Laptele de canepa, bautura sportivilor

       

     Canepa este o planta care creste fara sfiala pe holdele Romaniei, dar careia nu i-a fost acordata nicicand prea multa atentie, fiind considerata de necunoscatori fie o simpla buruiana, fie  o planta ilegala, o “mairjuana”! 

     Ma intreb, cum am putea face oamenii sa fie mai putin reticenti in privinta “noilor” alimente, “vechi” de cand lumea?! Prin ce metode i-am putea face sa inteleaga ca exista anumite alimente “ieftine si bune” care le-ar putea imbunatati starea de sanatate odata ce le-ar consuma ?

Pentru ca, in ceea ce priveste alimentatia, noi, romanii suntem destul de traditionalisti spre deosebire de alte natii. De sarbatori, de zilele de nastere si, in general, zi de zi, gatim si punem pe masa doar alimente “clasice” care au facut parte din dieta intregului “arbore genealogic”! Cu greu ne-am abate de la aceasta regula! Spre exemplu, daca am indrazni sa ne servim musafirii cu lapte de canepa, am fi cu siguranta considerati niste “tipi extravaganti”. Pentru ca nu multi sunt cei care se arata incantati sa deguste o licoare “suspecta”. Chiar si in urma interogatoriului raman sceptici si neincrezatori. Prefera sa guste din politete, dar nu si-ar prepara “asa ceva” acasa.

Laptele de canepa este una dintre aceste bauturile-aliment, atat de bogate in nutrienti. Se recomanda tuturor, dar mai ales acelor persoane cu intoleranta la lactozacare nu pot consuma lapte de aca sau alte produse lactate.

Desi laptele de canepa se obtine tot prin “stoarcere”, din fericire nu avem nevoie de niciun animal pe care sa il crestem in bucatarie! Tot ce ne trebuie este un blender, cateva borcane pline cu seminte de canepa in camara (adunate de pe camp!) si un robinet functional sau bani de apa plata!

Iata cum se obtine.

1. Mai intai, se tin la inmuiat semintele de canepa timp de 12 ore (o cana de seminte pentru 1,5 litri de

apa);

2. Se adauga intr-un blender mare  impreuna cu  alte 2 cani de apa si se mixeaza timp de 2-3 minute pana cand rezulta un fel  de pasta zemoasa;

3. Se mai adauga putina apa, apoi se strecoara printr-o strecuratoare medie sau tifon;

4. La final, se adauga atata apa cat mai este nevoie pana la 1,5 litri iar lichidul se poate consuma pe perioada unei zile intregi.

Rezista la frigider timp de cel mult 3 zile.

Lapte de canepa, deliciul celor mici

Dupa cum observam, laptele de canepa este foarte hranitor iar copiii vor fi incantati de spuma sa, asemanatoare laptelui. Pentru ca cei mici sunt atrasi in principal de gust, textura si culoare, laptele de canepa se poate combina cu cacao, pudra de roscove, miere sau cu suc din fructe de padure blenduite. Inlocuind laptele de vaca, laptele de canepa sustine buna dezvoltare a creierului, sistemului nervos la cel mic, tine la distanta tulburari psihice precum ADHD sau autismul, bolile inflamatorii, raceala si otitele. Pe langa toate acestea, consumul de lapte de canepa previne congestia nazala, alergia alergiile alimentare, problemele de digestie, "ceata" mentala si slaba concentrare.

Ce nutrienti contine laptele de canepa?

In primul rand, trebuie mentionat ca nutrientii pe care ii contine laptele de canepa sunt foarte bine asimilati in organism, spre deosebire de cei proveniti din laptele obisnuit. Aceast lucru se explica prin faptul ca laptele de canepa este mult mai usor de digerat decat cel de  vaca. Acesta din urma ingreuneaza digestia, congestioneaza limfa, creeaza aciditate in corp, pune “stres” pe rinichi si multe alte efecte “secundare”. Pe de alta parte, laptele de canepa este o sursa vegetala de nutrienti si, ca urmare, organismul este capabil sa ii recunoasca rapid si sa stie exact ce face cu ei mai departe, spre deosebire de aceiasi nutrienti proveniti din suplimente, de exemplu. Dar iata despre ce nutrienti este vorba:

-       Raportul perfect dintre acizi grasi Omega 3 si Omgea 6 de care corpul are nevoie pentru a intretine sanatatea creierului, inimii, celulelor, sistemului nervos;

-      Toti cei 10 aminoacizi esentiali, pe care organismul nu ii poate fabrica singur si pe care trebuie sa ni-i asiguram prin dieta;

-          Minerale precum calciu, potasiu, zinc, magneziu, fier, fosfor, care ajuta la buna functionare a sistemului osos, cardiovascular si a nervilor;

-          Vitaminele A, D, E, B12, acid folic.

