Ponturi Sigure Pentru Pariuri Sportive


joi, 9 ianuarie 2014

Instabilitatea emotionala, un prim semn de deteriorare a creierului



Persoanele plangacioase, hipersensibile sau vesnic nemultumite, pe care ne simtim “obligati” sa le consolam mai tot timpul, ne obosesc si, pentru ca nu ne putem da peste cap ca sa le multumim, preferam sa le tinem la distanta.
La fel, ne ferim de cei cu tendinte agresive sau maniacale. Nici cei care se ingrijoreaza din orice si “fabrica” scenarii obsesive nu ne atrag aproape de ei. Unii ne sperie, altii ne transmit si noua starea lor negativa iar altii ne “trag in jos”. Poate ca, din exterior, comportamentele lor “instabile” par “capricii”, insa suferintele sunt reale si foarte “chimice”. Cel mai frecvent, aceste persoane au nevoie de restabilirea echilibrului de substante la nivelul creierului care se poate face printr-o nutritie corespunzatoare.

Cand trecem printr-o perioada stresanta, nu de putine ori starea de echilibru interior se clatina, devenim agitati, mai sensibili la stimuli externi si mai putin capabili de autocontrol. La fel  se intampla si in  momentul in care suferim de o boala acuta sau cronica. Pana si cea mai mica raceala sau durere de cap ne poate transforma in niste copii irascibili.
Acest lucru se intampla deoarece oricare dintre aceste situatii (stres, boala, lipsa somnului, malnutritie etc) “epuizeaza” sistemul nervos, il consuma sau ii “fura” nutrientii.
Insa, in cazul persoanelor sanatoase, aceste stari sunt trecatoare si dispar odata ce factorul declansator inceteaza. Nu este normal ca aceste dispozitii sa persiste sau sa fie incadrate la “trasaturi de caracter” (“Asa sunt eu!”). Aceasta incadrare le face sa para inofensive cand, de fapt, pot ascunde o adevarata problema de natura medicala.

Departe de a fi doar o conditie de ordin psihologic, instabilitatea emotionala ascunde cel mai frecvent un dezechilibru biochimic la nivelul creierului, dezechilibru care afecteaza functionarea normala a celulelor nervoase.
Instabilitatea emotionala persistenta poate fi primul semn de deterioare a sistemului nervos, de aceea nu trebuie incurajata, ci tratata.

Acest dezechilibru biochimic poate aparea din urmatoarele motive:
1. Scaderea productiei de ATP - o coenzima cu rol in productia de energie celulara; acest fpt afecteaa functionarea mitocondriilor..
2. Degradarea mielinei – invelisul izolator de protectie al nervilor – care acopera si protejeaza fibrele nervoase asemeni unui cablu de curent; in lipsa ei mielinei, fibrele nervoase s-ar “parli” din loc in loc, si ar produce “supraincalzirea” creierului si a sistemului nervos);
3. Scaderea productiei de neurotransmitatori care impiedica buna comunicare dintre celulele nervoase si dintre sistemul nervos si organe.

Persoanele care sufera de instabilitate emotionala nu se caracterizeaza intr-un singur fel, ci pot suferi diferite tipuri de tulburari:

·     1.     tulburari de personalitate (tulburarea obsesiv compulsiva care se manifesta prin teama exagerata a
unei persoane de anumite situatii cum ar fi teama de
      boala, de saracie, de microbi, de a nu uita usa 
      deschisa sau fierul de calcat in priza etc; 
    tulburarea narcisista, in care persoanele respective 
     au un simt crescut al propriei importante si simt nevoia 
     de a fi admirate, se cred superioare celorlalti insa,
      in schimb, in spatele acesti “masti” se ascunde o 
     slaba incredere in sine, fiind vulnerabile la cea mai 
     mica critica; tulburarea dependenta, in care persoanele devin foarte usor dependente de orice, iar cand isi “trateaza” o anumita dependenta, nu trece mult si apare
alta; tulburarea histrionica, in care persoanele
      respective simt nevoia sa atraga prin orice atentia 
      celor din jur;  tulburarea paranoica, cu suspiciune 
       fata de alte persoane, grandomanie;

Atentie. In general, o tulburare de persoanlitate care 
 nu este tinuta sub control atrage dupa sine o
alta tulburare de persoanlitate iar in timp se 
agraveaza, ceea ce poate duce la tulburari psihice. 


