Ne vaccinam, sau nu, copilul?

Ca orice viitor parinte, ma intreb: “Oare cum e mai bine, imi vaccinez, sau nu, copilul?” Pentru ca nu as vrea, pentru nimic in lume, sa ii rapesc sansa la o viata normala. Din contra, imi doresc sa ii ofer cel mai bun start  posibil. Voi fi in stare sa iau o decizie inteleapta? Mi-ar fi enorm de greu sa traiesc o viata cu vina de a-mi vedea copilul distrus de inconstienta si mainile mele.

Chestiunea vaccinului nu este doar medicala, ci se rasfrange pe multiple arii de existenta. Lucrurile sunt mai simple cand este vorba numai de noi insine, de ceea ce alegem pentru noi, dar se complica atunci cand suntem fortati, ca parinti, sa “stabilim” binele copilului nostru. Nu suntem Dumnezeu. Numai El poate sti viitorul. Si atunci, ce putem face, ca oameni ce suntem, in acest caz? La cat de controversate sunt informatiile in acest domeniu, cum putem discerne cu o minte “pamanteana” ce este mai bine pentru aceasta fiinta nevinovata? Responsabilitatea alegerii pentru alcineva este o responsabilitate mult prea mare care apasa pe umerii nostri.

Ideea de a scrie un articol despre vaccinare nu a fost o revelatie de moment, ci o consecinta a unei acumulari de informatie (teoretica, dar si receptata prin observare) in acest domeniu. Pentru ca nu stiu cat de mult poti crede intr-un lucru pe care l-ai cunoscut doar la nivel teoretic, daca nu este insotit si de un “exemplu de caz”. Iar aici as include transformarea brutala pe care am vazut-o - cu ochii mei - in evolutia dezvoltarii copiilor unor cunostinte, inainte si dupa administrarea vaccinurilor.

Campaniile de vaccinare au devenit din ce in ce mai acide. In acelasi pas cu jucariile, apare pe piata o "gama larga" de vaccinuri, la libera alegere a parintelui! Libera alegere! Oare?! Cand esti tinut “in frica” si indoctrinat cu toate bolile din lume care l-ar putea “lovi” pe pruncul tau daca nu ii bagi in sange x, y sau z cocktail de substante straine (alias vaccinuri!), nu cred ca mai este vorba de libera alegere. 

Ce se intampla, de fapt? Haideti sa punem cartile pe fata. Suntem impinsi de la spate - de frica pe care o inoculeaza in noi societatea – sa ne injectam copiii ca pe puii de crescatorie. Pe banda rulanta si periodic. Intrebare! Ati observat ca, in ciuda acestui “progres medico-farmaceutic”, copiii nostri sunt din ce in ce mai bolnavi? Cabinetele de psihoterapie sunt pline ochi de copii cu autism, ADHD, agitatie psiho-motorie si alte boli neurologice si, oricat ar parea de absurd, devin alergici la alimentele care exista de cand lumea: alune, oua, portocale etc. Diabetul juvenil isi cere si el portia.. de insulina.

Barbara Lor Fisher, presedintele Centrului National de Informare pentru Vaccinare (SUA) sustine, fara nicio retinere, ca vaccinurile sunt direct raspunzatoare pentru inmultirea numarului de copii cu ADHD, autism, astm, incapacitate de invatare, copii care devin adulti cu lupus, artrita reumatoida, scleroza multipla, fibromialgie, si lista continua. “Foarte bine ati punctat, doamna presedinte!” Pentru ca, ce sunt toate aceste boli? Boli autoimune! Iar bolile autoimune sunt cheia tuturor nenorocirilor provocate de vaccin. Iar in spatele bolilor autoimune sta un sistemul imunitar stresat, care ataca organismul pe care ar fi trebuit, de fapt, sa il protejeze.

Iata care este mecanismul vaccinului

Un vaccin contine substante si proteine straine care, odata intrate in corp, sunt scanate si atacate de sistemul imunitar. Acesta construieste o armata de anticorpi speciali, capabili sa lupte impotriva lor. Pana aici lucrurile par in regula. Doar ca, sistemul imunitar al bebelusului nu este desavarsit, ci intr-o continua formare pana la varsta de 3 ani, motiv pentru care trebuie (cu atat mai mult!) protejat si ferit de factori de stres (chimicale, toxine, virusi, bacterii, boli, proteine straine, si notam aici inclusiv laptele de animal si glutenul din grau, etc). Numai ca, exact aceasta este perioada de varsta in care sunt facute cele mai multe dintre vaccinuri. Din prima zi de nastere! Inainte macar ca organismul copilului sa se acomodeze cu noua viata la lumina!

Doctorul Hyromi Shinya, chirurg cu specializare in colonoscopie (tehnica inventata chiar de el, prin proiectarea instrumentului folosit), autorul cartii “Enzima miracol – Cum sa ajungi sanatos la 100 de ani”, mentioneaza in cartea sa:  ”Corpul reactioneaza la introducerea unei substante straine prin crearea unei reactii alergice. Acest tip  de alergie la proteine este, in principal, rezultatul consumului de lapte sau de oua. Aportul excesiv de proteine animale si reactiile alergice tot mai dese  sunt cauza cresterii ratei de incidenta a cazurilor de dermatita atropica, eruptii, boli ale colagenului, colita ulcerativa si boala Chron”. As intreba, daca o proteina animala, pe care o consumam de cand lumea, se dovedeste astazi a fi responsabila de boli atat de grave, ce mai ramane de spus de proteinele straine din vaccin care sunt introduse direct in sange, cu atat mai mult la varste in care sistemul imunitar nu este inca format?