      Deoarece contine toti aminoacizii esentiali, laptele de canepa este esential in dieta sportivilor  (pentru ca reface masa musculara); in alimentatia persoanelor care nu consuma carne  (pentru ca nu isi pot lua toti aminoacizii esentiali din alte surse vegetale); in alimentatia persoanelor cu orice tulburari de natura nervoasa (pentru ca nervii au nevoie de aminoacizi pentru a functiona corespunzator).

Datorita nutrientilor pe care ii contine, consumul periodic de lapte de canepa previne boli si afectiuni precum: osteoporoza, boli autoimune, afectiuni datorate unui sistem imunitar slabit, tulburari de erectie, artrita, reumatism, boli ale oaselor, boli de inima, afectiuni degenerative ale creierului, tulburari nervoase si neurologice.

Alergiile alimentare si copiii

Ar fi  prea putin daca am face referire doar la stilul de viata al secolului XXI. Ce manaca copiii nostrii zilnic, ce reclame sunt pe toate posturile de TV. Conteaza si ce a mancat , ce a pus pe piele si ce a respirat mama in cele 9 luni de sarcina dar si inainte. Intrucat toate acestea au o influenta majora in declansarea alergiilor si sensibilitatii alimentare a celor mici. Alaturi de aceste alergii mai apar si numeroase boli ale copilariei si alte afectiuni de la otita medie la tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie (ADHD) si enurezisul.


ADHD.
A devenit din ce in ce mai des intalnit si este diagnosticat de tot mai multi doctori. Ii afecteaza pe baieti de cinci ori mai mult decat pe fete. O treime din ei se transforma in adulti cu ADHD. Nu exista teste de laborator sau clinice care sa diagnosticheze clar aceasta afectiune: hiperactivitate si impulsivitate atat de grava incat afecteaza capacitatea de functionare a copilului. Medicamentele prescrise de medic, in special Ritalinul (metilfenidat) a inceput sa se vanda ca painea calda, desi are efecte negative pe termen lung.

Nu inteleg de ce este ignorat rolul pe care alergiile alimentare si sensibilitatea la anumiti aditivi alimentari  chimici il au in cazul copiilor cu ADHD. Dr Joseph Egger si colegi sai de la Universitatea din Munchen au pus 76 de copii cu ADHD grav pe o dieta hipoalergenica (cu potential alergic scazut). Rezultatele au fost uimitoare: 82% din copii s-au simtit mai bine dupa acea dieta. Unul din patru copii cu ADHD grav s-au insanatosit complet. Si mai remarcabil a fost faptul ca, dupa dieta, alte simptome care nu aveau legatura cu  ADHD s-au ameliorat.

Apoi, Eger le-a dat copiilor alimente cu coloranti si conservanti artificiali. Substantele cele mai problematice au fost acidul benzoic si tartrazina (E 210 si E 102) Insa nici un copil nu a reactionat doar la acesti doi aditivi alimentari. Reactiile alergice au fost provocate  de un total de 46 de alimente diferite. Griul, laptele de vaca, soia, ouale, strugurii, ciocolata, portocalele si arahidele s-au numarat printre alergenii alimentari cei mai obisnuiti. Dintre alimentele care nu au provocat simptome fac parte salta verde, varza, conopida, telina, fasolea verde si ouale de rata.

Studiu de caz: De la varstra de doi ani Ana suferea de irascibilitate, insomnie cronica, hiperactivitate, infectii ale sinusurilor si urechii medii, dureri de articulatii, cearcane intunecate in jurul ochilor. Dupa multe tratamente fara nici un rezultat sau vre-o ameliorare, pe la cinci ani, parintii i-au facut un test pentru alergii alimentare IgG-mediat. Au descoperit ca fiica lor era alergica la 22 de alimente. Deasemenea au descoperit ca avea alergii si la anumite substante din aer- la mucegai, par de caine, polen, acarieni. Dupa ce au eliminat din dieta ei toate cele 22 de alimente si au inlaturat si sursele de alergeni din aer, simptomele ei s-au ameliorat rapid. Acum este in varstra de 12 ani, Ana este sanatoasa si nu are nici un simptom din cele anterioare.