·       2.   tulburari de anxietate (frica irationala de orice, de “viata”, de viitor, de schimbare, de ce pot aduce cu sine unele situatii; teama de situatiile noi; dezvoltarea unor fobii si obsesii, comportamentele obsesiv-compulsive, atac de panica);

·       3. tulburari depresive (descurajare, stari de tristete inexplicabila aparute brusc, tendinta de suicid, ganduri despre moarte, pesimism “cronic”);

4.  tulburari de dispozitie (dificultatea de a mentine o stare psihica pozitiva in echilibru; calmitate, pozitivism, optimism, incredere, siguranta, placere; trecere brusca de la exuberanta la tristete, de la entuziasm la descurajare; usor influentati de intamplarile exterioare; sensibilitate “cronica” exagerata; abuz de substante)


Instabilitatea emotionala poate fi tratata sau ameliorata prin dieta Terry Whals, despre care vom vorbi intr-un articol viitor.



marți, 7 ianuarie 2014

De ce ne baloneaza fructele?


Multa lume asociaza senzatia de balonare cu o problema de stomac, insa ea poate fi data de consumul alimentelor sanatoase.
De ce credeti ca fructele ne “umfla la stomac”? Putem manca fara grija o portie mare de cartofi prajiti sau o pizza imensa, dar cateva mere consumate in graba ne pot pune capac. Ce sa fie, oare?

Fibrele vegetale sunt acele fire lungi si subtiri din alimente care, pentru a fi digerate si descompuse in mici particule care sa poata patrunda in sange, au nevoie de o enzima, pe nume Celulaza.
         Spre deosebire de sistemul digestiv al animalelor, cel al oamenilor nu este “dotat” cu aceasta enzima si nici nu o poate “fabrica” cumva din alte substante. Din acest motiv,  nu putem digera fibrele alimentare si, ca atare, nu le putem absorbi.  Si daca tot nu le putem absorbi, de ce le mai consumam?

In primul rand, sa nu uitam ca niciodata nu consumam doar fibre alimentare “solitare”, ci acestea se gasesc “inglobate” in alimente. Iar alimentele care contin fibre sunt si foarte bogate in nutrienti. Si da! Ati ghicit, pe acestia ii absorbim! Totusi, iata care sunt principalele motive pentru care consumam fibre.

    1. Pentru ca nu pot fi absorbite, fibrele alimentare doar traverseaza tubul digestiv si il curata, asemeni
unui burete abraziv, de rezidurile care s-au sedimentat pe peretii intestinului si ai colonului. Este adevarat ca, oricat ar fi de bogate in minerale si vitamine, fibrele nu “hranesc”, dar nici nu ingrasa, pentru ca organismul uman nu le poate percepe continutul caloric. Din cauza ca organismul nu extrage din ele calorii, fibrele nu ne ofera energie. Insa nici proteinele, nici zaharurile, nici grasimile, nu pot face “curatenie” in locul lor!

2. Pe langa “serviciul de curatenie” pentru care sunt renumite, fibrele ne ajuta sa ne simtim “plini” dupa mese reduse cantitativ, un sentiment care dureaza mult timp, impiedicand aparitia senzatiei de foame. Persoanele cu sistem digestiv sensibil (afectiuni ale stomacului, vezicii biliare, intestin permeabil, colorn iritabil, gastrita etc) percep aceasta stare de “plenitudine” ca si “balonare”, pentru ca in drumul lor spre iesire, fibrele “zgarie” orice perete inflamat cu care intra in contact, iar acesta se inflameaza si mai tare, umflandu-se.