Pe de alta parte, acele proteine straine din vaccinuri pot seamana leit cu alte proteine care alcatuiesc corpul nostru. Si cand doua substante sunt identice ca structura, sistemul imunitar nu mai poate face diferenta dintre proteina “din afara” (cea rea) si proteina “dinauntru” (cea buna), astfel ca le ataca pe amandoua in aceeasi masura, declansand inflamatii permanente in corp. Iata cateva exemple de proteine care pot fi confundate cu proteinele din vaccin, si atacate:

-      Colagenul este proteina care intra in componenta cartilajului articular, a pielii si a vasele de sange. Atacul asupra acestei proteine duce la artrita reumatoida, reumatism, boli vasculare, boli de piele (dermatita, dermatoze, edeme, psoriazis, etc);

-          Cheratina este proteina care intra in componenta firului de par si a unghiilor. Daca este atacata, parul incepe sa cada sau isi pierde stralucirea devenind tern, unghiile devin fragile, se rup cu usurinta sau se exfoliaza, apar acele “pete albe”;

-          Enzimele sunt proteine esentiale care participa la toate reactiile chimice necesare pentru mentinerea vietii (sinteza si descompunerea - spre exemplu sinteza neurotransmitatorilor sau descompunerea moleculelor mari in molecule mici pentru a fi asimilate sau a-si indeplini functia; enzime specializate in digestie, responsabile cu digestia carbohidratilor, a proteinelor etc.). Odata atacate, apar boli de metabolism, intolerante sau alergii alimentare, afectiuni neurologice, tulburari psihice (neurotransmitatorii nu sunt sintetizati in lipsa enzimelor specifice) sau orice alt fel de afectiune care exista in lume!

-          Mielina, invelisul fibrelor nervoase (alcatuita din proteine in proportie de 20%,), cand este atacata de sistemul imunitar apar boli precum scleroza multipla, neuropatie diabetica, fibromialgie, oboseala cronica, diverse afectiuni neurologice si psihice.

Alte substante straine din vaccin seamana cu celulele din pancreas. Organismul le ataca si pe ele si apare diabetul de tip 1, dependent de insulina.

Practic, vaccinarea poate declansa in corp orice tip de boala, fara ca noi sa banuim macar de unde a pornit calvarul.

Campaniile antivaccinare nu au aparut fara motiv. Mai exista si oameni, specialisti, carora ‘le pasa”! Cum nu iese fum fara foc, se pare ca foarte multi copii (si adulti) s-au imbolnavit in urma injectarilor in masa. In cartea sa :”Sa traim sanatos fara toxine”, renumitul doctor Robert Morse ne lamureste cu cateva exemple:

-    Vaccinul pentru hepatita B este asociat, in prezent, cu cu artrita, diabetul, afectiuni vasculare,

paralizie, scleroza in placi, boli neurologice;

-          Vaccinul difterie-pertussis-tetanos (DTP) este asociat cu leziuni cerebrale ce declanseaza tulburari neurologice caracteristice  sclerozei multiple sau bolii Parkinson;

-          Vaccinul pentru poliomielita (HIB) este legat de amploarea unor boli ca autismul si cancerul. In acest sens, un analist in probleme de vaccinare, pe numele sau Neil Z.Miller insista asupra faptului ca, inaintea campaniilor de vaccinare impotriva poliomielitei  care a avut loc in America in urma cu 50 de ani, cazurile de cancer erau foarte rare, autismul inexistent iar si bolilele autoimune abia cunoscute. Referitor la acest vaccin, dr. Leonard Horowitz a dezvaluit in cartea sa ”Virusi noi” un lucru impresionant si anume ca, dupa introducerea vaccinului antipoliomielitic, cazurile de poliomielita au crescut (si nu au descrescut, asa cu ar fi trebuit!) cu 680%!

Alte vaccinuri:

-          Vaccinul rujeola, rubeola, urlian (MMR) este asociat cu artrita, alegia la oua, boli autoimune (trombocitemie ideopatica), infectii ale tractului respirator etc. 

Astazi stim cat de periculoase sunt aceste substante straine. Atunci de ce credeti ca ne aflam in continuare in imposibilitatea de a decide? Explicatia ar putea rezulta din precizarea doctorului Robert Morse: “In prezent, se considera ca aceste proteine virale intra, intr-un fel sau altul, in structura ADN a celulelor, fiind transmise apoi prin codul genetic.” Prin urmare, daca noi am primit vaccinul in copilarie, iar acel vaccin ne-a modificat informatia genetica pe care am transmis-o mai departe copilului, se pare ca il facem pe acesta “dependent” de vaccin.  Si cum il putem lasa “descoperit” pe cel mic in fata unor boli cu totul necunoscute cu cateva zeci de ani in urma? Raspunsul ar putea veni, ca o salvare,  din partea unei noi stiinte,

epigenetica. Aceasta este stiinta care considera ca informatia genetica este inferioara mediului de viata (alimentatie, stil de viata, nutrienti etc). Daca implementam cateva caracteristici ale epigeneticii in viata noastra si a micutului, devine posibil sa ii modificam structura ADN-ului, intarindu-i sistemul imunitar.

Mai multe despre “ce am putea face daca ne-am vaccinat deja micutul (iar efectele negative ale vaccinului se resimt)”, in numarul urmator.