AUTISMUL
La copiii cu autism, dovada existentei unei alergii alimentare, mai ales la cereale cu gluten si lapte, este mai mare chiar si decat in cazul copiilor cu ADHD. Primele studii si teste clinice le-au facut chiar parintii acestor copii, dupa ce au observat imbunatatiri majore dupa ce le-au schimbat dieta.
Graul si produsele lactate-glutenul si cazeina , proteinele  pe care acestea le contin-sunt alimente legate cel mai puternic de autism. Aceste proteine sunt greu de digerat si, mai ales daca sunt introduse in frageda copilarie, pot duce la alergii. Fragmente din acestea sunt cunoscute sub numele de peptide, ele pot imita endorfinele substante chimice din creier, de aceea sunt numite de obicei ''exorfine''.
Prin imitarea endorfinelor corpului, ceea ce face si heroina, organismul devine mai putin sensibil la propriile sale  endorfine naturale, fapt care duce la o pofta si mai mare pentru exorfinele din lapte si grau.
Cele mai comune alergii alimentare si intolerante chimice la copii autisti sunt:

• -grau si alte cereale cu gluten
• -lapte si alte produse lactate ce contin cazeina (zerul nu contine cazeina si nici grasimi)
• -alimente din familia solanaceelor (cartofi, rosii, vinete si ardei)
• -paracetamol
• -salicilati (cum ar fi aspirina)
• -tartrazina (E102), acid benzoic (E 210) si glutamat monosodic  sau  VEGETA!!! ( MSG/ E621)

Daca aveti un copil care sufera de autism sau de sindromul Asparger, va recomandam sa luati in considerare si alergiile alimentare pe langa vaccinuri, una dintre posibilele cauze.

INFECTII ALE URECHII, NASULUI SI GATULUI
Toti parintii sunt constienti de agonia prin care trece copilul lor atunci cand sufera de o infectie a urechii, care de multe ori poate sa implice si nasul si gatul. Ele sunt de doua feluri: Otita medie acuta si otita medie exudata (denumita si otita soroasa) caracterizata prin aglomerarea de fluid in urechea medie. Din pacate ''solutia'' imediata sunt antibioticele desi exista dovezi clare ca administrarea frecventa a acestora si repetitiva in tratarea otitei medii sporeste sansele de revenire a acesteia de trei pana la sase ori. 80% sau chiar mai mult din problemele acestei afectiuni pot fi evitate prin identificarea si evitarea alergenilor alimentari, deoarece cel putin patru din cinci copii bolnavi de otita au alergii alimentare.
Reactia alergica provoaca umflarea si inchiderea ''trompei lui Eustache'' care dreneaza urechea medie.Daca identificati si evitati alimentele la care sunteti alergic, trompa lui Eustache se deschide si se dreneaza, iar infectia si/sau surplusul de fluid dispar. Nu va mai fi nevoie de vizite lunare la medic sau de antibiotice care nu au rezultate prea bune. E simplu

ASTMUL
De obicei alergiile alimentare provoaca boli ale cailor respiratorii, dintre care cea mai grava este astmul. In Marea Britanie, unul din cinci copii au astm, comparativ cu unul din douazecisicinci la adulti. De astfel astmul este acum principala cauza a absenteismului de la scoala la copiii sub 15 ani. La copii, aceasta afectiune le poate afecta increderea in ei si ii face sa stea cu frica urmatoarei crize. Incercarea de a vindeca sufocarea si tusea in loc de depistarea cauzei care le provoaca reprezinta o solutie limitata. Recomandam ca toti copii care sufera de astm sa faca testul pentru alergii alimentare.

SOMNUL DIFICIL SI ENUREZISUL (udarea patului in timpul noptii)
In eforturile mari pe care parintii le fac ca sa isi culce copiii, ei nu isi dau seama ca alergiile alimentare pot fi cauza hiperactivitatii lor. Paharul cu lapte dinainte de culcare poate inrautati situatia in loc sa o amelioreze. Laptele( nu cel de mama) este un alergen obisnuit la copii mici. Bebelusii cu probleme de somn aveau niveluri ridicate de anticorpi in cazul consumului de lapte, iar cand laptele a fost eliminat din regimul lor alimentar, somnul lor a revenit la normal. Cand laptele a fost reintrodus in dieta insomnia a revenit. In alt studiu, 17 copii cu varstra de sub cinci ani au fost trimisi la o clinica pentru probleme de somn. Pentru a afla daca alergia alimentara contribuie la insomnie, laptele de vaca a fost exclus din dieta lor. In interval de sase saptamani, copiii adormeau mai usor si dormeau mai profund si mai mult, in medie intre 5,5 si 13 ore. Reintroducerea laptelui de vaca in dieta lor a dus la revenirea insomniei. Desigur insomnia poate fi provocata de alte alergii, astfel cel mai bine este sa va testati copilul.