3. Odata ajunse in colon, fibrele incep sa putrezeasca, contribuind la inmultirea "armatei”
bacteriilor "prietenoase", care vor tine astfel in control bacteriile "inamice". Cand acestea se dezvolta, sistemul imunitar se intareste, toxinele nu mai patrund in sange, substantele hranitoare din alimente sunt mai bine descompuse (deci asimilate), iar corpul absoarbe mai multi nutrienti din mai putina hrana, ceea ce face videcarea mai rapida.

  
Ce sunt fibrele solubile?
Aceste fibre sunt cele  care “atrag lichidele” si pentru acest motiv trebuie sa bem multa apa atunci cand le consumam. Fibrele solubile se dizolva in apa pe care o bem (si care ajunge in stomac) si in sucurile gastrice, transformandu-se intr-o pasta vascoasa sau gel. Acest gel se lipeste si “prinde in
capcana” anumiti componenti periculosi din alimente (cum ar fi zaharul, grasimile, glutenul, metalele grele, toxinele etc), impiedicandu-le absorbtia  in sange.
Fructele si legume sunt cele mai bogate in fibre solubile. Miezul unui fruct (mar, de exemplu) este bogat in fibre solubile, in schimb, coaja, in fibre insolubile. De aceea, persoanele cu sistem digestiv sensibil pot tolera fructele si legumele decojite, insa coaja “le face rau”.
Alimentele bogate si fibre solubile: tarate de Psyllium, taratele si fulgii de ovaz, painea de secara, toate leguminoasele contin si fibre solubile, si fibre insolubile (fasole, mazare, linte)


Ce sunt fibrele insolubile?
Fibrele insolubile sunt acele fibre care nu se dizolva in apa si nici in sucurile gastrice, si prin urmare, nu formeaza niciun fel de pasta! Spre exemplu, daca amestecam zatul de cafea (cafea rasnita) cu apa, acesta se lasa la fund.
 Se pare ca aceste fibre sunt utile in constipatie, sindromul colonului iritabil si diventriculita. Totusi, “dieta cu fibre” nu functioneaza la toata lumea care are aceste probleme. Persoanele sensibile trebuie sa fie foarte atente la reactia organismului, si la cel mai mic discomfort sa intrerupa “tratamentul”.
Alimente bogate in fibre insolubile: cereale integrale (cele care contin si taratele); fructele uscate (prunde, caise, migdale, curmale, mere etc); leguminoasele (fasole, linte, mazare, naut); nuci si seminte (seminte de susan, de floarea soarelui; coaja de la popcron, coaja castravetelui, perelor si strugurilor; ceapa; varza; morcovul; patrunjelul; stevia; etc.
In general, alimentele care contin fibre solubile, contin intr-o proportie mai mica sau mai mare si fibre insolubile.

Ce fel de fibre pot consuma “sensibilosii”?
Este de preferat ca persoanele cu sistem digestiv sensibil sa consume fibre solubile in apa (in special
bine fierte), si sa uite pentru o perioada de cele insolubile. Se recomanda:
-      fructele si legumele decojite (rosii, ardei, castraveti, mere, pere, struguri);
-     sa evite radacinoasele sau, cel putin, sa le fiarba (morcov, sfecla rosie, teline);
-     sa consume painea alba in loc de paine integrala; 
-      sa consume orez alb in loc de orez brun, chiar daca orezul brun este mai sanatos;
-  - sa evite verdeturile “batrane”: spanac “batran’, stevie, urzici, salata verde cu frunza tare sau cea creata, care are o textura mai dura;
-  -  sa evite cu desavarsire sa inghita semintele (chiar si pe cele rasnite): semintele de struguri, pepene, samburii de ciresi etc.
- -  sa evite nucile si semintele, pentru inceput chiar si pe cele hidratate: in, mac, susan, nuci, nuci braziliene, nuca de cocos, seminte de dovleac, de floarea soarelui.
Odata ce tractul digestiv, impreuna cu stomacul, se reface, fibrele trebuie introduse treptat, in functie de toleranta.

