Glutenul nostru cel de toate zilele

Atunci cand a tradus in Biblie rugaciunea "Tatal Nostru", preotul Cornilescu a folosit cuvantul "paine". Textul original din limba aramaica se refera la hrana. Graul nostru nu mai este ca si graul romanilor (spelta) sau ca cel al egiptenilor (kamuth). Acestea au un continut mult mai mic de gluten. Intre timp grâul a fost intens hibridizat pentru a deveni mai rezistent la boli și mai productiv. Nu poți câștiga nimic dacă nu pierzi ceva. Costul plătit a fost reducerea nutrienților și modificarea unor proteine,  glutenul fiind una dintre ele. El este foarte lipicios și greu de digerat, se depune pe intestine și cauzează constipație, fatulenţă, moleșeală și chiar depresie. Ba mai mult, hibrizii actuali conțin mult mai mult gluten. Se produce un volum mai mare de aluat cu o cantitate mai mică de făină.

Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit în căutările mele  o lista lungă de simptome cauzate de intoleranţa sau alergia la gluten:

 

·         sindrom metabolic;

·         prediabet sau diabet zaharat tip II corelate, sau nu, cu hipertensiune arterială;

·         obezitate sau acumulare de grăsime abdominală;

 

·         supraponderalitate rezistentă la dietă; 

·         balonare, flatulență, hiper-aerocolie, jenă dureroasă în zona ficatului, vezicii biliare sau flancul drept;

·         sindrom de colon iritabil, diaree, alternantă diaree/ constipație  (mai ales la copii);

·         dezechilibre hormonale în sfera sexuală, sindrom premenstrual dificil, infertilitate feminină, avorturi spontane și mai ales infertilitate masculină prin tulburări ale spermogramei;

·         anemie sau tulburări în metabolismul calciului (osteoporoză, osteopenie, debilitate osoasă, rahitism, spasmofilie); 

·         tendința la fracturi, carii dentare precoce;

·         hipercheratoză papilară, afecţiune care constă în apariția unei “pieli ca de gaină”;

·         alergii precum astmul bronșic, rinitele alergice;

·         simptomatologie neurologică, psihiatrică și vegetativă precum: alterări ale stării sufletești, anxietate, depresie, iritabilitate, tulburări ale ritmului somn-veghe, amețeli, depresie și autism.

·         sindrom de oboseală cronică;

·         dureri frecvente de cap, migrene, sindroame de tip fibromialgic, dureri articulare (degete, genunchi, șolduri);

·         existența unei boli autoimune (lupus, psoriazis, scleroză multiplă), dar a și inflamațiilor articulare repetate fără diagnostic de autoimunitate; 

·         sindrom inflamator cu fibrinogen și chiar proteină C reactivă mărite.

Oricum merită să încercați 3 săptămâni o dietă fara gluten (făină de grâu sau orice altă cereală cu spic)  După cele 3 sapatamani în care v-ați observat atent nivelul de energie, calitatea somnului dar și confortul psihic, incepti să mâncați iarăși normal, pentru a putea face o comparație. Abia apoi sunteți ''liberi'' să alegeți cu adevărat.

Alergiile apar de obicei atunci când molecule mari de polipeptide (mai mulți aminoacizi legați) ajung în sânge iar corpul îi percepe ca pe nişte invadatorii străini (asta pentru că este o proteină și noi nu ar trebui să absorbim proteine ci aminoacizi simpli). Intoleranța este ceva cu totul diferit. Există oameni care nu pot purta inele, ceasuri sau  lănțișoare din anumite metale, pentru că la contactul cu pielea se produce un fel de eczemă sau alergie de contact. Ca să înțelegem mai bine, închipuiți-vă că am face un test de sânge pentru a depista dacă suntem alergici la

mătrăgună (o buruiană otrăvitoare). Nimeni nu ar avea un rezultat pozitiv, întrucât nu ajunge în contact cu corpul nostru zilnic. Dar vă garantez că toți am fi intoleranți la mătrăgună pentru că această plantă produce și eliberează o toxină pentru a se proteja de dăunători și insecte. Iar la contactul cu pielea vor apărea iritații.

