Grăsimile care “ne slăbesc” sănătatea

Grăsimile trans sunt acea categorie de grăsimi nesaturate care nu se întâlnesc în natură, ci sunt create artificial. Ele se mai numesc şi grăsimi parţial hidrogenate.

Grăsimile parţial hidrogenate se folosesc astăzi în industria alimentară din multe “arii gastronomice”: fast-food, snack food, alimente prăjite, patiserii şi cofetării. Acestea au înlocuit grăsimile naturale, solide (untura, de exemplu) şi uleiuri de plante care se foloseau în trecut.

Privite la microscop, grăsimile seamănă cu nişte lanţuri lungi, alcătuite din hidrogen şi carbon. 

Grăsimile nesaturate conţin două lanţuri unite între ele printr-o legătură carbon-carbon la mijloc. Această legătură poate fi “îndoită”, formând un fel de literă “L”- ca în cazul grăsimilor nesaturate care se găsesc în natură (uleiuri vegetale) -, sau poate fi “răsucită” – cum este cazul grăsimilor artificale “trans”. Grăsimile saturate conţin un singur lanţ drept, fără nicio legatură.

Atenţie! Există câteva grăsimi trans care se produc natural în carnea animalelor rumegătoare (capre, oi, vaci, căprioare, antilope) dar şi în lapte, unt sau iaurt. Procentul de grăsimi trans-naturale din totalul grăsimilor din carnea rumegătoarelor este însă foarte mic, undeva între 2-5%. În legătură cu posibilele efecte diferite asupra sănătăţii ale acestor două tipuri de grăsimi-trans, studiile sunt controversate. Unii cercetători consideră că grăsimi trans-naturale (denumite “acizi graşi Omega 7” sau acid vaccenic) au efectul invers al grăsimilor trans-artificale, adică scad nivelul colesterolului “rău” şi al trigliceridelor. Alţi cercetători susţin că grăsimile trans-naturale sunt la fel de periculoase ca şi grăsimile trans-artificiale şi recomandă limitarea consumului în ambele cazuri.

Totuşi, dacă o prăjitură conţine grăsimi-trans în proporţie de 45%, o bucată de unt de vacă conţine grăsimi trans-naturale în proporţie de 4% din totalul grăsimilor. Oare care dintre aceste produse să fie mai dăunător?

Ştiai? Oxidarea grăsimilor trans-naturale la nivelul pielii pot cauza acel  miros  al pielii “ca de bătrân”.

De ce sunt rentabile grăsimile–trans? Să nu vă gândiţi că aceste grăsimi sunt mai folosite pentru că ar fi mai sănătoase! În niciun caz! Este vorba numai despre [rofitul producătorilor şi situaţia de piaţă. Binenţeles că nu există numai un singur motiv, ci motivele sunt nenumărate.

·         În primul rând, alimentele nu mai “râncezesc” pe rafturi, produsul este păstrat în stare nealterată un timp îndelungat. Dacă alimentele conţin grăsimi şi durează, durează, durează (!) - cum este cazul sandvişurilor de la fast-food, biscuiţilor din comeţ sau plăcintelor din patiserie care “nu mai expiră odată!”) -, atunci mai mult ca sigur acestea conţin grăsimi-trans.

·         Multe produse de patiserie “cer” grăsimi-trans pentru a se păstra solide la temperatura camerei – spre exemplu saleurile care “nu se topesc”, ci se usucă!

·         Grăsimile-trans sunt alternativa ce mai ieftină la reţetele cu unt.  Grăsimile parţial hidrogenate înlocuiesc cu succes reţetele de dulciuri care de altfel ar conţine unt. Dar cum untul e scump, sursele de unt puţine iar cererea de dulciuri e mare, grăsimile parţial hidrogenate (trans) rămân singura soluţie mai la îndemână a producătorilor.

De ce sunt periculoase grăsimile trans?

1. Chiar dacă grăsimile trans sunt “comestibile” (adică nu ne otrăvesc!), acestea perturbă activitatea lipazei. Lipaza - enzima care transformă grăsimile în acizi graşi şi glicerol - este o enzimă solubilă în apă care digeră, transportă şi metabolizează trigliceridele, grăsimile şi uleiurile din aproape toate organismele vii. Ea “lucrează” numai pe grăsimile saturate şi nesaturate naturale, şi nu poate metaboliza grăsimile-trans, motiv pentru care consumul de grăsimi trans creşte nivelul colesterolului “rău” din sânge  (LDL) şi reduce colesterolul “bun” (HDL). Această dizarmonie conduce mai departe la boli ale vaselor de sânge şi afecţiuni cardiace, hipertensiune arterială, obezitate şi diabet.