Avem nevoie de suplimentare cu fibre? Calitatea fibrelor din alimentatie nu depinde de calitate solului, de cantitatea de nutrienti pe care ii contine, de ingrasamintele sau pesticidele folosite. Asadar, alimentatia abunda de fibre, iar supliemtnarea nu mai este necesara. In cazul celor ce nu pot tolera niciun fel de fibra, se pot recomanda suplimentele de fibre “blande”.


Ce ascund preferintele gustative


Nu am inteles niciodata  de ce unii prefera apa tonica sau ginul in defavoarea unor bauturi care, dupa gustul meu, sunt mai.. prietenoase! 
Daca ti-as spune ca, pusi sa aleaga intre o felie generoasa de tort si un borcan de gogosari murati, multi s-ar "avanta" asupra gogosarilor cei acri, m-ai crede?!


Fiecare dintre noi este diferit, si nu doar in privinta trasaturilor fizice, caracterului sau a credintelor, ci si in preferinte gustative. La fel cum caracterul ne poate spune multe despre credintele unui om, si preferintele gustative ne pot spune multe despre starea sa de sanatate.


Cand vine vorba despre simtul gustului, cu totii stim ca percepem patru feluri: dulce, acru, amar si sarat.  Mai exista insa si un al cincilea gust despre care nu multi am auzit, si pe care nu il putem descrie concret deoarece le reuneste pe toate cele patru intr-unul singur, si de aceea are efectul “wow”! Acesta este numit umami, si este personajul principal din povestea monoglutamatului de sodiu despre care vom vorbi intr-un articol viitor. Pana atunci, haideti sa cunoastem cate putin din povestea celor 5 gusturi.

1. Oamenii percep gustul dulce datorita zaharului (artificial sau natural) din alimente. Povestea lui e simpla. Avem o predispozitie innascuta pentru gustul dulce deoarece alimentele dulci sunt si cele foarte bogate in calorii, cu atat mai mult in combinatie cu grasimile. Organismul stie acest lucru si cauta alimentele bogate in carbohidrati ca sa isi extraga rapid un numar cat mai mare de calorii pentru a avea energie.Spre exemplu, copiii! Ei au nevoie de multa energie pe terenul de joaca!
Daca, in schimb, devenim "obsedati" de gustul dulce cautandu-l din ce in ce mai des, atunci mecanismul natural al corpului s-a dereglat. De fapt, atunci cand corpul este deficient in proteine, apar poftele de dulciuri. Creierul nu gaseste la "scanare" aminoacizii esentiali, si crede ca este iarna in savana. Carbohidratii si zaharul au nevoie de insulina pentru metabolizare iar insulina este un hormon ce stocheaza acest zahar in grasimi. Rezerve de energie.



2. Gustul acru este cel care “detecteaza” aciditatea. Spre exemplu, datorita acidului citric pe care il
contin, unele fructe sunt mai acre decat altele (lamai, portocale, kiwi, ananas). La fel sunt si alimentele fermentate  Prin fermentatie, zaharurile din fructe si vegetale sunt transformate in acid, gaz si alcool, numai in
absenta oxigenului:  vin, lapte acru, varza murata, bors. Oricare dintre aceste alimente acre sau acrite in mod natural (fara adaos de conservanti) este si foarte bogat in vitamina C. Cand sorbim "cu nesat" alimentele acre, atunci probabil ca avem un exces de radicali liberi in corp, afectiuni cronice sau acute, metale grele, fie introducem in corp toxine zilnic prin consum de tutun, alcool sau medicamente. Exemplul copiilor functioneaza si aici. Organismul lor este mai "pur", maia proape de origini si, prin urmare, mult mai "curat" decat al nostru. De aceea, rareori vom vedea copii care sa prefere gustul acru. Este bine sa consume alimente pline cu vitamina C, dar de cele mai multe ori o fac fortati fiind de catre adulti.