La fel se întâmplă atunci când consumăm alimente la care nu suntem alergici, ci doar intoleranți. Ele  declanşează o intoleranță de contact. Nu trebuie să  absorbim substanța ca să reacționăm la ea.

Contactul nu trebuie să fie neapărt cu pielea, ci poate fi cu intestinul. A avea ceva în intestine este exact ca și când am ține ceva în pumn.  Când alimentele străbat intestinul, ele nu au ajuns încă să facă parte din noi. Urmează să fie  absorbite, abia apoi devin parte integrantă a celulelor noastre. Oamenii testați pentru alergii la gluten și cereale de obicei nu sunt alergici, dar cu siguranță sunt intoleranți la ele.

Enzima pepsina - care digera proteina din cereale - poate lucra doar într-un mediu foarte acid, cu un pH de aproximativ 1,5-2. Dacă nu avem acest mediu acid în stomac, pesina nu va funcționa cum trebuie și nu vom digera corespunzător nicio proteină din  cereale (grâu, ovăz, orz) dar nici din ouă, peşte sau alte alimente bogate în proteine, adică proteinele  nu vor putea fi “rupte” până la nivel de aminoacid simplu.  Proteinele nedigerate pot provoca o reacție alergică în urmă contactului cu microvilii care sunt pe celulele din intestinul nostru. Ca să înțelegem mai bine acești microvili, să ne imaginăm o celulă  cu un fel de ”păr zburlit” (microvili), unde jumătatea de jos a celulei se află în contact direct cu vasele de sânge, iar partea superioară –cea “cu păr” - în interiorul intestinului. ''Parul'' absoarbe nutrenţii, și apoi prin celulă ajung în fluxul sanguin pentru a fi purtați în ficat și de acolo la toate celulele corpului nostru.

Când acele proteine nedigerate (glutenul și gliadina) se ating de microvili, corpul produce o inflamare a lor, pentru că nu vrea acea proteină străină în sângele nostru. În urma contactului, microvilii se comportă exact cum s-ar comporta pielea noastră în urma contactului cu mătrăguna. Se inflamează şi astfel se reduce drastic suprafața lor de contact făcând absorbția foarte dificilă, atât pentru proteinele nedigerate, cât și pentru nutrienții buni cu moleculă mare (Omega 3, colesterolul, mineralele). Chiar dacă se mai absorb cât de cât nutrienți ''buni'' acei nutrienți nu vor mai intra în fluxul sanguin. Destule molecule de gluten vor ajunge totuși în sângele nostru prin ''joncţiunile strânse'' - un fel de ''ciment'' care ține celulele (enterocite) lipite una de cealaltă, și prin care teoretic, nu ar trebui să  treacă nimic. 

În cazul boli celiace, microvilii practic mor - datorită întreruperii alimentării cu sânge - şi se poate pierde 20-100% din suprafața absorbabilă. În cadrul autopsiilor, se poate simţi la atingere de către chirurg interiorul intestinului care, în porţiunile cu intoleranţă la gluten, este întărit și cicatrizat, fiind foarte asemănător cu o bătătură. Aceste zone nu apar toate în același timp. Spre exemplu, bebeluşul devine sensibil la gluten și pot apare colicii dacă mama nu digeră bine glutenul. Ne mai putând să îi atingă burtica, fără să producă dureri, mama presupune că pruncul nu mai tolerează laptele ei și îi dă să bea lapte praf. În urma acestei schimbări, lucrurile par în regulă pentru o perioadă, dar atunci când bebeluşul va trece pe alimentaţia cu mâncare solidă, procesul va reîncepe. De ce? Pentru că, în timpul alăptării, a fost sensibilizat la acest gluten (din laptele mamei) și a deprins o atare intoleranță la gluten.

 Intestinul are o memorie, reacționează de acum la gluten iar odată ce microvilii se inflamează alimentarea cu sânge se obturează şi apar “petice” pe interiorul intestinului. Fiecărui “petic” îi va corespunde o boală. Celiacă, colon iritabil,  boală Chron. Apoi copilul ajunge la vârsta de 5 ani și dezvoltă inexplicabil diverse iritații sau astm. Când intestinul se deteriorează, începe să nu se mai absoarbă corespunzător colesterolul și acizii grași esențiali, pentru că ace,ti nutrienţi sunt molecule mari și complexe și nu pătrund printr-un intestin deteriorat.