2. Deşi s-a demonstrat că grăsimile trans sunt în strânsă legatură cu diabetul şi prediabetul, nu se ştie mecanismul concret prin care se ajunge la aceste afecţiuni în urma consumului de grăsimi trans, studiile fiind încă sub investigaţie pentru a putea oferi o explicaţie exactă. Rămâne de urmărit.

3. Un studiu din 2003 publicat intr-un jurnal medical dedicat afecţiunilor nervoase şi neurologice, sugerează faptul că grăsimile-trans şi cele saturate cresc riscul bolii Alzheimer. În urma experimentelor pe şoareci s-a demonstrat faptul că grăsimile trans afectează memoria şi abilităţile de învăţare prin reducerea numărului de proteine esenţiale în creier (necesare pentru buna funcţionare neurologică) şi inflamează acele zone responsabile cu memoria şi judecata,.

4. Spre deosebire de alte tipuri de grăsimi, grăsimile trans sunt metabolizate diferit în ficat, unde interferă cu activitatea unei enzime (Delta 6 desaturaza) care transformă acizii graşi în prostaglandine şi acid arahidonic, esenţiale în funcţionarea celulelor. În prezenţa grăsimilor trans, funcţia acestei enzime este suprimată, ceea ce duce la afecţiuni hepatice sau la o funcţionare deficitară a acestui organ (şi de aici multiple dezechilibre metabolice în corp) fără ca noi să ştim acest lucru.

5. Un studiu din 2007 a demonstrat că fiecare creştere de 2% a grăsimilor trans din totalul numărului de calorii (energie) creşte cu până la 73% riscul de infertilitate la femei. Prin urmare, femeile care îşi doresc să conceapă un copil dar găsesc imposibil să rămână însărcinate, trebuie să renunţe (fără regrete!) la toate grăsimile trans din alimentaţie.

6. Un grup de cercetători spanioli au demonstrat că persoanele care consumă grăsimi trans au cu 48% mai multe “şanse” de a suferi de depresie, spre deosebire de cei care nu consumă aceste grăsimi.

Ştiaţi? Multe ţări şi state americane au stabilit producătorilor şi comercianţilor limite procentuale de folosinţă a grăsimilor-trans. Aceştia nu pot folosi grăsimi trans în fabircarea alimentelor într-un procent mai mare de 2-5%  din totalul grăsimilor, iar unele dintre aceste ţări le interzic total, spre exemplu Irlanda. În Australia margarina nu conţine grăsimi trans din anul 1996.

Cum ne protejăm de grăsimile trans? Pentru a elimina grăsimile trans din dietă trebuie să

renunţăm la toate alimentele care conţin “grăsimi parţial hidrogenate”. Acestea sunt simplu de recunoscut pentru că fac parte din “gaşca” alimentelor procesate şi se găsesc pe raftul supermarketurilor, în restaurantele de tip fast-food sau take-away şi în vitrinele  apetisante ale cofetăriilor! Grăsimile hidrogenate complet nu sunt atât de periculoase deoarece nu mai conţin grăsimi trans. Ideal ar fi să consumăm grăsimi din surse naturale, pe care corpul le recunoaşte şi ştie ce sa facă mai departe cu ele: ulei de plante şi seminţe presat la rece, ulei de peşte, peşte, nuci, seminţe, fructe grase (Avocado) sau grăsime animală din ouă, lapte, brânză, carne, cu moderaţie.

Atenţie! Feriţi-vă de combinaţia bombă de “grăsimi-trans – zahăr rafinat”.

Grăsimile trans şi laptele matern. Dacă mama are o alimentaţie bogată în grăsimi-trans, atunci în sângele său vor fi multe multe astfel de grăsimi, iar  atunci şi laptele matern va fi mai bogat în astfel de grăsimi, iar sângele bebeluşului va fluctua în grăsimi trans. Un studiu statistic atestă faptul că lapte spanioloaicelor conţin un procent de 1% grăsimi-trans, al franţuzoaicelor 3%, procente destul de mici în comparaţie cu americance, la care procentul este crescut la 7%.

Monoglutamatul de sodiu ne distruge creierul

Rafturile din supermarketuri - adevărate cimitire pline cu cutii, borcane, pungi, conserve in care "zace" , îngropată  în aştepare, hrana noastra de toate zilele. Nici nu respiră, nici nu răsuflă, nici nu mişcă.