Cat despre udatul patului in timpul somnului, alergiile alimentare sunt o cauza majora. Dupa teste efectuate pe copii care sufereau de migrene si hiperactivitate dar si de enurezis, au observat ca o dieta fara alimente alergene enurezisul a disparut la jumatate dintre ei si la jumatate s-a ameliorat.
Majoritatea bolnavilor de enurezis sufera de alergii alimentare ascunse. reactile alergice pot sa irite peretele vezicii si , de asemenea sa provoace tulburari de somn precum enurezisul. Dupa vindecarea alergiei alimentare, copilul doarme mai linistit si se poate trezi sa mearga la toaleta la timp.
In articolul acesta gasiti mai multe suplimente antialergice.
sursa: https://www.patrickholford.com/
sursa: https://www.patrickholford.com/books/hidden-food-allergies

Instabilitatea emotionala, un prim semn de deteriorare a creierului

Persoanele plangacioase, hipersensibile sau vesnic nemultumite, pe care ne simtim “obligati” sa le consolam mai tot timpul, ne obosesc si, pentru ca nu ne putem da peste cap ca sa le multumim, preferam sa le tinem la distanta.

La fel, ne ferim de cei cu tendinte agresive sau maniacale. Nici cei care se ingrijoreaza din orice si “fabrica” scenarii obsesive nu ne atrag aproape de ei. Unii ne sperie, altii ne transmit si noua starea lor negativa iar altii ne “trag in jos”. Poate ca, din exterior, comportamentele lor “instabile” par “capricii”, insa suferintele sunt reale si foarte “chimice”. Cel mai frecvent, aceste persoane au nevoie de restabilirea echilibrului de substante la nivelul creierului care se poate face printr-o nutritie corespunzatoare.

Cand trecem printr-o perioada stresanta, nu de putine ori starea de echilibru interior se clatina, devenim agitati, mai sensibili la stimuli externi si mai putin capabili de autocontrol. La fel  se intampla si in  momentul in care suferim de o boala acuta sau cronica. Pana si cea mai mica raceala sau durere de cap ne poate transforma in niste copii irascibili.

Acest lucru se intampla deoarece oricare dintre aceste situatii (stres, boala, lipsa somnului, malnutritie etc) “epuizeaza” sistemul nervos, il consuma sau ii “fura” nutrientii.

Insa, in cazul persoanelor sanatoase, aceste stari sunt trecatoare si dispar odata ce factorul declansator inceteaza. Nu este normal ca aceste dispozitii sa persiste sau sa fie incadrate la “trasaturi de caracter” (“Asa sunt eu!”). Aceasta incadrare le face sa para inofensive cand, de fapt, pot ascunde o adevarata problema de natura medicala.

Departe de a fi doar o conditie de ordin psihologic, instabilitatea emotionala ascunde cel mai frecvent un dezechilibru biochimic la nivelul creierului, dezechilibru care afecteaza functionarea normala a celulelor nervoase.

Instabilitatea emotionala persistenta poate fi primul semn de deterioare a sistemului nervos, de aceea nu trebuie incurajata, ci tratata.

Acest dezechilibru biochimic poate aparea din urmatoarele motive:

1. Scaderea productiei de ATP - o coenzima cu rol in productia de energie celulara; acest fpt afecteaa functionarea mitocondriilor..

2. Degradarea mielinei – invelisul izolator de protectie al nervilor – care acopera si protejeaza fibrele nervoase asemeni unui cablu de curent; in lipsa ei mielinei, fibrele nervoase s-ar “parli” din loc in loc, si ar produce “supraincalzirea” creierului si a sistemului nervos);

3. Scaderea productiei de neurotransmitatori care impiedica buna comunicare dintre celulele nervoase si dintre sistemul nervos si organe.

Persoanele care sufera de instabilitate emotionala nu se caracterizeaza intr-un singur fel, ci pot suferi diferite tipuri de tulburari:

·     1.     tulburari de personalitate (tulburarea obsesiv compulsiva care se manifesta prin teama exagerata a

unei persoane de anumite situatii cum ar fi teama de

      boala, de saracie, de microbi, de a nu uita usa 

      deschisa sau fierul de calcat in priza etc; 

    tulburarea narcisista, in care persoanele respective 

     au un simt crescut al propriei importante si simt nevoia 

     de a fi admirate, se cred superioare celorlalti insa,

      in schimb, in spatele acesti “masti” se ascunde o 

     slaba incredere in sine, fiind vulnerabile la cea mai 

     mica critica; tulburarea dependenta, in care persoanele devin foarte usor dependente de orice, iar cand isi “trateaza” o anumita dependenta, nu trece mult si apare

alta; tulburarea histrionica, in care persoanele

      respective simt nevoia sa atraga prin orice atentia 

      celor din jur;  tulburarea paranoica, cu suspiciune 

       fata de alte persoane, grandomanie;

Atentie. In general, o tulburare de persoanlitate care 

 nu este tinuta sub control atrage dupa sine o

alta tulburare de persoanlitate iar in timp se 

agraveaza, ceea ce poate duce la tulburari psihice. 