Colesterolul este un nutrient esențial pentru că formează învelișul exterior (membrana) al fiecărei celule a corpului nostru. Din el se fac 95% dintre hormonii steroizi  (testosteron, estrogen, progesteron).  Colesterolul este, de asemenea, materia primă pentru mielină - izolatorul sistemului nervos și al creierului. 75% din greutatea creierului este dată de mielină, iar mielina este aproape 100% colesterol.  Dacă cunoașteți pe cineva cu nivelul colesterolului total de 90 mg/dl fără medicație, acea persoană poate avea o suferinţă a intestinului de tip: boală celiacă avansată, Chron, inflamații sau colon iritabil. Singurul fel în care nivelul colesterolului poate ajunge atât de scăzut, este dacă se iau medicamente sau dacă respectivele persoane au o problemă mare de absorbție. Mulţi doctori susțin că un nivel al colesterolului total sub 220 este periculos. În jurnalele medicale, se regăsește faptul că limitele colesterolului  au fost coborâte intenționat de la an la an,  pentru ca un număr tot mai mare de medicamente anticolesterol să poată fi vândute.

Din păcate, medicii rar fac legătura între sindromul colonului iritabil și intoleranța la gluten, deşi aceasta poate fi cauza reală a suferinţei.

Toate simptomele intoleranţei la gluten se înrăutăţesc în perioada iernii, când consumăm mai multe paste, pâine și cozonaci, prăjituri, fulgi de cereale, brioșe, covrigi. Din contră, vara ameliorează simptomele pentru că în acest anotimp consumăm mult mai multe fructe și vegetale pentru că sunt disponibile. Acest lucru ne ajută să înţelegem şi să credem în capacitatea intestinului de a se vindeca. La fel cum pielea se regenerează foarte repede, intestinul are aceeași capacitate.  În urmă cu 2000 de ani, grecii cunoșteau boala celiacă. Știau că atunci când renunţau la grâu, ovăz și orz înlocuindu-le cu porumb, fasole, linte,  problemele cauzate de boala celiacă dispăreau.

În Germania s-a creat dieta macrobiotică care recomandă orezul brun. Nu există nimic deosebit în orezul brun, secretul constă în eliminarea cerealelor cu gluten. Chinezii - chiar dacă sunt numeroși - suferă într-un număr foarte mic de colon iritabil sau alte boli ale sistemului digestiv, pentru că ei folosesc orezul, semințele de in și hrișcă, cartofi dulci şi legume (în locul grâului). La fel și în America, consumatorii de carne și cartofi prăjiți au alte probleme de sănătate dar nu vor avea boală celiacă.

Boala celiacă este înrăutățită de grăsimile nesănătose (grăsimi hidrogenate sau parțial hidrogenate vegetale, grăsimi trans) dar şi de restricționarea consumului de sare. Pentru a produce acid clorhidric, avem nevoie de sare. Enzimele care descompun alimentele lucrează eficient în mediu acid, altfel nu am putea asimila corect nutrienţii din hrană. 

În concluzie, toate bolile pleacă de la digestia proastă iar principala cauză a bolilor sunt problemele digestive. Una dintre modalităţile prin care ne putem îmbunătăţi digestia este renunţarea la gluten. Merită să încercăm dieta fără gluten pentru o perioadă de 3 săptămâni (nu consumăm nicio făină de cereale cu spic). Dacă după cele 3 săptămâni nivelul de energie este crescut, somnul îmbunătăţit iar afecţiunile cărora nu le găseam o explicaţie s-au ameliorat, sunt peste 90% şanse să avem intoleranţă la gluten. Odată ce am ajuns la această concluzie, fie eliminăm glutenul “ pe viaţă”, fie îl consumăm în porţii mici,  la distanţă de câteva zile între ele. 

Surse: http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2009/07/23/why-is-wheat-gluten-disorder-on-the-rise.aspx
http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2002/10/09/gluten-part-three.aspx

www.alergicblog.ro/

Antioxidantii pompierii nostrii de nadejde.

