Ateroscleroza coronariana - o boala complicata, explicata simplu

La varste tinere, ateroscleroza coronariana ne salveaza viata. 
Da, ati citit bine! Iar acum ca acest lucru a fost clarificat, veti intreba probabil: “Dar cum este posibil ca o boala sa ne salveze viata?!”

In corpul nostru exista aproximativ 60 de kilometri de vene si artere. Ateroscleroza este o afectiune in care pe peretele arterei se formeaza “placi de colesterol”. Cand suntem tineri, acest lucru ne “salveaza viata”, in sensul ca nu vom muri de scorbut sau sangerari interne. Insa, acelasi lucru care ne salveaza in tinerete, daca se mentine, ne omoara dupa ce apucam  sa procreem, pe la 40 de ani.

De ce credeti ca multi barbati au probleme cu potenta dupa o anumita varsta?

Cu ce sange sa mai “functioneze’’ daca arterele acelea subtiri sunt peticite cu colesterol si lipoproteine “plasturi”? Oare mai ajunge destul sange pentru ca “mecanismul” sa functioneze ca in tinerete?

Ca sa intelegem mai bine, imaginati-va o camera de la roata de bicicleta. In interior, aerul o umfla iar peretii de cauciuc elastici mentin aerul inauntru. Acum, haideti sa asemanam arterele noastre cu acea camera. Sangele le “umfla” zilnic prin tensiunea oscilanta si prin frecarea continua. Cauciucul (arterele si venele) este alcatuit in mare masura din colagen si alte proteine care conecteaza tesuturile. Insa, imaginati-va ca pe interior exista un strat foarte subtire izolant impermeabil care se numeste epiteliu................continuarea?!!!!

Carenta de vitamina C cauzeaza slabirea tesutului conectiv datorita faptului ca este responsabila pentru formarea colagenului, atat de necesar mentinerii structurii vaselor de sange. Intre aceste celule, milioane de mici fisuri microscopice incep sa se formeze. Daca vitamina C lipseste din dieta, in 4-6 luni fisurile s-ar mari iar sangerarile interne ar provoca moartea. Acuma parca inteleg mai bine de ce multi marinari, in secolele trecute, mureau in 4-6 luni de scorbut din lipsa crunta a vitaminei C din dieta.

Din fericire, corpul are un ‘’backup’’, adica un mecanism de protectie. El incepe sa peticeasca tesutul fisurat prin niste depuneri. Pentru ca acest proces este unul lent, corpul are timp sa reactioneze. Ficatul intra in joc si face niste proteine specializate in “reparatii”, numite lipoproteine, compuse din doua substante, una “buna”, alta “rea”, adica din ceea ce noi numim colesterol ‘’rau’’, de care, din fericire,  este legata o substanta ‘’adeziv’’, adica o substanta “buna”. Aceste molecule trec sub epiteliu  (invelisul interior al vaselor de sange) si se ‘’lipesc’’ de fisurile provocate in lipsa colagenului si a vitaminei C. Doar ca aceste “petice” se acumuleaza unul peste celalalt iar “depozitele de colesterol” pe care le formeaza pe vasele de sange se maresc, blocand in timp artera. In functie de locul in care se formeaza, ele pot provoca atacuri cerebrale, infarcte, blocaje renale, ca urmare a  strangularii alimentarii cu sange a organelor respective.

Dozele suficiente de vitamina C ajung repede in tesuturile deteriorate, colagenul care apare si el reface fisurile, tesutul conjunctiv devine iarasi sanatos, deci alunecos, si proteinele ‘’adeziv’’ nu mai au de ce sa se ‘’tina’’, fiind reabsorbite in fluxul sanguin si transportate in ficat de unde sunt mai apoi eliminate. Acest proces este unul lent, dar sigur si eficace.

Remediul ar fi suplimentarea cu cantitati mari de vitamina C. Dar de ce doze mari? Pentru ca avem de refacut multe vase si artere si nu prea avem timp la dispozitie. Doza minima de vitamina C pentru un adult ar fi de cel putin 20 de portocale organice consumate zilnic, din care corpul extrage maxim 1800  mg de vitamina C. Ca sa intelegem ce inseamna aceasta doza, trebuie sa retinem ca organismul animalelor produce intre 2000 mg si 20000 mg zilnic in ficat si rinichi. Spre deosebire de oameni, maimute, porcusori de guineea si inca o specie de lilieci, celelalte animalele de pe fata pamantului pot sa isi produca singure vitamina C in corp din glucoza deoarece au in plus o enzima (fata de noi, deficientii!) care poate face acest lucru. De aceea avem nevoie de hrana pentru a o aduce in corp sau de o suplimentare inteligenta cu o forma a ei (Liposomala) care intra direct in celule.

Mai este insa o problema! Vitamina C, fiind in acelasi timp si antioxidant, odata introdusa in corp, se “napusteste” asupra toxinelor pe care le gaseste in circulatie, si abia apoi trece la treaba si formeaza colagen pentru sanatatea arterelor. Acesta este si cel mai important motiv pentru care hrana vie are o forta de vindecare si regenerare atat de mare. Vitaminele, mineralele, fitonutrientii, toate acestea lucreaza in sinergie si redau capacitatea corpului de a se regenera. Este logic ca un om “cu un picior in groapa si cu un altul pe o coaja de banana” sa aiba nevoie de mult mai multi nutrienti pentru vindecare, decat unul sanatos. Stiind ca vitamina C este atat de potenta si ca, din pacate, hrana ofera o cantitate limitata de vitamina C, am putea beneficia din plin de o dieta 100% crudivora, care sa poate fi tinuta pe o anumita perioada de timp.

Sursa:  1http://www.paulingtherapy.com/ 

http://www4.dr-rath-foundation.org/NHC/cardiovascular_disease/cellular_solutions.htm