3. Gustul sarat este produs de prezenta ionilor de sodiu. Cand un aliment are in mod natural un gust sarat, atunci este bogat in sodiu. Daca are un gust usor sarat, atunci poate fi bogat in clorura de potasiu sau
alte saruri alcaline. Telina este un aliment bogat in mod natural in sare, in timp ce vegetalele cu frunze verzi, bananele, caisele si pestele sunt bogate in potasiu. Este posibil ca preferinta pentru gustul sarat sa ascunda undeficit de potasiu sau magneziu. Atunci cand ne turnam cu nemiluita "sare in bucate", organismul cauta, de fapt, cu disperare, magneziul si potasiul din hrana. Lipsa acestor minerale din corp poate duce la tulburari de functionare a inimii, palpitatii, aritmii, stari de panica, slabiciune musculara, hipo sau hipertensiune arteriala. Nu este de mirare ca cei care prefera gustul sarat sunt si cei care "sufera" cel mai mult odata pusi la "regim fara sare". Sunt de parere ca nu ar trebui limitat in nici un fel consumul de sare naturala neprocesata. Veti sti cand este prea multa, atunci cand nu mai va place gustul respectivei mancari. Fara sare nu se poate produce acid clorhidric in stomac, iar fara acid clorhidric, proteinele nu se digera. Riscul bolilor autoimune creste  exponential in acest caz.


4. De cateva ori am spart in gura cate o pastila pe care altfel ar fi trebuit sa o inghit. Unele erau atat de amare incat m-am surprins intrebandu-ma: "Cum tolereaza stomacul meu asa ceva? Parca ar fi otrava!"

Medicamentele sunt cel mai bun exemplu pentru a intelege cum functioneaza gustul amar. Adultii nu isi
permit sa "strambe din nas" cand iau medicamente, pentru ca sunt mai constienti ca "le fac bine". In schimb, cei mici nu se sfiesc sa faca nazuri. De aceea, siropurile pentru cei mici sunt atat de dulci, pentru a le acoperi gustul "de baza", dat de niste substante chimice foarte toxice.
Majoritatea plantelor otravitoare au gust amar. Se pare ca gustul amar este cel mai rapid si usor perceptibil dintre gusturi dar si cel mai putin placut. Acest gust functioneaza mai degraba ca mecanism de supravietuire al organismului, fiindu-ne de mare ajutor in timpurile “barbare”, in care stramosii nostri trebuiau sa se fereasca de multele plante otravitoare. Gustul amar functiona asemeni unui “detector al compusilor toxici din plante”, pentru a preveni ingestia accidentala a celor periculoase. Asadar, preferinta "de buna voie si nesilit de nimeni" pentru gustul amar, poate fi privita ca un fel de "vaccin homeopatic", prin care introducem in corp o doza foarte mica de "otrava", pentru a deveni imuni la ea sau la alte substante asemanatoare din alimente. Asadar, preferinta pentru gustul amar poate ascunde o alimentatie toxica. Pe de alta parte, gustul amar stimuleaza fierea ceea ce stimuleaza digestia si, prin urmare, absorbtia nutrientilor din hrana. Cei cu digestie lenta sau absorbtie dificila pot dezvolta, la un moment dat, aceasta preferinta pentru gustul amar. De indata ce fierea este stimulata, nici ficatul nu ramane mai prejos. Astfel ca, gustul amar poate ascunde si o afectiune a ficatului: ficat gras, ficat marit, oboseala ficatului cauzata de stres si acumulari de toxine, abuz de medicamente.
Aviz amatorilor de dulciuri! Gustul amar reduce pofta de zahar!