Am să încep acest articol cu o atenţionare: “Cel mai bun lucru pe care îl poti face pentru creierul tău este să nu mai consumi MSG”. 

Toţi am auzit de droguri. Ştiaţi că cele mai multe dintre ele au la bază plantele? Spre exemplu, cocaina este un drog extras din arborele de coca, un arbust original din America de Sud. LSD (sau “inspiraţia artiştilor”!) este un drog “recreaţional” extras dintr-o ciupercă ce creşte pe boabele de orez. Opiumul, morfina şi heroina se obţin din “lacrimile” unei plante de grădină foarte atrăgătoare, o specie de

mac (Papaver Somniferum), “personalitatea” fiecărui drog fiind creată prin mici intervenţii aduse “în laborator”! Din aceeaşi plantă rezultă şi codeina, un medicament  care se găseţte în farmacii, prescris pentru afecţiuni pulmonare ca astm bronşic, insuficienţă respiratorie sau emfizem pulmonar. Să nu uităm de Marijuana, care nu este extrasă din nicio plantă ci, surprinzător, este însăşi planta, iniţial folosită ca medicament până când a fost interzisă. Mai are rost să spunem că alcoolul este produs în mod natural prin fermentarea sau distilarea unor plante? Sau că nicotina este substanţa activă dintr-o plantă – pe numele său tutun, tabac sau Nicotina Tabacum – care face parte din familia roşiilor, cartofului şi mătrăgunii?

Dar să nu vă impacientaţi (încă!), acest articol nu este despre droguri! Adică.. nu este despre drogurile mai sus menţionate pe care le ştim şi de care ne putem feri. Ci despre un “altfel de drog”, ascuns în majoritatea alimentelor procesate care se vând pe rafturi în magazine sau sunt servite în restaurante.

Este vorba despre un aditiv alimentar - pe numele său MSG sau monoglutamatul de sodiu – adăugat în alimente pentru a le potenţa gustul sau a da un gust exstraordinar chiar şi celor fără niciun gust. MSG este “un fel de drog” (de fapt, un drog!) extras dintr-o sursă naturală - ca şi celelalte droguri despre care am vorbit -,  mai exact din glutamatul din algele de mare.  

Şi dacă este un drog,  atunci de ce producătorii adaugă MSG în mâncare? La fel cum adaugă, în procesul de fabricaţie, acid citric, sirop de porumb, clorură de sodiu sau extras de chinină pentru a da gust acru, dulce, sărat şi respectiv amar unor alimente, adaugă şi “sare chinezească” sau monoglutamat de sodiu (MSG) pentru a da gust umami (cel de-al cincilea gust al nostru, cel mai bun gust, mai bun chiar decât gustul dulce) oricărui aliment “fără gust” sau a-l face pe cel deja bun la gust, şi mai bun.

Acest drog - denumit şi “sare chinezească” – este ingredientul secret din mâncarea chineazească. În prezent, se găseşte în mii de alimente procesate care ajung pe masa noastră: mezeluri de toate felurile, afumături, supă la plic, cipsuri, mancarea de tip fast-food, peste afumat, conserve de orice fel, vegeta şi foarte multe altele. Monoglutamatul de sodiu este o neurotoxină (excitotoxină) care stimulează şi contractă atât de tare celulele nervoase din creier – mai exact, din hipotalamus -,  încât la un moment dat acestea cedează.

Ce este hipotalamusul? Hipotalamusul este acea porţiune din creier care face legătura dintre sistemul nervos şi cel hormonal şi controlează temperatura corpului, activitatea glandelor endocrine, senzaţia de foame şi saţietate, senzaţia de sete, manifestările vegetative instinctuale de frică şi furie, reglează ritmul veghe-somn şi influenţează metabolismul.

        Ce sunt excitotoxinele? Sunt nişte substanţe chimice care stimulează excesiv celulele nervoase până când acestea se "scurt-circuiteaza" si “iau foc”. Dacă acest “foc neuronal” nu este stins, ci, din contră, este întreţinut de alte şi alte excitotoxine, atunci celulele “se ard” şi mor, ceea ce cauzează o permanentă deteriorare a sistemului nervos şi a creierului.

