivoră) m-a ajutat să îmi detoxific organismul care, în perioadele ce au urmat, a putut vindeca şi reface ţesuturile lezate “lucrând” cu noi “materiale de construcţie”, cărămizi mult mai rezistente. Am înţeles că trebuie să fim atenţi nu doar la cum construim, ci şi la ce anume ar putea să ne năruie construcţia, adică la “hoţii de materiale” (toxine, zahăr, aditivi, grăsimi rele, gluten, etc.) şi lipsa perseverenţei.