Drumul meu spre sanatate

“Devenim ceea ce mâncăm, digerăm, asimilăm, absorbim.”

Lucian Toma

Povestea mea este cât se poate de simplă. În 2002 am început să lucrez noapte de noapte la o firmă de taximetrie, apoi am avut propria mașină, ceea ce îmi permitea să lucrez mai mult şi mai cu spor, astfel că, în descurs de 5 ani stilul de viață a fost mai mult decât sinucigaș. Ca să pot rezista fără somn, am “băgat” în mine toate otrăvurile posibile, așa-zisele energizante (6 cafele pe noapte, foarte multe dulciuri, redbul-uri). Exercitul fizic în intervalul unui an era de maxim 5 kilometri (din garaj în pat și din mașină în restaurante). În cei 5 ani am consumat cam 10 kg de fructe și vreo 2 kg de legume crude. În rest, dieta îmi era alcătuită numai din mâncare gătită, dintre care 50% junkfood.

Când am dat faliment în 2007, aveam 116 kg, palpitații la inimă, episoade de depresie, ficat foarte mărit, dureri îngrozitoare de cap, început de sciatică, somn agitat și respirație  groaie,  calviția și-a făcut apariția, oboseală cronică, pungi de grăsime sub ochi, eczeme, transpirație urât mirositoare și un aspect dezastros al pielii.

Din 2007 lucrurile au început să meargă spre bine. Încă nu schimbasem nimic în dietă dar - cel puţin! – renunţasem la o meserie care mă ţintuia pe scaun şi începusem să dorm în timpul nopţii. Prin urmare, nu mai aveam “motiv” să consum atât de multe otrăvuri şi renunţasem la fumat. În acea perioadă, din punct de vedere spiritual, îl găsisem pe Dumnezeu iar viața mea începuse să aibă sens, depărtându-se din ce în ce mai mult de haosul în care rătăcisem până atunci..    

În 2008 problemele de sănătate au dispărut aproape complet. Munceam în Cipru ca şofer la o spălătorie industrială. Acum s-au întâmplat şi următoarele schimbări:

·         Spre deosebire de viaţa sedentară de noapte, aveam parte de  multă mișcare fizică (mișcăm sistemul limfatic şi eliminam toxinele acumulate în anii “groazei” iar activitatea fizică îmi forța corpul să întărească oasele și ligamentele).

·         Mâncăm kilograme întregi de  portocale zilnic pentru că le culegeam pe gratis din pomi. La cantitățile acelea de fructe erau și cantități pe măsură de vitamine și minerale care ajungeau la celulele mele, iar arterele și venele - parţial înfundate de colesterol -, respirau acum “uşurate”.

·         Soarele și marea cred că mi-au priit cel mai mult. Soarele, adică vitamina D3, iar marea, cu împământarea și aerul curat. Fiindcă apa este un conductor foarte bun iar noi suntem și fiinţe electrice, radicalii liberi și boala (încărcate pozitiv) erau neutralizate de ionii negativi din pământ. Mai simplu, vindecarea și regenerarea au fost mult îmbunătățite și accelerate.

Până în 2010 am ajuns la 100-95 de kilograme. Oscilam mult, deoarece în 2009 am început șofatul pe un camion în Scandinavia unde portocalii nu mai cresc  pe marginea drumului! Locul soarelui fusese înlocuit de multă umezeală şi nu mai exista nici împământarea de pe plajele din Cipru.  Pe feribot somnul îmi era fracţionat, iar feriboturi existau aproape în fiecare noapte. Bufetul suedez era inclus în bilet – deci aveam mâncarea gratis! Retrăiam, fară să vreau, un stil de viaţă cunoscut: cel din perioada taximetriei. Problemele vechi cu sciatică au reînceput din ce în ce mai pregnante, durerea cobora acum şi pe piciorul stâng. Când am făcut o criză destul de puternică, m-am speriat și am conștientizat starea deplorabilă de sănătate în care ajunsesem.

 Cum orice om are “momente de revelaţie”, în cazul meu aceasta s-a manifestat  prin nişte versete din Biblie: “Poporul Meu piere în lipsă de cunoştinţă” Osea - Capitolul 4, versetul 6; “Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânța și care este pe față întregului pământ și orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrană voastră”. Geneza Capitolul 1, versetul 29; “Incearca pe robii tăi zece zile, și să ni se dea de mâncat zarzavaturi și apa de băut: să te uiți apoi la față noastră și la a celorlalți tineri care mănâncă din bucățele împăratului și să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea” Daniel Capitolul 1, versetele 12-13.