·       2.   tulburari de anxietate (frica irationala de orice, de “viata”, de viitor, de schimbare, de ce pot aduce cu sine unele situatii; teama de situatiile noi; dezvoltarea unor fobii si obsesii, comportamentele obsesiv-compulsive, atac de panica);

·       3. tulburari depresive (descurajare, stari de tristete inexplicabila aparute brusc, tendinta de suicid, ganduri despre moarte, pesimism “cronic”);

4.  tulburari de dispozitie (dificultatea de a mentine o stare psihica pozitiva in echilibru; calmitate, pozitivism, optimism, incredere, siguranta, placere; trecere brusca de la exuberanta la tristete, de la entuziasm la descurajare; usor influentati de intamplarile exterioare; sensibilitate “cronica” exagerata; abuz de substante)

Instabilitatea emotionala poate fi tratata sau ameliorata prin dieta Terry Whals, despre care vom vorbi intr-un articol viitor.

De ce ne baloneaza fructele?

Multa lume asociaza senzatia de balonare cu o problema de stomac, insa ea poate fi data de consumul alimentelor sanatoase.

De ce credeti ca fructele ne “umfla la stomac”? Putem manca fara grija o portie mare de cartofi prajiti sau o pizza imensa, dar cateva mere consumate in graba ne pot pune capac. Ce sa fie, oare?

Fibrele vegetale sunt acele fire lungi si subtiri din alimente care, pentru a fi digerate si descompuse in mici particule care sa poata patrunda in sange, au nevoie de o enzima, pe nume Celulaza.

         Spre deosebire de sistemul digestiv al animalelor, cel al oamenilor nu este “dotat” cu aceasta enzima si nici nu o poate “fabrica” cumva din alte substante. Din acest motiv,  nu putem digera fibrele alimentare si, ca atare, nu le putem absorbi.  Si daca tot nu le putem absorbi, de ce le mai consumam?

In primul rand, sa nu uitam ca niciodata nu consumam doar fibre alimentare “solitare”, ci acestea se gasesc “inglobate” in alimente. Iar alimentele care contin fibre sunt si foarte bogate in nutrienti. Si da! Ati ghicit, pe acestia ii absorbim! Totusi, iata care sunt principalele motive pentru care consumam fibre.

    1. Pentru ca nu pot fi absorbite, fibrele alimentare doar traverseaza tubul digestiv si il curata, asemeni

unui burete abraziv, de rezidurile care s-au sedimentat pe peretii intestinului si ai colonului. Este adevarat ca, oricat ar fi de bogate in minerale si vitamine, fibrele nu “hranesc”, dar nici nu ingrasa, pentru ca organismul uman nu le poate percepe continutul caloric. Din cauza ca organismul nu extrage din ele calorii, fibrele nu ne ofera energie. Insa nici proteinele, nici zaharurile, nici grasimile, nu pot face “curatenie” in locul lor!

2. Pe langa “serviciul de curatenie” pentru care sunt renumite, fibrele ne ajuta sa ne simtim “plini” dupa mese reduse cantitativ, un sentiment care dureaza mult timp, impiedicand aparitia senzatiei de foame. Persoanele cu sistem digestiv sensibil (afectiuni ale stomacului, vezicii biliare, intestin permeabil, colorn iritabil, gastrita etc) percep aceasta stare de “plenitudine” ca si “balonare”, pentru ca in drumul lor spre iesire, fibrele “zgarie” orice perete inflamat cu care intra in contact, iar acesta se inflameaza si mai tare, umflandu-se.

3. Odata ajunse in colon, fibrele incep sa putrezeasca, contribuind la inmultirea "armatei”

bacteriilor "prietenoase", care vor tine astfel in control bacteriile "inamice". Cand acestea se dezvolta, sistemul imunitar se intareste, toxinele nu mai patrund in sange, substantele hranitoare din alimente sunt mai bine descompuse (deci asimilate), iar corpul absoarbe mai multi nutrienti din mai putina hrana, ceea ce face videcarea mai rapida.

  

Ce sunt fibrele solubile?