5. Umami este un gust cu care ne nastem si care este dat de acidul glutamic, o substanta pe care o avem in sange, creier si in laptele matern. Umami este cel mai “tare” gust!, gustul care “ne da pe spate” si ne face sa devenim dependenti, fara a ne da seama, de alimentele bogate in acid glutamic. Acesta
este un aminoacid care se gaseste din abundenta in alimentele bogate in proteine: carne (in special muschi), produse lactate (cazeina, proteina din lapte), grau (glutenul, proteina din cereale), oua, ciuperci. Pe langa produsele de origine animala, sursele vegetale cele mai bogate sunt alegele de mare de tip Kombu, de culoare maro care se consuma in Estul Asiei, dar si nucile si semintele sau boabele de soia.
Stiai? 35% din glutenul din grau (proteina) contine acid glutamic. Astfel se explica dependenta noastra de cocaturi, paine, biscuiti si alte produse care contin faina de grau.
Pofta de gust umami natural, pe care ne-o stapanim alimentele de mai sus, poate ascunde odeficienta de aminoacizi. Veganii si persoanele carora nu le place carnea pot fi dependente de paine siau alte tipuri de carbohidrati, iar un abuz de acest fel nu face bine sub niciun chip. Nivelul lor de energie scade, au des schimbari de dispozitie, depresie sau tristete inexplicabila, se simt neintelesi, lelipseste uneori cheful de viata, pot avea afeciuni nervoase, intr-un cuvant se indreapta spre un "teren minat".

 Astazi se adauga "potentator de gust umami" in mai toate alimentele procesate. Acest potentator de gust se numeste MSG (monoglutamat de sodiu sau "sare chinezeasca") si este un fel de drog la fel de periculos ca si nicotina, alcoolul sau alte droguri care distruge, in principal, sistemul nervos, creierul si vasele de sange si conduce la boli neurologice.
Dintre care cele mai bogate alimente in MSG sunt: mancarea de la fast-food, mezelurile de
toate felurile, pestele afumat, carnea afumata, cipsurile, conservele, supa la plic, mancarea chinezeasca, vegeta etc. De fapt, in toate alimentele care "au un gust atat de bun" incat nu iti poti explica "ce pun domn'e in ele!". Preferinta pentru aceste tipuri de alimente care produc gustul umami este primul semn de "intoxicare" cu MSG, primul pas in deterioarea creierului si aparitia bolilor precum anxietate, depresie, tulburari de persoanlitate, instabilitate de orice fel (inclusiv instabilitatea emotionala), scleroza multipla, Alzheimer, dementa, schizofrenie, scaderea puterii musculare, diabet, oboseala cronica, fibromialgie si foarte multe alte astfelde afectiuni specifice timpurilor noastre.
De aceea se cuvine ca un viitor articol sa vorbeasca despre aceasta sare toxica, care imbolnaveste intreg globul.


vineri, 3 ianuarie 2014

Cum ne refacem sistemul nervos


Un sistem nervos sanatos conduce la o viata plina de vitalitate si energie, trasaturi care se citesc in ochii oricarei persoane sanatoase, dar si in actiunile sale pline de bucurie, placere si o calmitate launtrica de nedescris.

Daca pana acum am fost sfatuiti de catre lumea medicala sa ne protejam, in principal, sistemul cardiovascular, se pare ca astazi, mai mult decat ieri, mai mult decat oricand altcandva, trebuie sa invatam cum sa acordam cea mai mare atentie sistemului nervos. Fiind cel mai sensibil sistem din corpul nostru, prin grja pe care i-o acordam, protejam si celelalte sisteme si organe, in primul rand inima si creierul.


Din ce in ce mai multi dintre noi, atunci cand “ne simtim rau” (orice ar inseamna asta), spunem ca: “e din cauza oboselii”, “e de la stres”, “e pe fond nervos”, “e de la psihic” (sau “de la mansarda”!) si tot asa. Toate aceste expresii inseamna, de fapt, acelasi lucru. Sistemul nervos sufera, iar asta duce la suferinta de organ.