Într-un studiu pe puii de şoareci niciun semn de deteriorare mentală nu a fost vizibil imediat după ce li s-a introdus MSG în hrană, ci mai târziu, în perioada “adolescenţei”, când aceştia au început să nu mai dea randament în îndeplinirea “misiunilor” la care erau supuşi, iar peste un timp şi mai mare, s-au prostit “cu totul”! Şi dacă credeţi că acest studiu pe şoareci nu are niciun impact asupra noastră, vă spunem că

oamenii sunt de 5 ori mai sensibili la MSG decât şoarecii. Dacă până acum nu existau foarte multe studii despre impactul monoglutamatului de sodiu, astăzi cercetările recente dezvăluie că MSG este răspunzător pentru multe alte probleme de sănătate, şi nu doar pentru deteriorarea creierului, care rămâne însă încontinuare cea mai mare ameninţare.

Anumite organe din corp au receptori de glutamat, spre exemplu inima, iar o doza mare de MSG poate cauza tulburări de ritm sau chiar fibrilaţii arteriale. Din păcate, cei mai mulţi medici cardiologi nu fac legătura dintre MSG şi tulburările cardiace, astfel că pacientul primeşte doar tratament medicamentos iar originea afecţiunii rămâne nedepistată.

Consumul de MSG este în strânsă legătură cu depunerea grăsimii în jurul taliei – care trădează, de fapt, depunerea grăsimii în organele interne -, grăsime considerată “cea mai periculoasă”, fiind asociată cu arterioscleroza şi infarctul. Atenţie! O mare problemă cu MSG este aceea că se acumulează şi rămâne în sânge pentru perioade lungi de timp, ceea ce nu dă celulei nervoase posibilitatea de refacere.

Mamele şi copiii

Femeile însărcinate sau cele care îşi doresc să fie mămici pe viitor, trebuie să ia în considerare şi să reţină că aceste neurotoxine străbat bariera placentei şi ajung la făt, unde pot produce vătămări ireversibile ale creierului ţi sistemului nervos. După naştere, copilul poate suferi de afecţiuni precum autism,

agitaţie, nervozitate, ADHD, retard mintal, afecţiuni neruologice şi se poate deveni un copil anxios sau depresiv, izolat, cu tulburări de comportament şi adicţii de orice fel, dificultăţi de învăţare. Acest copil

este viitorul adult cu scleroză multiplă, Alzheimer, Parkinson, atac cerebral, depresie, migrene severe, dificultăţi de adaptare şi rezistenţă scăzută la stres, demenţă, boli psihice şi boli de nervi.

În acest sens, este mai mult o cerinţă decât o recomandare, faptul ca mama să aibă în timpul sarcinii o alimentaţie bazată mâncăruri proaspete, preparate în casă, şi să se ferească  de alimente din comerţ, chiar şi de cele cu etichete “eco” sau “bio”. Chiar dacă mama nu simte niciun efect negativ în urma consumului de MSG ţi crede că alimentul procesat respectiv nu îi face rău, trebuie să nu uite totuşi că acea cantitate de neurotoxină din sângele ei poate fi prea mare pentru creierul în dezvoltare al fătului.

Deşi este atât de periculos, monoglutamatul de sodiu este adăugat chiar şi  în mâncărurile destinate bebeluşilo (lapte praf, supe, piureuri), fără a ţine cont de faptul că cei mici sunt de 4 ori mai sensibili la MSG decât adulţii. Una dintre cauzele care justifică rejecţia bebeluşului pentru laptele mamtern şi preferinţa acestuia pentru laptele din comeţ (mai gustos!) este alimentaţia bogată în MSG a mamei în timpul sarcinii.

Iar acum, pentru că avem informaţia, cum ne ferim de MSG?

Multi dintre noi nu stim ca MSG este adaugat in prepararea a mii de produse alimentare, pentru ca pe eticheta produsului nu figureaza numele ca atare (glutamat monosodic), ci alte denumiri care par chiar prietenoase! Astfel, alimentele pot fi “fortificate cu proteine”, “ultra-pasteurizate”, sau pot contine “izolat proteic de soia”, “proteina din zer”, “concentrat proteic din zer”, “faina hidrolizata din cereale” sau “extras din drojdie”. Se considera ca alimentele care au ca ingredient extrasul din drojdie contin in 99% dintre cazuri si MSG. Alte denumiri pot fi mai simple, ca de exemplu, acid glutamic sau glutamat si atat!