Aceste fibre sunt cele  care “atrag lichidele” si pentru acest motiv trebuie sa bem multa apa atunci cand le consumam. Fibrele solubile se dizolva in apa pe care o bem (si care ajunge in stomac) si in sucurile gastrice, transformandu-se intr-o pasta vascoasa sau gel. Acest gel se lipeste si “prinde in

capcana” anumiti componenti periculosi din alimente (cum ar fi zaharul, grasimile, glutenul, metalele grele, toxinele etc), impiedicandu-le absorbtia  in sange.

Fructele si legume sunt cele mai bogate in fibre solubile. Miezul unui fruct (mar, de exemplu) este bogat in fibre solubile, in schimb, coaja, in fibre insolubile. De aceea, persoanele cu sistem digestiv sensibil pot tolera fructele si legumele decojite, insa coaja “le face rau”.

Alimentele bogate si fibre solubile: tarate de Psyllium, taratele si fulgii de ovaz, painea de secara, toate leguminoasele contin si fibre solubile, si fibre insolubile (fasole, mazare, linte)

Ce sunt fibrele insolubile?

Fibrele insolubile sunt acele fibre care nu se dizolva in apa si nici in sucurile gastrice, si prin urmare, nu formeaza niciun fel de pasta! Spre exemplu, daca amestecam zatul de cafea (cafea rasnita) cu apa, acesta se lasa la fund.

 Se pare ca aceste fibre sunt utile in constipatie, sindromul colonului iritabil si diventriculita. Totusi, “dieta cu fibre” nu functioneaza la toata lumea care are aceste probleme. Persoanele sensibile trebuie sa fie foarte atente la reactia organismului, si la cel mai mic discomfort sa intrerupa “tratamentul”.

Alimente bogate in fibre insolubile: cereale integrale (cele care contin si taratele); fructele uscate (prunde, caise, migdale, curmale, mere etc); leguminoasele (fasole, linte, mazare, naut); nuci si seminte (seminte de susan, de floarea soarelui; coaja de la popcron, coaja castravetelui, perelor si strugurilor; ceapa; varza; morcovul; patrunjelul; stevia; etc.

In general, alimentele care contin fibre solubile, contin intr-o proportie mai mica sau mai mare si fibre insolubile.

Ce fel de fibre pot consuma “sensibilosii”?

Este de preferat ca persoanele cu sistem digestiv sensibil sa consume fibre solubile in apa (in special

bine fierte), si sa uite pentru o perioada de cele insolubile. Se recomanda:

-      fructele si legumele decojite (rosii, ardei, castraveti, mere, pere, struguri);

-     sa evite radacinoasele sau, cel putin, sa le fiarba (morcov, sfecla rosie, teline);

-     sa consume painea alba in loc de paine integrala; 

-      sa consume orez alb in loc de orez brun, chiar daca orezul brun este mai sanatos;

-  - sa evite verdeturile “batrane”: spanac “batran’, stevie, urzici, salata verde cu frunza tare sau cea creata, care are o textura mai dura;

-  -  sa evite cu desavarsire sa inghita semintele (chiar si pe cele rasnite): semintele de struguri, pepene, samburii de ciresi etc.

- -  sa evite nucile si semintele, pentru inceput chiar si pe cele hidratate: in, mac, susan, nuci, nuci braziliene, nuca de cocos, seminte de dovleac, de floarea soarelui.

Odata ce tractul digestiv, impreuna cu stomacul, se reface, fibrele trebuie introduse treptat, in functie de toleranta.

Avem nevoie de suplimentare cu fibre? Calitatea fibrelor din alimentatie nu depinde de calitate solului, de cantitatea de nutrienti pe care ii contine, de ingrasamintele sau pesticidele folosite. Asadar, alimentatia abunda de fibre, iar supliemtnarea nu mai este necesara. In cazul celor ce nu pot tolera niciun fel de fibra, se pot recomanda suplimentele de fibre “blande”.

Ce ascund preferintele gustative

Nu am inteles niciodata  de ce unii prefera apa tonica sau ginul in defavoarea unor bauturi care, dupa gustul meu, sunt mai.. prietenoase! 

Daca ti-as spune ca, pusi sa aleaga intre o felie generoasa de tort si un borcan de gogosari murati, multi s-ar "avanta" asupra gogosarilor cei acri, m-ai crede?!

Fiecare dintre noi este diferit, si nu doar in privinta trasaturilor fizice, caracterului sau a credintelor, ci si in preferinte gustative. La fel cum caracterul ne poate spune multe despre credintele unui om, si preferintele gustative ne pot spune multe despre starea sa de sanatate.

