Instabilitatea emotionala, un prim semn de deteriorare a creierului

Persoanele plangacioase, hipersensibile sau vesnic nemultumite, pe care ne simtim “obligati” sa le consolam mai tot timpul, ne obosesc si, pentru ca nu ne putem da peste cap ca sa le multumim, preferam sa le tinem la distanta.

La fel, ne ferim de cei cu tendinte agresive sau maniacale. Nici cei care se ingrijoreaza din orice si “fabrica” scenarii obsesive nu ne atrag aproape de ei. Unii ne sperie, altii ne transmit si noua starea lor negativa iar altii ne “trag in jos”. Poate ca, din exterior, comportamentele lor “instabile” par “capricii”, insa suferintele sunt reale si foarte “chimice”. Cel mai frecvent, aceste persoane au nevoie de restabilirea echilibrului de substante la nivelul creierului care se poate face printr-o nutritie corespunzatoare.

Cand trecem printr-o perioada stresanta, nu de putine ori starea de echilibru interior se clatina, devenim agitati, mai sensibili la stimuli externi si mai putin capabili de autocontrol. La fel  se intampla si in  momentul in care suferim de o boala acuta sau cronica. Pana si cea mai mica raceala sau durere de cap ne poate transforma in niste copii irascibili.

Acest lucru se intampla deoarece oricare dintre aceste situatii (stres, boala, lipsa somnului, malnutritie etc) “epuizeaza” sistemul nervos, il consuma sau ii “fura” nutrientii.

Insa, in cazul persoanelor sanatoase, aceste stari sunt trecatoare si dispar odata ce factorul declansator inceteaza. Nu este normal ca aceste dispozitii sa persiste sau sa fie incadrate la “trasaturi de caracter” (“Asa sunt eu!”). Aceasta incadrare le face sa para inofensive cand, de fapt, pot ascunde o adevarata problema de natura medicala.

Departe de a fi doar o conditie de ordin psihologic, instabilitatea emotionala ascunde cel mai frecvent un dezechilibru biochimic la nivelul creierului, dezechilibru care afecteaza functionarea normala a celulelor nervoase.

Instabilitatea emotionala persistenta poate fi primul semn de deterioare a sistemului nervos, de aceea nu trebuie incurajata, ci tratata.

Acest dezechilibru biochimic poate aparea din urmatoarele motive:

1. Scaderea productiei de ATP - o coenzima cu rol in productia de energie celulara; acest fpt afecteaa functionarea mitocondriilor..

2. Degradarea mielinei – invelisul izolator de protectie al nervilor – care acopera si protejeaza fibrele nervoase asemeni unui cablu de curent; in lipsa ei mielinei, fibrele nervoase s-ar “parli” din loc in loc, si ar produce “supraincalzirea” creierului si a sistemului nervos);

3. Scaderea productiei de neurotransmitatori care impiedica buna comunicare dintre celulele nervoase si dintre sistemul nervos si organe.

Persoanele care sufera de instabilitate emotionala nu se caracterizeaza intr-un singur fel, ci pot suferi diferite tipuri de tulburari:

·     1.     tulburari de personalitate (tulburarea obsesiv compulsiva care se manifesta prin teama exagerata a

unei persoane de anumite situatii cum ar fi teama de

      boala, de saracie, de microbi, de a nu uita usa 

      deschisa sau fierul de calcat in priza etc; 

    tulburarea narcisista, in care persoanele respective 

     au un simt crescut al propriei importante si simt nevoia 

     de a fi admirate, se cred superioare celorlalti insa,

      in schimb, in spatele acesti “masti” se ascunde o 

     slaba incredere in sine, fiind vulnerabile la cea mai 

     mica critica; tulburarea dependenta, in care persoanele devin foarte usor dependente de orice, iar cand isi “trateaza” o anumita dependenta, nu trece mult si apare

alta; tulburarea histrionica, in care persoanele

      respective simt nevoia sa atraga prin orice atentia 

      celor din jur;  tulburarea paranoica, cu suspiciune 

       fata de alte persoane, grandomanie;

Atentie. In general, o tulburare de persoanlitate care 

 nu este tinuta sub control atrage dupa sine o

alta tulburare de persoanlitate iar in timp se 

agraveaza, ceea ce poate duce la tulburari psihice. 

·       2.   tulburari de anxietate (frica irationala de orice, de “viata”, de viitor, de schimbare, de ce pot aduce cu sine unele situatii; teama de situatiile noi; dezvoltarea unor fobii si obsesii, comportamentele obsesiv-compulsive, atac de panica);

·       3. tulburari depresive (descurajare, stari de tristete inexplicabila aparute brusc, tendinta de suicid, ganduri despre moarte, pesimism “cronic”);

4.  tulburari de dispozitie (dificultatea de a mentine o stare psihica pozitiva in echilibru; calmitate, pozitivism, optimism, incredere, siguranta, placere; trecere brusca de la exuberanta la tristete, de la entuziasm la descurajare; usor influentati de intamplarile exterioare; sensibilitate “cronica” exagerata; abuz de substante)

Instabilitatea emotionala poate fi tratata sau ameliorata prin dieta Terry Whals, despre care vom vorbi intr-un articol viitor.