Asadar, trebuie sa fim atenti atunci cand alegem de pe rafturile din supermarketuri alimente procesate sau, altfel spus, “de-a gata preparate” sau “pe jumatate pregatite”. Mai ales daca sunteti amatori de conserve de orice fel, fie din carne sau vegetale. In aceasta situatie, vegetarianismul nu ne protejeaza de MSG, ba, am putea spune ca, din contra, daca nu suntem atenti, ne arunca degraba in bratele sale.

Iata o lista a falselor “identitati” ale monoglutamatului de sodiu, sub care acesta poate aparea pe eticheta:

Acid glutamic sau E 620;

Glutamat;

Glutamat monopotasic sau E622;

Glutamat de calciu sau E623;

Glutamat de magneziu sau E625;

Glutamat de natriu;

Proteina hidrolizata din..;

Caseinat de calciu;

Caseinat de sodiu;

Extras din drojdie;

Nutrienti din drojdie;

Gelatina;

Proteina din zer;

Izolat proteic din zer;

Proteina din soia;

Concentrat proteic din soia;

Izolat proteic din soia;

Fiecare ingredient care contine “proteine” este suspect si trebuie analizat;

Fiecare ingredient care contine cuvintele “fortificat cu proteine “

Sos de soia;

Extras din sos de soia;

Umami

Salata verde, “painea” alimentatiei moderne

Cunosc stare de bine si sanatate pe care mi-o da consumul regulat de salata, si tocmai din acest motiv nu imi mai pot imagina viata fara ea. Am dezvoltat o relatie de “dependenta” careia -ciudat lucru!- nu i-am gasit pana acum nicio parte negativa. De cand am descoperit-o, am renascut, si de atunci nu am mai intalnit vreun aliment care sa-i semene in virtuti terapeutice si, cu atat mai putin, care sa o intreaca.

Multi dintre noi ne aducem aminte de salata numai atunci cand vrem sa ornam un platou cu aperitiv.

Frunzele verzi si fragede se aseaza “frumos” pe marginea platoului - pentru a mai adauga putina culoare si a da un aer “proaspat” branzeturilor si mezelurilor din farfurie. Ca orice alt element de ornament, la finalul mesei, frunzele de salata raman neatinse!

Pe de alta parte, salata este considerata  un aliment de sezon (desi este destul de rezistenta la frig!), motiv pentru care multa lumea o consuma numai vara, in amestesc cu rosii, ceapa verde si ridichi.

Importanta pe care o oferim oricarui aliment se poate lesne observa din proportia pe care o alegem la masa, in comparatie cu restul alimentelor. Spre exemplu, bolul mic de salata este doar un accesoriu pentru friptura de vita si cartofii prajiti.

Cati dintre noi credeti ca manaca un bol imens de salata verde zilnic? Pentru ca nu avem “in sange” acest obicei, ni se pare ciudat. Atunci as intreba, de ce consumul zilnic de paine nu ni se pare la fel de aberant? Nu este oare o salata mai hranitoare decat o paine alba?

Daca inca mai ai dubii, iata cateva motive pentru care merita sa iti schimbi parerea.

1. Atunci cand sunt mestecate, frunzele de salata elimina un fel de lichid laptos numit “lactucarium”.

Aceasta substanta este denumita sugestiv opiumul din salata, datorita proprietatilor sale sedative si analgezice. Consumul de salata produce o usoara senzatie de euforie, fiind recomandat in insomnie, dar si tuturor celor care isi doresc sa devina mai calmi si mai relaxati sau care vor sa isi imbunatateasca starea de spirit, in general.

2. Este foarte bine tolerata pentru cei cu probleme de digestie (gastrita, intolerante alimentare, ulcer, colecistita etc), fiind bogata in fibre usor digerabile.

3.  Contine o cantitate mare de vitamina K, vitamina care protejeaza in special femeile. Consumul de salata previne osteoporoza, menstruatiile abundente si pierderea de masa osoasa. Se pare ca aceasta vitamina limiteaza atrofierea neuronilor in boala Alzheimer.

4. Vitamina C din salata si din alte frunze verzi este cel mai bine asimilata in corp (ardeiul iute fiind exceptia). Vitamina C este un antioxidant si lupta impotriva radicaliilor liberi (reziduri de metabolism, toxine, poluare, medicamente, fum de tutun, etc.). Pe de alta parte, vitamina C contribuie la asimilarea fierului din salata, fiind de ajutor in afectiuni ca anemie, oxigenare scazuta, oboseala cronica, anxietate, lesin.