Cu totii poate constientizam ca nu prea sunt multe de facut, atunci cand vine vorba de poluanti si toxine. Nu prea avem cum sa ne ferim de ele, pentru ca traim intr-un mediu de asa natura, incat suntem asaltati de-a dreptul din toate partile de cine stie ce substante volatile, lichide sau gazoase. Singurul mod de protectie care ar putea exista, este cel ce vine din interior.

Cand sunt pusi unii langa ceilalti Oxidantii si

Antioxidantii au un oarecare inteles logic si ne imaginam ca unii sunt ’’buni’’ iar altii ’’rai’’. Dar ce anume sunt ei si mai ales cum actioneaza in corpurile noastre?

Putem sa ne gandim la oxidantii ca si la niste scantei ale unui foc cand ardem ceva: fie ca e o tigara, fie benzina sau mancare. Iar la antioxidantii ca si la o manusa rezistenta la foc, manusa care impiedica scanteile sa distruga celulele , sistemul nervos si creierul.

Cei mai importanti antioxidanti sunt cei solubili in apa deoarece se gasesc in sangele nostru, gata sa reduca si sa neutralizeze toxinele inca din sange. In felul acesta vor ajunge mai putine substante daunatoare in celula deci mai putine daune. Vitamina C este un antioxidant de felul acesta, Coenzima Q10, colorantii din fructe si legume (Antocianidinele). Dupa structura lor functionala,  mai sunt antioxidantii solubili in grasimi, deoarece sunt primii care ajung in interiorul celulei si incep lupta. Aici putem enumera Vitaminele solubile in grasimi A,D,E si K.  Celula avand un invelis (membrana celulara) din colesterol (grasime) doar Antioxidantii solubili in grasimi o pot penetra direct, cei solubili in apa intra in aceasta doar prin difuzie. In celula ajungand o cantitate mult mai mica decat se gaseste in sange.

 Cel mai versatil dintre ei, este Acidul Alfa Lipoic despre care avem un capitol intreg. El este capabil sa se dizolve si in apa si in grasimi. Fiind una din putinele substante care poate penetra bariera cerebrala. In natura , Dumnezeu in inteligenta sa a construit creierul in asa fel incat doar substantele care il hranesc sa poata intra. Omul in schimb a descoperit ’’neurotoxinele’’ care ajung in creier, il excita foarte puternic si daca mancam caramizi pisate amestecate cu neurotoxine (MSG, vegeta, aspartam)  ne vor pare delicioase. Dar sa revenim.

Combinatia de Acid Alfa Lipoic (antioxidant in creier), Vitamina C liposomal (antioxidant in sange si in celule) si Silimarina din fructele de armurariu (antioxidant in ficat) pot neutraliza practic orice fel de otravuri, toxine, virusi, paraziti, intoxicatii cu monoxid de carbon, intoxicatii cu ciuperci otravitoare, radiatii nucleare.

Haideti sa privim acesti antioxidanti ca  un joc de sah. Regina-Vitamina C,  Turele- VitaminaE si Glutationul  iar Caii- betacarotenul, colorantul negru si rosu din fructe si legume (Antocianidele) si Coenzima Q10, Ganditi-va ce potential de lupta are Regina singura si ce potential ar avea impreuna cu cele doua ture. Dar daca ar fi ’’aparate’’  ’’repotentate’’ si ’’reciclate’’ de catre cei doi Cai (frumosi)?.

Sau asemanti antioxidantii acestia cu niste tancuri incarcate cu ’’munitie’’ Tancul-Vitamina C este mult mai puternic impreuna cu Tancul-Vitamina E si Tancul-Glutation. Iar cele trei  atunci cand raman fara munitie in lupta lor cu Oxidantii,  sunt ’’reincarcate’’ ’’repotentate’’ si ’’reparate’’ de catre  CoQ10 (care recicleaza vitamina E), Acidul AlfaLipoic (recicleaza VitaminaC) Betacarotenul si Antocianidinele ( potenteaza Vitamina C si recileaza Glutationul)

In concluzie: pentru a asigura o protectie maxima este recomandat sa consumam in primul rand, alimente cu continut ridicat de antioxidanti (intens colorate, colorantul negru fiind cel mai puternic) iar abia dupa aceea suplimente de antioxidantii in cantitati suficiente. Suplimentele fara Antocianidinele (colorantii din fructe si legume) se vor termina destul de repede.