Dulciurile distrug sistemul nervos

Stiai ca aportul de dulciuri este un lux pe care sistemul nervos cu greu si-l permite? Stiai ca oricine sufera de insomnie, depresie, schimbari bruste de dispozitie, anxietate, stres nu ar trebui sa se atinga nici macar de un singur gram de zahar rafinat?

Zaharul este parsiv. Cu gustul sau dulce, el ne ademeneste si ne determina sa-l “primim” in hrana noastra zilnica, iar odata ajuns in organism, ne “fura” din rezerva de vitamine pretioase, lasandu-ne “goi” si vulnerabili.

Iata ce se intampla.

Pentru a putea fi digerate, dulciurile si toate alimentele care contin zahar rafinat au nevoie de vitamine din grupul B,  de calciu si magneziu. Numai ca acesti nutrienti au cu totul alta treaba in corp, decat sa ne digere noua zaharul! Spre exemplu, vitaminele B sunt nutrientii esentiali care mentin sanatatea si integritatea sistemului nervos. Daca nu avem B-uri, suntem nervosi, anxiosi, insomniaci, deprimati sau, mai grav, schizofrenici, Alzheimer-isti sau Parkinson-isti.

Asadar, atunci cand consumam dulciuri (chiar si in doze mici),  “donam” pentru nimic din vitaminele B si alte minerale esentiale. Nu simtim in mod direct efectele adverse, insa atunci cand rezervele se golesc, observam ca toleram din ce in ce mai greu carbohidratii.

Daca  pe langa faptul ca vitaminele B sunt solubile in apa (ceea ce inseamna ca aportul de B-uri este necesar zilnic!) mai adaugam si faptul ca o alimentatie “dulce” ne consuma din rezerve, riscam sa ne trezim fara B-uri si, indirect, fara sistem nervos.

Vitamina B1 ajuta la formarea invelisului de grasime a fibrei nervoase, mielina, cu rol de izolator electric. Mielina contine 80% grasime si 20% proteine. In lipsa acestei vitamine mielina se deterioreaza. Spasmele musculare, furnicaturile, crampele musculare, amorteala membrelor, tensiunea in nervi, slabiciunea musculara pot fi cateva semne ca rezervele de vitamina B1 sufera si ca am exagerat cu consumul de dulciuri. Vitamina B1 ajuta la formarea  neurotransmitatorului acetilcolina, raspunzator pentru mentinerea tonusului muschiului inimii.

Vitamina B2 este esentiala pentru producerea celulelor rosii, care transporta oxigenul la celulele. Primele celule care se resimt la lipsa de oxigen sunt, binenteles, celulele nervoase. Nervii slab oxigenati nu functioneaza corespunzator, si apar tulburi nervoase diverse. Acesta este un exemplu tipic cum, numai lipsa unei singure vitamine poate genera o boala “de nervi”.

Vitamian B3 – Dr. Hoffer, un celebru psihiatru american, in urma cu 60 de ani trata, numai cu aceasta singura vitamina, 90% din schizofrenicii irecuperabili, pe care spitalele ii trimiteau acasa din lipsa de solutii. Si tot el a emis teoria ca schiofrenicii au nevoie de B3 la fel cum au nevoie de insulina diabeticii de tip 1.

Vitamian B6 este indispensabila in sinteza multor neurotransmitatori; pastreaza nealterate pentru un timp indelungat functii precum memoria (care se deterioreaza odata cu varsta) si tine la distanta afectiuni precum Alzheimer si dementa.

Vitamina B9 – este esentiala in formarea neurotransmitatorilor (substante chimice prin intermediul carora se transmit semnalele de la neuroni la celule si organele din corp).

Vitamina B12 are un rol masiv in formarea sistemului nervos, atat a celulelor nervoase cat si a fibrelor nervoase; o persoana care are un nivel scazut continuu de B12 poate suferi leziuni ireversibile ale maduvei spinarii.

Calciul ajuta la comunicarea eficienta a intregului sistem nervos.

Magneziul este necesar in relaxarea nervilor tensionati, si ajuta calciul sa isi faca mai bine treaba. Fara un aport suficient de magneziu, calciul devine zero si nu isi mai face treaba cum trebuie.

Dar totusi, avem nevoie si de zahar, vom spune. Cu atat mai mult atunci cand facem efort fizic sau intelectual. Ce putem face?

Fructele si legumele, leguminoasele (fasole, mazare, linte), vegetalele dulci si cerealele, contin ele insele cantitati suficiente de vitamine B, calciu si magneziu, astfel incat nu vor mai apela la rezervele corpului pentru digestie.

Ori de cate ori iti vine sa manaci dulciuri, aminteste-ti ca pofta de dulce vine de la lipsa proteinelor din dieta.

Iata ce imbunatatiri au loc odata cu reducerea sau, si mai bine, eliminarea totala a zaharului rafinat din dieta:

·         Intarirea sistemului nervos; reglarea somnului, stabilizarea dispozitiei, cresterea capacitatii de a face fata stresului si provocarilor vietii, echilibru emotional, stabilitatea sentimentelor, reducerea crizelor “de nervi”;

·         Se regleaza sistemul endocrin si se stabilizeaza secretia de hormoni;

·         Sunt calmate sau eliminate afectiunile inflamatorii (boli autoimune, infectii repetate, artrita, reumatism, raceala, etc);

·         Sistemul imunitar se intareste;

·         Nivelul de energie creste;

·         Metabolismul se regleaza.