Cand vine vorba despre simtul gustului, cu totii stim ca percepem patru feluri: dulce, acru, amar si sarat.  Mai exista insa si un al cincilea gust despre care nu multi am auzit, si pe care nu il putem descrie concret deoarece le reuneste pe toate cele patru intr-unul singur, si de aceea are efectul “wow”! Acesta este numit umami, si este personajul principal din povestea monoglutamatului de sodiu despre care vom vorbi intr-un articol viitor. Pana atunci, haideti sa cunoastem cate putin din povestea celor 5 gusturi.

1. Oamenii percep gustul dulce datorita zaharului (artificial sau natural) din alimente. Povestea lui e simpla. Avem o predispozitie innascuta pentru gustul dulce deoarece alimentele dulci sunt si cele foarte bogate in calorii, cu atat mai mult in combinatie cu grasimile. Organismul stie acest lucru si cauta alimentele bogate in carbohidrati ca sa isi extraga rapid un numar cat mai mare de calorii pentru a avea energie.Spre exemplu, copiii! Ei au nevoie de multa energie pe terenul de joaca!

Daca, in schimb, devenim "obsedati" de gustul dulce cautandu-l din ce in ce mai des, atunci mecanismul natural al corpului s-a dereglat. De fapt, atunci cand corpul este deficient in proteine, apar poftele de dulciuri. Creierul nu gaseste la "scanare" aminoacizii esentiali, si crede ca este iarna in savana. Carbohidratii si zaharul au nevoie de insulina pentru metabolizare iar insulina este un hormon ce stocheaza acest zahar in grasimi. Rezerve de energie.

2. Gustul acru este cel care “detecteaza” aciditatea. Spre exemplu, datorita acidului citric pe care il

contin, unele fructe sunt mai acre decat altele (lamai, portocale, kiwi, ananas). La fel sunt si alimentele fermentate  Prin fermentatie, zaharurile din fructe si vegetale sunt transformate in acid, gaz si alcool, numai in

absenta oxigenului:  vin, lapte acru, varza murata, bors. Oricare dintre aceste alimente acre sau acrite in mod natural (fara adaos de conservanti) este si foarte bogat in vitamina C. Cand sorbim "cu nesat" alimentele acre, atunci probabil ca avem un exces de radicali liberi in corp, afectiuni cronice sau acute, metale grele, fie introducem in corp toxine zilnic prin consum de tutun, alcool sau medicamente. Exemplul copiilor functioneaza si aici. Organismul lor este mai "pur", maia proape de origini si, prin urmare, mult mai "curat" decat al nostru. De aceea, rareori vom vedea copii care sa prefere gustul acru. Este bine sa consume alimente pline cu vitamina C, dar de cele mai multe ori o fac fortati fiind de catre adulti.

3. Gustul sarat este produs de prezenta ionilor de sodiu. Cand un aliment are in mod natural un gust sarat, atunci este bogat in sodiu. Daca are un gust usor sarat, atunci poate fi bogat in clorura de potasiu sau

alte saruri alcaline. Telina este un aliment bogat in mod natural in sare, in timp ce vegetalele cu frunze verzi, bananele, caisele si pestele sunt bogate in potasiu. Este posibil ca preferinta pentru gustul sarat sa ascunda undeficit de potasiu sau magneziu. Atunci cand ne turnam cu nemiluita "sare in bucate", organismul cauta, de fapt, cu disperare, magneziul si potasiul din hrana. Lipsa acestor minerale din corp poate duce la tulburari de functionare a inimii, palpitatii, aritmii, stari de panica, slabiciune musculara, hipo sau hipertensiune arteriala. Nu este de mirare ca cei care prefera gustul sarat sunt si cei care "sufera" cel mai mult odata pusi la "regim fara sare". Sunt de parere ca nu ar trebui limitat in nici un fel consumul de sare naturala neprocesata. Veti sti cand este prea multa, atunci cand nu mai va place gustul respectivei mancari. Fara sare nu se poate produce acid clorhidric in stomac, iar fara acid clorhidric, proteinele nu se digera. Riscul bolilor autoimune creste  exponential in acest caz.

4. De cateva ori am spart in gura cate o pastila pe care altfel ar fi trebuit sa o inghit. Unele erau atat de amare incat m-am surprins intrebandu-ma: "Cum tolereaza stomacul meu asa ceva? Parca ar fi otrava!"

Medicamentele sunt cel mai bun exemplu pentru a intelege cum functioneaza gustul amar. Adultii nu isi

permit sa "strambe din nas" cand iau medicamente, pentru ca sunt mai constienti ca "le fac bine". In schimb, cei mici nu se sfiesc sa faca nazuri. De aceea, siropurile pentru cei mici sunt atat de dulci, pentru a le acoperi gustul "de baza", dat de niste substante chimice foarte toxice.