·         Antocianidinele le gasim in :  fructele de padure, cirese, strugurii negrii, sfecla rosie, prune.

·         Beta-carotenul (Vitamina A) :  morcovi, dovleac comestibil, caise uscate, catina, macris

·         Vitamina C:  macese, catina, ardeiul gras, kiwi, ardeiul gras,

·         Vitamina E:  semintele si uleiurile presate la rece, germenii de grau, nuci, peste, fasole.

·         Seleniu:  stridii, scoici, nuci braziliene, seminte,

·         Acid (Alfa)Lipoic:  carne rosie si organe de animale crescute cu iarba, morcovi, spanac, sfecla

·         Coenzima Q10:  sardine, macrou, nuci, seminte

Supa de oase, colagen pentru articulatii

Nu de putine ori am fost atentionata la masa ca manac hrana lui cutu! Prea putin elegant pentru o domnisoara, insa ma trezeam rontaind oasele de gaina pana cand le secam de toata maduva! Sa fie oare vorba despre vreo apucatura barbara? Sau despre o “tendinta de supravietuire” a corpului care ne impinge sa facem uneori lucruri inexplicabile?

Nu multi sunt cei carora le lasa “gura apa” in fata unei supe aburinde de oase! De fapt, nici macar nu cred sa cunosc pe cineva care se rasfata cu o astfel de zeama. Mai facea din cand in cand bunica mea, dar cum nu gaseam carnea prin farfurie, desi o “scotoceam” destul, nu i-am inteles niciodata rostul.

Se pare insa ca supa de oase facuta in casa are multiple calitati terapeutice, fiind mai degraba servita pentru “potentialul ei vindecator”, decat pentru gust. Dupa cum vom vedea, exista chiar si o explicatie pentru care aceasta se serveste cu otet.

Oasele sunt pline de minerale dintre care cele mai abundente sunt calciul si fosforul care sunt “tinute” impreuna in os cu ajutorul colagenului, formand fosfatul de calciu. Pe langa acestea, tesutul osos contine - in proportie mult mai mica - magneziu, sodiu si alte oligoelemente. Cand oasele sunt fierte, mineralele cad pe fundul oalei dar nu se pierd, cu conditia sa nu aruncam prima apa.  Sub aceasta forma, mineralele sunt foarte usor asimilabile. Daca oasele contin si partile flexibile, de legatura (ligamente, cartilaj si tendoane) atunci in fiertura sunt eliberate si alte substante precum glucozamina si condroitina. Sulfatul de condroitina este cel mai popular supliment in tratamentul osteoartritei.

Pentru ce este buna supa de oase?

1. Repara mucoasa intestinului, fiind utilizata in toate afectiunile gastrointestinale (gastrita, ulcer

gastroduodenal, intestin permeabil, colon iritabil, hemoroizi, boala Chron, colita ulcerativa etc)

2. Ajuta la descompunerea proteinelor in aminoacizi (molecule mai mici) si trateaza astfel intolerantele si sensibilitatile alimentare dobandite (in special cele la proteinele din lapte, oua, cereale (gluten), leguminoase etc);

3. Intareste sistemul imunitar (boli autoimune, infectioase, inflamatorii, boli cronice, alergii, astm, artrita)

4. Reface structura discului intervertebral (hernie de disc, deshidratarea discului intervertebral, afectiuni ale coloanei vertebrale);

5. Reface structura cartilajului care alcatuieste articulatiile (artrita, artroza, discartroza, reumatism etc);

6. Intinereste pielea, previne ridurile fine, reface structura pielii “lasate” pe care o intareste, elimina celulita si amelioreaza vergeturile.

Stiai de ce supa de pui e buna pentru raceala? Deoarece aminoacizii produsi in timpul fierberii calmeaza iritatia din sistemul respirator si imbunatatesc digestia.