5. Salata este recomandata pentru mentinerea sistemului cardiovascular si prevenirea bolilor de inima (insuficienta cardiaca, hipertensiune, hipotensiune, arterioscleroza etc.). Pe de-o parte consumul de salata fluidizeaza sangele si il ajuta sa curga cu lejeritate prin vene, si pe de alta parte contine un “mix de minerale” esentiale pentru inima: magneziu, potasiu, calciu si fier.

6. Femeile insarcinate sunt sfatuite sa consume zilnic cate o portie mare de salata, pentru ca folatii  pe care aceasta ii contine contribuie la buna dezvoltare a sistemului nervos la fat, prevenind defectele de tub neural (segment din care se formeaza sistemul nervos).

7. Este un adjuvant in videcarea oricarei boli, deoarece aduce un aport impresionant de enzime. Enzimele ajuta la digestia si asimilarea mai buna a nutrientilor din hrana, folositi pentru constructie si vindecare. Pe de alta parte, organismul va folosi enzimele din salata pentru digestia urmatoarelor portii de hrana (alimentele gatit nu contin enzime!), si va pastra pentru vindecare enzimele “personale” pe care altfel le-ar fi folosit la digestie.

8. Datorita indexului glicemic 0, este recomandata diabeticilor si nu numai. Se pare  ca un nivel crescut al glicemiei in sange agraveaza orice tulburare psihica (de moment sau cronica).

9. Consumata zilnic, salata trateaza anxietatea, atacul de panica si depresia. Aceast lucru este posibil datorita continutului mare de vitamine B, in special B6. Vitamina B6 ajuta la sinteza in creier a  unui neurotransmitator (GABA) care calmeaza sistemul nervos. Din acelasi motiv este recomandata persoanelor agitate, nervoase, mereu “bate in priza” si insomniacilor.

10. Consumul de salata ajuta in afectiuni ca intestin permeabil si boli autoimune. In acest sens, meritul ii revine vitaminei  A, care reface mucoasa tractului digestiv. Ca urmare a acestei vindecari, putem incepe iar sa toleram din ce in ce mai multe alimente la care avem, in prezent, intoleranta. Tot ca urmare a vindecarii mucoasei, sistemul imunitar se regleaza si devine mai puternic (80% din sistemul imunitar este in intestine), ceea ce sustine vindecarea in bolile autoimune.

11. Salata verde contine 15 calorii pe 100 de grame, fiind ideala in orice regim de slabire, motiv pentru care se si recomanda cu inversunare!

Ne vaccinam, sau nu, copilul?

Ca orice viitor parinte, ma intreb: “Oare cum e mai bine, imi vaccinez, sau nu, copilul?” Pentru ca nu as vrea, pentru nimic in lume, sa ii rapesc sansa la o viata normala. Din contra, imi doresc sa ii ofer cel mai bun start  posibil. Voi fi in stare sa iau o decizie inteleapta? Mi-ar fi enorm de greu sa traiesc o viata cu vina de a-mi vedea copilul distrus de inconstienta si mainile mele.

Chestiunea vaccinului nu este doar medicala, ci se rasfrange pe multiple arii de existenta. Lucrurile sunt mai simple cand este vorba numai de noi insine, de ceea ce alegem pentru noi, dar se complica atunci cand suntem fortati, ca parinti, sa “stabilim” binele copilului nostru. Nu suntem Dumnezeu. Numai El poate sti viitorul. Si atunci, ce putem face, ca oameni ce suntem, in acest caz? La cat de controversate sunt informatiile in acest domeniu, cum putem discerne cu o minte “pamanteana” ce este mai bine pentru aceasta fiinta nevinovata? Responsabilitatea alegerii pentru alcineva este o responsabilitate mult prea mare care apasa pe umerii nostri.

Ideea de a scrie un articol despre vaccinare nu a fost o revelatie de moment, ci o consecinta a unei acumulari de informatie (teoretica, dar si receptata prin observare) in acest domeniu. Pentru ca nu stiu cat de mult poti crede intr-un lucru pe care l-ai cunoscut doar la nivel teoretic, daca nu este insotit si de un “exemplu de caz”. Iar aici as include transformarea brutala pe care am vazut-o - cu ochii mei - in evolutia dezvoltarii copiilor unor cunostinte, inainte si dupa administrarea vaccinurilor.

