Teoria curgerii electronilor spune ca boala este caracterizata printr-o curgere lenta a electronilor, in timp
ce sanatatea printr-o circulatie rapida
a lor. Deci fizica si chimia sunt, pentru cei mai multi dintre noi, stiinte complicate(!) (motiv pentru care nu am excelat la niciuna dintre aceste materii cand inca eram pe "bancile scolii"!), cel putin in acest sens lucrurile sunt cat se poate de simple, astfel incat oricine "fost elev" le poate acum intelege!
Antioxidantii
si prooxidantii (radicalii liberi, antagonistii antioxidantilor) sunt acesti
Romuls si Remus ai corpului. Antioxidantii
aduc electroni si ii ofera radicalilor liberi spre a-i neutraliza si a-i elimina din corp.
Daca radicalii liberi
ar ramane “liberi" si nestingheriti prin corp, ar face ravagii! Ar oxida sau ar
“rugini” practic toate celulele. Toxinele si infectilie sunt toate
prooxidante, produse prin “ruginire”. Vitamina C, sau antioxidantul principal
al corpului asa cum imi place sa o numesc, doneaza electroni, de aceea este eficienta
in aproape orice boala.
Este
adevarat ca in anumite conditii anumiti antioxidanti pot deveni prooxidanti,
insa vitamina C isi pastreaza “integritatea” si darnicia in electroni, ramanand
un veritabil antioxidant indiferent de doze.
In
cazul atacului virusilor si infectilor, antioxidanti sunt "soldatii" consumati cel mai repede. In
multe infectii, microorganismele sunt fie toxice in sine, fie ele insele produc
toxine prin ceea ce excreta. Acestea au nevoie de mai multi antioxidanti pentru
a fi neutralizate. Intodeauna cand o infectie
este grava, iti consuma protectia antioxidanta. Cand antioxidanti sunt
consumati, apar simptomele de boala.
Toate toxinele sunt prooxidante, adica “inghit” cu nesat electronii pe
care antioxidantii sunt gata sa ii ''doneze''. Asadar, toxinele oxideaza
vitamina C sau alti antioxidanti (glutation, seleniu, vitamina E, vitamina A
etc). De fiecare data cand aveam de-a face cu o infectie sau cu o intoxicatie
cu otravuri, orice medicamente sau remedii aveti de gand sa folosim, intodeauna
este de preferat sa incepem cu vitamina C. Este o regula faptul ca deficienta
de vitamina C are un impact negativ asupra sistemului imunitar.
Vitamina C
este un absolut virucid (distruge
virusurile). Nu exista nici un singur virus care sa fie adus in contact direct
cu vitamina C (in vitro sau in vivo) si sa nu fie 100% inactivat sau
distrus de catre aceasta. Singurele exceptii, in care s-ar putea sa nu se vada
rezultate, sunt urmatoarele doua situatii:
a) nu a fost administrata destula vitamina
C;
b) in unele cazuri cronice (hepatita cronica, boala Lime cronica, Sida cronica). In
aceste situatii, se pare ca virusul sa invatat sa “se ascunda” perfect de antioxidanti.
In sida, de exemplu, avem un ARN al unui virus incorporat in celulele
sistemului nostru imunitar. Accesul aici va fi mai dificil. Totusi, daca
tratamentul cu vitamina C va dura destul de mult timp cu doze destul de mari, s-ar
putea remedia situatia siin cazulacestor boli grave. Acesta trebuie mentinut un
timp pana cand celulele imunitare isi termina ciclul.
Vitamina
C este legata de sistemul imunitar si de producerea de anticorpi, dar si de
producerea de interferon (substanta proteica ce impiedica dezvoltarea
virusilor); intareste celulele B si T ale sistemului nostru imunitar
(limfocite). Singurul caz in care vitamina C va interfera cu alte terapii este situatia
in care acele procedee sunt prooxidative, cum este cazul chimoterapiilor.
Se
pare totusi ca hepatita acuta este una dintre bolile care se trateaza usor cu 70 de
grame de vitamina C intravenos. In 3 zile bolnavul se simte bine, iar in 7 zile
rezultatele de laborator sunt perfecte. Daca nu suntem destul de increzatori sa
folosim doar vitamina C in videcare,
putem folosi si celelalte terapii medicamentoase. Chiar si asa, daca folosim doze
destul de mari de vitamina C, vindecam si boala si neutralizam si efectul toxic
al celorlalte terapii.
Intoxicatiile
cu monoxid de carbon sau ciuperci si muscaturile de insecte sau serpi veninosi sunt foarte
toxice pentru orice organism viu. Insa, este incurajator faptul ca nu doar toxinele au efect (toxic!) rapid,
ci si antioxidantii au efect (antitoxic!)
la fel de rapid, daca sunt adminstrati in doze destul de mari si destul de
repede. Spre exemplu, cat de toxica este otravirea cu ciuperci? Foarte toxica! Daca nu ne
pierdem viata rapid, atunci sunt sanse foarte mari ca ficatul sa cedeze in scurt timp. Interesant,
aceste otraviri au fost vindecate pentru prima data in urma cu 70 de ani, de catre un francez care folosea un protocol combinat de acid alfa lipoic (extras din
seminte de armurariu) si 3-4 grame de
vitamina C. In acest fel a vindecat otravirile cauzate de una dintre cele
mai toxice ciuperci cunoscute, Amanita phalloides. Pentru sustinerea acestei
teorii, francezul era in stare sa isi dea si viata. La propriu! El isi incepea prelegerile dupa ce consuma 3-4 doze din aceasta ciuperca, dupa
care bea imediat antioxidantii. Un gest nebunesc?! Sau o incredere oarba in
propriile teorii si credinte?Mai multe despre vitamina C si cancer gasiti aici