Ce boli pot aparea din cauza nervilor slabiti?
Nervii slabiti ne afecteaza atat fizicul (boli fizice), cat si psihicul (tulburari psihice) si emotionalul (instabilitate emotionala). Pentru a enumera “doar cateva” dintre acestea, am spune: orice tip de reactie alergica, hipertensiune sau hipotensiune arteriala, scleroza multipla, ulcer gastroduodenal, gastrita, afectiuni ale “fierii”, anxietate, atac de panica, depresie, sindrom premenstrual, migrena, insomnie, colon iritabil, intestin permeabil, ADHD, calvitie (cadea parului), tulburari de personalitate, schizofrenie, dementa, Alzheimer, diabet, oboseala cronica, bulimie, anorexie. De fapt, este o lista nesfarsita!

In cele ce urmeaza vom enumera cativa pasi pe care orcine poate sa ii faca pentru a redobandi echilibrul primordial al corpului, alcatuit din echilibrul fizic, psihic si emotional. Prin acestea tehnici simple de vindecare ne putem salva nervii fragili de la continua degradare; invatam cum sa ii hranim corect pentru a deveni mai rezistenti; cum sa calmam un sistem nervos suprasolicitat; cum sa intarim conexiunile dintre neuroni sau legatura dintre sistemul nervos si organele din corpul nostru.

Desigur, aceste tehnici vorbesc numai despre ceea ce putem face din punct de vedere fizic pentru nervii nostri. Dar pentru ca reechilibrarea sa fie completa, aceasta informatie trebuie completata de rugaciune si meditatie, care trebuie sa vina din adancul sufletului fiecaruia.

1. Cel mai important, nimic procesat. Alimentele procesate contin substante straine (E-uri, conservanti, coloranti, indulcitori, etc) pe care organismul nu este pregatit “genetic” sa le recunoasca si nu stie exact ce anume sa faca cu ele. De aceea, pentru ca nu stie ca trebuie sa le elimine, pe multe dintre ele le depoziteaza in tesuturi. Altele raman in sange mai mult timp, si incep sa atace celule si organe sanatoase, unele dintre acestea fiind fibrele nervoase.
Fiecare aliment de pe masa noastra trebuie sa fie in stare naturala. Le vom cumpara in cea mai simpla forma - cea fara eticheta!, si le vom gati intr-un mod cat mai putin daunator pentru integritatea celulara a alimentului (fierbere, coacere, deshidratare, blenduire).


    2. Evitam stimulentele (alcool, cafea, condimente picante, bauturile energizante, zaharul). Acestea stimuleaza nervii si ii fac sa lucreze in exces, prin hiperfunctionalitate. Si stimuland nervii, stimuleaza si anumite organe: inima (puls accelerat “de la cafea”), intestin (scaune apoase “de la condimente picante”), stomac (durere de stomac “de la  alcool”).


3. Evitam alimentele la care avem intoleranta. Fara sa stim, putem avea intoleranta la unele alimente (lapte, oua, cereale, grasimi, dulciuri etc) pentru ca avem intoleranta, de fapt, la substantele din ele: lactoza, proteinele din oua si lapte, glutenul din grau, zaharul din dulciuri, chimicalele din procesate (monoglutamatul de sodiu, spre exemplu). Alimentele grase, spre exemplu, suprasolicita nervii pentru ca acestia trebuie sa stimuleze organele (in acest caz, vezica biliara) sa secrete  o cantitate mai mare de substanta ( “bila”).

4. Reconstruim mielina. Mielina este invelisul fibrelor nervoase care, atunci cand este distrus, “dezveleste” nervii. Mielina este distrusa de “atacatori” sau se subtiaza cand organismul nu o reconstruieste permanent.
Pentru a fabrica mielina, avem nevoie de niste precursori (materiale din care corpul sa o construiasca):
-     Vitamina K2 (mk4 si mk7) este cea mai importanta in producerea de mielina
-          Conenzima Q10. Organe de animele crescute natural, catina sau suplimente;
-          Componenti sulfurosi din varza, usturoi si ceapa;
-          Omega 3 din peste gras, ulei de ficat de cod, seminte de in, ulei de canepa;
-          Minerale si vitamine intr-o forma biodisponibila. Suplimentele care nu sunt chelate (adica legate de aminoacizi) nu se absorb decat foarte putin, sub 3% si sunt scumpe. In schimb, din argila se absorb tot atatea si este mult mai accesibila ca pret.  La fe de eficiente sunt plantele (tincturi, ceaiuri, decocturi, pulbere); minerale coloidale; uleiul de magneziu masat pe piele. Vitaminele cele mai importante pentru refacerea fibrelor nervoase B-urile si cele solubile in grasimi (A, D , E si K), dar si vitamina C; flavonoizii din fructe si legume; multe salate si frunze verzi; fructele cat mai colorate.