Campaniile de vaccinare au devenit din ce in ce mai acide. In acelasi pas cu jucariile, apare pe piata o "gama larga" de vaccinuri, la libera alegere a parintelui! Libera alegere! Oare?! Cand esti tinut “in frica” si indoctrinat cu toate bolile din lume care l-ar putea “lovi” pe pruncul tau daca nu ii bagi in sange x, y sau z cocktail de substante straine (alias vaccinuri!), nu cred ca mai este vorba de libera alegere. 

Ce se intampla, de fapt? Haideti sa punem cartile pe fata. Suntem impinsi de la spate - de frica pe care o inoculeaza in noi societatea – sa ne injectam copiii ca pe puii de crescatorie. Pe banda rulanta si periodic. Intrebare! Ati observat ca, in ciuda acestui “progres medico-farmaceutic”, copiii nostri sunt din ce in ce mai bolnavi? Cabinetele de psihoterapie sunt pline ochi de copii cu autism, ADHD, agitatie psiho-motorie si alte boli neurologice si, oricat ar parea de absurd, devin alergici la alimentele care exista de cand lumea: alune, oua, portocale etc. Diabetul juvenil isi cere si el portia.. de insulina.

Barbara Lor Fisher, presedintele Centrului National de Informare pentru Vaccinare (SUA) sustine, fara nicio retinere, ca vaccinurile sunt direct raspunzatoare pentru inmultirea numarului de copii cu ADHD, autism, astm, incapacitate de invatare, copii care devin adulti cu lupus, artrita reumatoida, scleroza multipla, fibromialgie, si lista continua. “Foarte bine ati punctat, doamna presedinte!” Pentru ca, ce sunt toate aceste boli? Boli autoimune! Iar bolile autoimune sunt cheia tuturor nenorocirilor provocate de vaccin. Iar in spatele bolilor autoimune sta un sistemul imunitar stresat, care ataca organismul pe care ar fi trebuit, de fapt, sa il protejeze.

Iata care este mecanismul vaccinului

Un vaccin contine substante si proteine straine care, odata intrate in corp, sunt scanate si atacate de sistemul imunitar. Acesta construieste o armata de anticorpi speciali, capabili sa lupte impotriva lor. Pana aici lucrurile par in regula. Doar ca, sistemul imunitar al bebelusului nu este desavarsit, ci intr-o continua formare pana la varsta de 3 ani, motiv pentru care trebuie (cu atat mai mult!) protejat si ferit de factori de stres (chimicale, toxine, virusi, bacterii, boli, proteine straine, si notam aici inclusiv laptele de animal si glutenul din grau, etc). Numai ca, exact aceasta este perioada de varsta in care sunt facute cele mai multe dintre vaccinuri. Din prima zi de nastere! Inainte macar ca organismul copilului sa se acomodeze cu noua viata la lumina!

Doctorul Hyromi Shinya, chirurg cu specializare in colonoscopie (tehnica inventata chiar de el, prin proiectarea instrumentului folosit), autorul cartii “Enzima miracol – Cum sa ajungi sanatos la 100 de ani”, mentioneaza in cartea sa:  ”Corpul reactioneaza la introducerea unei substante straine prin crearea unei reactii alergice. Acest tip  de alergie la proteine este, in principal, rezultatul consumului de lapte sau de oua. Aportul excesiv de proteine animale si reactiile alergice tot mai dese  sunt cauza cresterii ratei de incidenta a cazurilor de dermatita atropica, eruptii, boli ale colagenului, colita ulcerativa si boala Chron”. As intreba, daca o proteina animala, pe care o consumam de cand lumea, se dovedeste astazi a fi responsabila de boli atat de grave, ce mai ramane de spus de proteinele straine din vaccin care sunt introduse direct in sange, cu atat mai mult la varste in care sistemul imunitar nu este inca format?

Pe de alta parte, acele proteine straine din vaccinuri pot seamana leit cu alte proteine care alcatuiesc corpul nostru. Si cand doua substante sunt identice ca structura, sistemul imunitar nu mai poate face diferenta dintre proteina “din afara” (cea rea) si proteina “dinauntru” (cea buna), astfel ca le ataca pe amandoua in aceeasi masura, declansand inflamatii permanente in corp. Iata cateva exemple de proteine care pot fi confundate cu proteinele din vaccin, si atacate:

-      Colagenul este proteina care intra in componenta cartilajului articular, a pielii si a vasele de sange. Atacul asupra acestei proteine duce la artrita reumatoida, reumatism, boli vasculare, boli de piele (dermatita, dermatoze, edeme, psoriazis, etc);