Supa rezultata din fierberea oaselor este plina de colagen sub forma de gelatina. La randul ei, gelatina contine aminoacizi neesentiali printre care arginina, glicina, glutamina si prolina. Acesti aminoacizi pot fi sintetizati de corp, insa nu si daca suntem stresati sau bolnavi.

Gelatina este de fapt colagenul care se descompune in supa in timpul fierberii oaselor. Mancarurile

care contineau gelatina erau in topul tratamentelor pentru vindecare folosite in China antica. Acum se stie si de ce. 80% din sistemul nostru imuniatar se afla in tractul intestinal si se pare ca gelatina stimuleaza dezvoltarea probioticelor – bacteriilor sanatoase din colon - ceea ce intareste sistemul imunitar.

Maduva pe care o contin oasele este bogata in nutrienti si grasimi benefice pentru creier si pentru invelisul fibrelor nervoase (mielina).

Colagenul din suplimentele de pe piata (colagen de tip 2, de exemplu) este extras, de fapt, din colagenul pe care il contine oasele animalelor. De ce nu am gasi o modalitate mai ieftina de a consuma colagenul, apeland direct la “sursa”? Studiile demonstreaza ca gelatina din supa de oase reduce durerile - in cazul atletilor - si ulcerul - in cazul pacientilor care o consuma.

Cand vine vorba despre arginina, barbatii ar trebui sa fie foarte atenti! Acest aminoacid  este util in sanatatea aparatului reproductiv, fiind esentiala in producerea lichidului seminal. Si nu numai! De arginina este nevoie si in producerea hormonului de crestere, care da forta musculara. Arginina are rol important in mentinerea sistemului imunitar si ajuta la vindecarea ranilor. Este, de asemeni, utila in cazul celor cu suferinte ale ficatului deoarece regenereaza celulele hepatice.

Glicina este un aminoacid neesential si un neurotransmitator despre care se stie ca imbunatateste somnul. Pe de alta parte, stimuleaza productia sarurilor biliare fiind util in afectiuni ale ”fierii”. Fiind de ajutor in formarea glutationului (o coenzima necesara in multe reactii de eliminare a toxinelor si radicalilor liberi din sange), glicina detoxifica intreg corpul de chimicale si imbunatateste functiile cerebrale. Nivelurile ridicate de glutation din sange sunt in stransa legatura cu longevitatea datorita efectului antioxidant.

Prolina este un aminoacid care reface cartilajul si de aceea repara articulatiile “care scartaie”, intareste pielea, elimina celulita si repara mucoasa care inveleste intestinul.

Glutamina este un fel de combustibil care hraneste celulele intestinului subtire, protejeaza mucoasa si stimuleaza reconstructia musculara.

Cum se prepara supa de oase?

Se pot folosi orice oase de animale, cele mai bune fiind capul, membrele prevazute cu cartilaj

articular, ligamente si tendoane, coloana vertebrala, coastele si gatul animalelor. Poate fi folosit orice animal, de la pui, pana la vita, oaie sau porc. In timpul fierberii, se adauga putin otet de mere (sau sucul de la o lamaie), care ajuta la “scoaterea” mineralelor din oase.

-          Se pun oasele intr-un vas si se toarna apa calda peste ele;

-          Se adauga apoi peste apa 2 linguri de otet de mere inainte de a pune totul  la fiert;

-          Se fierbe la  foc normal pana cand apa inceapa sa dea in clocot, apoi se reduce focul la minim si se fierbe timp de, cel putin, 6 ore. Cu cat fierbem supa mai mult, cu atat mai multi nutrienti sunt extrasi din oase. Ideal ar fi sa o fierbem 24-36 de ore.

-          Abia dupa acest timp se adauga legumele, dupa preferinta.

Ne vom intreba probabil cum depozitam supa, din moment ce nu putem prepara zilnic o zeama de acest fel.

O separam de oase folosind o strecuratoare, apoi o turnam in borcane pe care le tinem la frigider timp de 1 saptamana. Zilnic incalzim cate o portie pe care o consumam, de preferat, la prima masa din zi.

                                           by A.C.