De aici a început totul. Nu am avut destulă credință să cred acele versete atunci, dar reamintirea lor a sădit în mine o dorinţa imensă de a cunoaşte ceea ce nu ştiam până atunci despre alimentaţie. În acest an am început studiile despre sănătate și nutriţie din cărți de specialitate şi, pe măsură ce apăreau informațiile, deveneam din ce în ce mai încrezător şi mai sigur de drumul meu spre redobândirea sănătăţii. Trebuie să recunosc că, la început,  acele informații erau nule, dar au devenit importante abia când şi-au dovedit eficienţa, adică după ce am început să le implementaz în viață de zi cu zi.

Încet-încet am început să scot din dietă dulciurile rafinate, prajelile iar după aceea lactatele. Mai apoi, am renunţat total la carne, nu din cauză că aș fi avut “ceva personal” cu ea, însă datorită faptului că animalele erau injectate cu hormoni, stimulenţi de creștere şi antibiotice. După prima săptămână îmbunătățirile au fost atât de vizibile şi simţibile, încât entuziasmul “noii vieţi” devenea tot mai greu de stăpânit. Am început să aprofundez studiile tot mai mult, să studiez tot ce îmi cădea în mână despre nutriţie și despre hrana pe care Creatorul ne-a recomandat-o încă de la începutul Scripturii. 

Timp pentru studiu aveam berechet în weekend, așa că nu a durat mult până când am aflat de beneficiile hranei crude, din două cărți de pe site-ul scribd: “Hrana vie”, a lui Ernst Gunter și “Să trăim sănătoși fără toxine”, a lui Robert Morse. Mai apoi am descoperit materialele audio ale lui Doug Graham și Rozalind Gruben, care m-au ajutat zilnic să nu uit motivele pentru care începusem să mănânc sănătos. Nu a fost ușor să îmi schimb stilul de alimentaţie şi de viaţă, dar poate că Doug Graham avea dreptate când spunea că: “Există doar două categorii de oameni care adoptă un astfel de stil de viaţă sănătos: cei foarte bolnavi sau cei foarte inteligenţi”. Eu am făcut parte din prima categorie.

Când am văzut cât de bine au funcţionat pe mine toate aceste schimbări, entuziasmul pe care îl simţeam în fiecare celulă m-a determinat să încerc să conving oamenii idn jur, pe cei dragi, despre cât de importantă este această dietă şi tot ceea ce făceam. Este adevărat că devenisem un pic fanatic!

În momentul de față pot spune că am ajuns la un echilibru în acest sens. Și în această acceptare și dragoste pot să nu mai impun nimănui ca și norme lucrurile pe care le fac eu. După 4 ani de experimente, în care am testat şi dieta 100% crudivoră, și pe  cea cu puţine grăsimi (80-10-10 low fat diet), și dieta paleo, am înţeles că [roblema de fond era excesul, cu atât mai mult excesul unei alimentaţii moderne (alimente procesate bogate în conservanţi, coloranţi, grăsimi trans; zahărul rafinat; carnea animalelor stresate şi injectate cu hormoni; glutenul din cereale şi multe altele de acest fel pe care le veţi descoperi în această carte). Am înțeles că geneticul funcționează asemeni unui pistol cu 6 gloanțe încărcat și pus la tâmplă, dar numai stilul de viață este acela care apasă pe trăgaci.

În prezent am o dietă echilibrată  (consum orice fel de aliment cu condiţia să fie proaspăt, în stare naturală, crud sau gătit sub orice formă, mai puţin prăjit) dar nu consum deloc gluten (proteina din cerealele cu spic). Am scos din alimentaţie orice aliment care conține făină şi toate alimentele procesate, iar nivelul de energie şi claritatea mentală s-au îmbunătăţit simţitor. Menţionez că nu am avut niciodată o limpezime mentală ca acum. Mă simt mult mai echilibrat.

Dacă stau să mă gândesc bine, fiecare perioadă a avut rostul ei. Perioada de raw-veganism (alimentaţie 100% crudivoră) m-a ajutat să îmi detoxific organismul care, în perioadele ce au urmat, a putut vindeca şi reface ţesuturile lezate “lucrând” cu noi “materiale de construcţie”, cărămizi mult mai rezistente. Am înţeles că trebuie să fim atenţi nu doar la cum construim, ci şi la ce anume ar putea să ne năruie construcţia, adică la “hoţii de materiale” (toxine, zahăr, aditivi, grăsimi rele, gluten, etc.) şi lipsa perseverenţei.