-          Cheratina este proteina care intra in componenta firului de par si a unghiilor. Daca este atacata, parul incepe sa cada sau isi pierde stralucirea devenind tern, unghiile devin fragile, se rup cu usurinta sau se exfoliaza, apar acele “pete albe”;

-          Enzimele sunt proteine esentiale care participa la toate reactiile chimice necesare pentru mentinerea vietii (sinteza si descompunerea - spre exemplu sinteza neurotransmitatorilor sau descompunerea moleculelor mari in molecule mici pentru a fi asimilate sau a-si indeplini functia; enzime specializate in digestie, responsabile cu digestia carbohidratilor, a proteinelor etc.). Odata atacate, apar boli de metabolism, intolerante sau alergii alimentare, afectiuni neurologice, tulburari psihice (neurotransmitatorii nu sunt sintetizati in lipsa enzimelor specifice) sau orice alt fel de afectiune care exista in lume!

-          Mielina, invelisul fibrelor nervoase (alcatuita din proteine in proportie de 20%,), cand este atacata de sistemul imunitar apar boli precum scleroza multipla, neuropatie diabetica, fibromialgie, oboseala cronica, diverse afectiuni neurologice si psihice.

Alte substante straine din vaccin seamana cu celulele din pancreas. Organismul le ataca si pe ele si apare diabetul de tip 1, dependent de insulina.

Practic, vaccinarea poate declansa in corp orice tip de boala, fara ca noi sa banuim macar de unde a pornit calvarul.

Campaniile antivaccinare nu au aparut fara motiv. Mai exista si oameni, specialisti, carora ‘le pasa”! Cum nu iese fum fara foc, se pare ca foarte multi copii (si adulti) s-au imbolnavit in urma injectarilor in masa. In cartea sa :”Sa traim sanatos fara toxine”, renumitul doctor Robert Morse ne lamureste cu cateva exemple:

-    Vaccinul pentru hepatita B este asociat, in prezent, cu cu artrita, diabetul, afectiuni vasculare,

paralizie, scleroza in placi, boli neurologice;

-          Vaccinul difterie-pertussis-tetanos (DTP) este asociat cu leziuni cerebrale ce declanseaza tulburari neurologice caracteristice  sclerozei multiple sau bolii Parkinson;

-          Vaccinul pentru poliomielita (HIB) este legat de amploarea unor boli ca autismul si cancerul. In acest sens, un analist in probleme de vaccinare, pe numele sau Neil Z.Miller insista asupra faptului ca, inaintea campaniilor de vaccinare impotriva poliomielitei  care a avut loc in America in urma cu 50 de ani, cazurile de cancer erau foarte rare, autismul inexistent iar si bolilele autoimune abia cunoscute. Referitor la acest vaccin, dr. Leonard Horowitz a dezvaluit in cartea sa ”Virusi noi” un lucru impresionant si anume ca, dupa introducerea vaccinului antipoliomielitic, cazurile de poliomielita au crescut (si nu au descrescut, asa cu ar fi trebuit!) cu 680%!

Alte vaccinuri:

-          Vaccinul rujeola, rubeola, urlian (MMR) este asociat cu artrita, alegia la oua, boli autoimune (trombocitemie ideopatica), infectii ale tractului respirator etc. 

Astazi stim cat de periculoase sunt aceste substante straine. Atunci de ce credeti ca ne aflam in continuare in imposibilitatea de a decide? Explicatia ar putea rezulta din precizarea doctorului Robert Morse: “In prezent, se considera ca aceste proteine virale intra, intr-un fel sau altul, in structura ADN a celulelor, fiind transmise apoi prin codul genetic.” Prin urmare, daca noi am primit vaccinul in copilarie, iar acel vaccin ne-a modificat informatia genetica pe care am transmis-o mai departe copilului, se pare ca il facem pe acesta “dependent” de vaccin.  Si cum il putem lasa “descoperit” pe cel mic in fata unor boli cu totul necunoscute cu cateva zeci de ani in urma? Raspunsul ar putea veni, ca o salvare,  din partea unei noi stiinte,

epigenetica. Aceasta este stiinta care considera ca informatia genetica este inferioara mediului de viata (alimentatie, stil de viata, nutrienti etc). Daca implementam cateva caracteristici ale epigeneticii in viata noastra si a micutului, devine posibil sa ii modificam structura ADN-ului, intarindu-i sistemul imunitar.

Mai multe despre “ce am putea face daca ne-am vaccinat deja micutul (iar efectele negative ale vaccinului se resimt)”, in numarul urmator.