Majoritatea plantelor otravitoare au gust amar. Se pare ca gustul amar este cel mai rapid si usor perceptibil dintre gusturi dar si cel mai putin placut. Acest gust functioneaza mai degraba ca mecanism de supravietuire al organismului, fiindu-ne de mare ajutor in timpurile “barbare”, in care stramosii nostri trebuiau sa se fereasca de multele plante otravitoare. Gustul amar functiona asemeni unui “detector al compusilor toxici din plante”, pentru a preveni ingestia accidentala a celor periculoase. Asadar, preferinta "de buna voie si nesilit de nimeni" pentru gustul amar, poate fi privita ca un fel de "vaccin homeopatic", prin care introducem in corp o doza foarte mica de "otrava", pentru a deveni imuni la ea sau la alte substante asemanatoare din alimente. Asadar, preferinta pentru gustul amar poate ascunde o alimentatie toxica. Pe de alta parte, gustul amar stimuleaza fierea ceea ce stimuleaza digestia si, prin urmare, absorbtia nutrientilor din hrana. Cei cu digestie lenta sau absorbtie dificila pot dezvolta, la un moment dat, aceasta preferinta pentru gustul amar. De indata ce fierea este stimulata, nici ficatul nu ramane mai prejos. Astfel ca, gustul amar poate ascunde si o afectiune a ficatului: ficat gras, ficat marit, oboseala ficatului cauzata de stres si acumulari de toxine, abuz de medicamente.

Aviz amatorilor de dulciuri! Gustul amar reduce pofta de zahar!

5. Umami este un gust cu care ne nastem si care este dat de acidul glutamic, o substanta pe care o avem in sange, creier si in laptele matern. Umami este cel mai “tare” gust!, gustul care “ne da pe spate” si ne face sa devenim dependenti, fara a ne da seama, de alimentele bogate in acid glutamic. Acesta

este un aminoacid care se gaseste din abundenta in alimentele bogate in proteine: carne (in special muschi), produse lactate (cazeina, proteina din lapte), grau (glutenul, proteina din cereale), oua, ciuperci. Pe langa produsele de origine animala, sursele vegetale cele mai bogate sunt alegele de mare de tip Kombu, de culoare maro care se consuma in Estul Asiei, dar si nucile si semintele sau boabele de soia.

Stiai? 35% din glutenul din grau (proteina) contine acid glutamic. Astfel se explica dependenta noastra de cocaturi, paine, biscuiti si alte produse care contin faina de grau.

Pofta de gust umami natural, pe care ne-o stapanim alimentele de mai sus, poate ascunde odeficienta de aminoacizi. Veganii si persoanele carora nu le place carnea pot fi dependente de paine siau alte tipuri de carbohidrati, iar un abuz de acest fel nu face bine sub niciun chip. Nivelul lor de energie scade, au des schimbari de dispozitie, depresie sau tristete inexplicabila, se simt neintelesi, lelipseste uneori cheful de viata, pot avea afeciuni nervoase, intr-un cuvant se indreapta spre un "teren minat".

 Astazi se adauga "potentator de gust umami" in mai toate alimentele procesate. Acest potentator de gust se numeste MSG (monoglutamat de sodiu sau "sare chinezeasca") si este un fel de drog la fel de periculos ca si nicotina, alcoolul sau alte droguri care distruge, in principal, sistemul nervos, creierul si vasele de sange si conduce la boli neurologice.

Dintre care cele mai bogate alimente in MSG sunt: mancarea de la fast-food, mezelurile de

toate felurile, pestele afumat, carnea afumata, cipsurile, conservele, supa la plic, mancarea chinezeasca, vegeta etc. De fapt, in toate alimentele care "au un gust atat de bun" incat nu iti poti explica "ce pun domn'e in ele!". Preferinta pentru aceste tipuri de alimente care produc gustul umami este primul semn de "intoxicare" cu MSG, primul pas in deterioarea creierului si aparitia bolilor precum anxietate, depresie, tulburari de persoanlitate, instabilitate de orice fel (inclusiv instabilitatea emotionala), scleroza multipla, Alzheimer, dementa, schizofrenie, scaderea puterii musculare, diabet, oboseala cronica, fibromialgie si foarte multe alte astfelde afectiuni specifice timpurilor noastre.

De aceea se cuvine ca un viitor articol sa vorbeasca despre aceasta sare toxica, care imbolnaveste intreg globul.