5. Consumam alimente bogate in B-uri si in magneziu. Aceasta este, de fapt, hrana propriu-zisa a sistemului nervos. Banane, frunze verzi, alge de mare (spirulina, chlorella), cereale (hrisca, mei, orez integral), nuci si seminte de orice fel, bine hidratate inainte.

6. Refacem flora bacteriana din intestin si colon, pentru o buna absorbtie a nutrientilor din alimentatie. Pentru aceasta eliminam glutenul (orice faina sau produs care contine faina de grau sau alte cereale cu spic), alimentele la care avem intoleranta (lapte, oua, picanterii, dulciuri etc),  stimulentele (pentru a calma intestinul si a sustine refacerea locala).

7. Mentinem pentru 3 luni o dieta anti-candida. Candida este o ciuperca ce se poate dezvolta in intestin atunci cand flora intestinala este distrusa (in urma consumului de antibiotice, de exemplu, sau in suferinte precum intestin permeabil, colon iritabil, toxiinfectie alimentara). Toxinele pe care aceasta ciuperca le elimina prin respiratie si excretie (ca orice alta celula), ataca fibrele nervoase. Candida se hraneste cu zahar.  Privand-o de zahar, o putem omora. Eliminam complet zaharul pentru 3 luni si reducem consumul de fructe si carbohidrati simpli. Astfel ne putem reface nervii.

8.  Zaharul intoxica celulele sistemului nervos si “mananca” cerebelul, prin rezistenta la insulina si acumularea de glucoza in sange pe care o induce.


9. Evitam suprasolicitarea de orice fel: fizica, mentala, psihica, emotionala. Aceasta pune o incarcatura pe sistemul nervos, il tin ''ocupat'' si nu se poate reface.





10. Eliminarea virusilor si bacteriilor din corp. Pe de o parte, acesti “invadatori”” produc niste toxine care distrug mielina, iar pe d alta parte tin ocupat (incarcat) sistemul nervos cu activarea sistemului imunitar si a altor sisteme care sunt in masura sa remedieze ''problemele'' provocate de existenta intrusilor.

11. Vitamina B3 (niacina) impreuna cu B complex stimuleaza refacerea nervoasa. Aceasta vitamina se gaseste, in principal, in carnea animalelor: peste, ficat (in special, ficatul de oaie),  pui si curcan, porc (muschiulet), vita (coaste).
Vegetarienii o pot obtine din alunele de padure, mazare, Avocado, seminte de floarea, soarelui si ciuperci.
Cei cu deficiente majore de niacina (tendinte schizofrenice, dementa, tulburari psihice) obligatoriu trebuie sa suplimenteze, pentru ca este imposibil sa obti 1000mg de B3 din alimente in conditiile actualei tehnologii agricole.

12.  Restrictia calorica si postul cu cruditati si salate, adica mese foarte bogate in nutrienti per muscatura. O digestie rapida inseamna un sistem nervos mai liber sa conduca procesele de vindecare, mai mult timp din cele 24 de ore. Un om care serveste 3 mese pe zi si 4 gustari isi poate tine ocupat sistemul nervos cu conducerea digestiei chiar si un timp de 12 ore!

13. Colesterolul si grasimile naturale.  Seminte, nuci, oua, organe de animale, unt, untura. Atata timp cat nu sunt procesate sunt perfecte. Acestea sunt de fapt materialele de constructie pe care corpul le foloseste imediat ce inflamatia inceteaza. Mai multe despre ele in acest articol.